Executarea focului cu armamentul de infanterie şi mijloacele antitanc la deplasarea pe jos, ziua şi pe timp de noapte.
Măsurile de siguranţă la şedinţele de tragere de antrenament şi de luptă
Securitatea în timpul petrecerii şedinţelor de tragere se asigură prin organizarea corectă a şedinţelor de tragere şi a măsurilor de siguranţă în vigoare, disciplina înaltă a instruiţilor. Persoanele, care nu cunosc măsurile de securitate, construcţia armamentului, la tragere nu sunt admise.
Comandanţii unităţilor şi subunităţilor militare, persoanele numite pentru organizarea şi petrecerea şedinţelor de tragere, poartă întreaga răspundere pentru îndeplinirea întocmai a măsurilor de securitate la mânuirea armamentului şi muniţiilor de către subalterni şi instruiţi. Pentru asigurarea măsurilor de securitate, fiecare instruit trebuie ca înaintea fiecărei lecţii să efectueze examinarea minuţioasă a armei, a muniţiilor, pentru a se convinge, că arma nu este încărcată şi printre cartuşele de instrucţie nu sunt de luptă şi oarbe.
Din primele zile instruiţii trebuie învăţaţi:
- să deosebească cartuşele de luptă de cele de instrucţie şi oarbe;
- înainte de începerea tragerilor e necesar de verificat canalul ţevii, el trebuie să fie curat şi în el nu trebuie să fie corpuri străine, (pământ, nisip, cârpe etc). Dacă se descoperă unele nefuncţionări sau deteriorări ale armei, se raportează imediat conducătorului tragerilor sau ședinței;
- după primirea muniţiilor trebuie personal de verificat cantitatea şi starea lor;
- orice mânuire (manipulare), încărcare şi descărcare se efectuează numai la comanda conducătorului tragerii (lecţiei);
- în tir sau pe câmpul de tragere, focul se deschide numai cu permisiunea şi la comandă conducătorului tragerilor (ședinței);
- la introducerea încărcătorului în mânerul pistolului nu se loveşte (la aplicarea unor lovituri puternice asupra încărcătorului poate exploda al doilea cartuş de sus), dar se împinge uşor cu degetul mare al mânii stângi până la ţăcănitul specific;
- în timpul tragerii graba şi nervozitatea sânt inadmisibile.
Arma se dezasigură numai după comanda „Foc".
Încărcarea armei pe aliniamentul de tragere se permite numai după semnalul „Foc".
După încetarea tragerii arma se descarcă şi se verifică. Muniţiile rămase imediat se întorc distribuitorului de muniţii (conducătorului tragerii).
Focul încetează imediat de sine stătător sau la comanda conducătorului tragerii în următoarele cazuri:
- la apariţia oamenilor, maşinilor, animalelor în câmpul de ţinte, avioanelor şi helicopterelor la înălţimi mici deasupra tragerilor;
- ridicarea fanionului alb (noaptea – felinarul alb) la punctul de comandă;
- apariţia incendiului cauzat de tragere;
- primirea semnalului de pericol în cazul continuării tragerii de la postul cordonului de siguranţă, dispariţia legăturii cu adăpostul în care se află oameni;
- pierderea orientării de către trăgători, îndeosebi noaptea;
- daca a avut loc vre-un incident de tragere la cineva din trăgători despre care fapt se raportează imediat conducătorului tragerilor printr-un semnal convenţional.
Pentru încetarea focului se dă comanda: „Încetaţi tragerea" şi se ridică fanionul alb (se aprinde felinarul alb) în locul celui roşu. De la comanda „Încetaţi tragerea" până la comanda „Foc" se interzice tuturor persoanelor să se găsească la aliniamentul de deschidere a focului şi să se apropie de armele lăsate pe el.
Se interzice categoric:
- a scoate arma din toc tară permisiunea conducătorului tragerii:
- a încărca arma cu cartuşe de luptă sau oarbe până la comanda conducătorului tragerii şi semnalul „Foc”
- a îndrepta arma, indiferent de faptul dacă e încărcată sau nu, în direcţia oamenilor sau în direcţia apariţiei lor posibile şi în spatele tirului;
- a lăsa arma încărcată la aliniamentul de tragere sau în orice alt loc, precum şi a o transmite altor persoane;
- a folosi cartuşe, precum şi petarde şi grenade fumigene sau alte mijloace de imitaţie detectate;
- a folosi dispozitive de tragere cu cartuşe oarbe cu filetul defectat şi tragerea cu cartuşe oarbe din armamentul de instrucţie;
- a trage cu cartuşe oarbe asupra ţintei vii, tehnicii de luptă, construcţiilor la o distanţă mai mică de 50 m. precum şi a aplica petarde şi grenade fumigene în localităţi;
- a folosi petarde cu fitilul scurtat sau în stare rea şi a reţine petardele în mână după aprinderea fitilului;
- a trage din pistoalele de semnalizare şi a folosi cartuşe reactive când unghiul de tragere e mai mic de 40-45 grade.
Umplerea încărcătoarelor cu cartuşe.
Pentru aceasta încărcătorul sa ia în mâna stângă cu gatul în sus și partea proeminentă la stânga. În mâna dreaptă să iau cartuşele cu glonțul înspre încărcător în așa fel ca fundul tubului puțin să se înalte deasupra degetelor mare şi arătător. Ținând încărcătorul cu aplecarea spre stânga şi apăsând cu degetul mare a introduce cartușele câte unul cu fundul la partea posterioara a încărcătorului.
Reglarea înălţătorului.
Pentru a pune înălțătorul este necesar cu ajutorul degetelor mare și arătător de a apăsa fixatorul cursorului şi a muta cursorul pana la suprapunerea lui cu cifra necesara pe foaia înălțătorului.
Reglarea pârghiei de schimbare a regimului de foc.
Piedica de siguranță permanent se găsește în poziția ”asigurat” (poziția de sus) și se trece în una din pozițiile de jos (AB – foc în serii, OD – foc lovitură cu lovitură) la încărcarea armei sau deschiderea focului.
Petru a pune piedica de siguranță în regimul stabilit de tragere este necesar de a presa cu degetul mare a manii drepte asupra pragului piedicii de siguranță, al muta în jos: până la primul declic (AB) - tragerea foc în serii; până la al doilea (OD) - lovitura cu lovitura.
Punerea și stăpânirea armei din poziţia culcat, în genunchi și în picioare.
Pregătirea pentru tragere include acceptarea poziției pentru tragere și încărcarea armei. La tragerile de loc trăgătorul ocupă poziție de tragere în picioare, în genunchi sau culcat, în funcție de teren și de itensitatea focului inamicului. În mișcare, trăgătorii poate executa tragerea fără oprire sau/și cu o oprire scurtă. Pregătirea pentru tragere se face la comanda comandantului sau independent. Îndrumându-se de metodele generale de efectuare a trgerilor și ținând cont de caracteristicile individuale, fiecare trăgător dezvoltă și aplică cele mai profitabile și stabile poziții de tragere, realizând poziția uiformă a capului, corpului, brațe și picioare.
Pentru luarea puștii mitraliere la ochire este necesar ținând arma cu mâna dreaptă de mânerul pistol iar cu mâna stângă de apărătoarea mâinii sau încărcător, de a sprijini talpa patului în umă în aşa mod ca să se simte contactul deplin, degetul arătător (prima falangă) se pune pe trăgaci. Capul se apleacă înainte şi neîncordat, gâtul, obrazul drept se strânge la patul pistol-mitralierii. Cotul mânii stângi de a rezema în sol înainte sau la nivelul mânerului pistol, iar cotul mânii drepte se lasă liber pe sol.
Pentru controlul corectitudinii poziției patului după luarea puștii mitraliere la ochire mana dreapta sa ridica lateral la nivelul umerilor. Daca patul n-are contactul strâns cu umărul la ridicarea mânii patul se va mișca de pe umăr în sus sau jos.
Atunci când se execută foc în serii e necesar de ținut ferm patul în umăr, fără a schimba poziția coatelor și a menține linia de ochire îne țintă. După fiecare serie, de restabilit rapid direcționarea corectă. Pentru aceasta se permite spriginirea încăcătorului în sol.
În timpul tragerii din poziția în genunchi cotul mâinii stângi se pune pe femurul piciorului stâng, iar cotul mâinii drepte este ridicat aproximativ la nivelul umărului.
În timpul tragerii din poziția în picioare cotul mâinii stingi este lipit de corp, iar cotul mâinii drepte este ridicat aproximativ la nivelul umărului.
Cureaua poate fi eliberată în jos ca în imagine, dar pentru a stăpâni arma mai ferm, ea poate fi în mâna stângă, strânsă la apărătoarea mâinii Ochirea, apăsarea pe trăgaci.
Pentru ochire se închide ochiul stâng, iar cu dreptul vă uitați prin țel asupra cătării în așa fel ca sa fie la nivelul cu capătul coamei foiței înălțătorului. Oprind resuflarea, mutând coatele, doar daca este necesar si corpul aducem cătarea egala la punctul de ochire, concomitent apăsăm pe trăgaci.
Pentru percuție este necesar ținând strâns pistol-mitraliera în umăr, oprind răsuflarea, lin de apăsat trăgaciul până la eliberarea cocoșului de la pragul de armare adică până nu s-a efectua lovitura. Nu sânt considerabile fluctuațiile ușoare a cătării la punctul de ochire. Însă apăsarea bruscă pe trăgaci în momentul corespunderii optimale cătării și punctului de ochire aduce la scăderea preciziei loviturii.
Încetarea tragerii.
În dependență de situație încetarea tragerii poate fi temporară sau deplină. Pentru încetarea temporară a tragerii se dă comanda: „Stai". Pentru încetarea deplină a tragerii se dă comanda: „Stai" sau „Încetați tragerea" si după aceasta: „Descărcați". La această comandă pușcașul (mitraliorul) asigură arma, mută cursorul înălțătorului la poziția „P" (mitraliorul la poziția ”1”, țelul la ”0”), descărcă arma, în poziție culcat pune patul la pământ iar țeava pe brațul mâinii stăngi (mitraliera pe crăcan). În poziție în piciare din locașul de tragere arma poate fi pusă pe parapet.
Erori de ochire.
Atunci când cătarea este deplasată departe de mijlocul țelului și, de asemenea, deasupra sau dedesubtul marginilor sale, tragere corectă nu v-a fi. În acest caz, cu cât este mai mare eroarea poziției cătării față dețelul înălțătorului, cu atât este mai mare devierea gloanțelor de la punctul de ochire. În toate cazurile, gloanțele deviază spre deplasarea cătării.
Ridicarea din poziția de tragere culcat.
De apropiat ambele mâini la nivelul pieptului, ținând pistolul-mitralieră în mâna dreaptă de uluc și apărătoare, concomitent picioarele se strâng împreună. Brusc îndreptând mâinile, ridicând pieptul de la sol aducând piciorul drept (stâng) înainte, de ridicat repede și la necesitate de-a început deplasarea. Executarea focului asupra ţintelor aeriene.
Tragerea din mitraliere, pistoale-mitraliere şi puşti cu lunete asupra avioanelor şi helicopterelor ce zboară la înălţimi mici se efectuează în componenţa grupei sau a plutonului şi numai la comanda comandantului, iar asupra paraşutiştilor la comandă şi de sine stătător.
Focul asupra avioanelor, helicopterelor şi paraşutiştilor se efectuează cu înălţătorul instalat la litera „P” ori „3” la următoarele distanţe:
– până la 500m din toate tipurile de arme pistol-mitraliere și mitraliere;
– până la 700m din puşcă cu lunetă SVD;
– până la 1000m din mitralieră Kalaşnicov (PKM, PKS).
La tragerea asupra avioanelor (elicopterelor) se întrebuinţează cartuşe cu glonţ perforant-incendiar și trasoare, iar în lipsa lor cu gloanţe obişnuite; asupra paraşutiştilor cu gloanţe obişnuite şi trasoare.
La corectarea focului după traseu este necesar de avut în vedere că traseele îndreptate în avion li se par trăgătorului că se duc mai sus şi înaintea avionului.
Asupra avionului ce pichează în direcţia trăgătorului focul se deschide din pistol-mitraliere, mitraliere uşoare şi puşti cu lunetă, la distanţa de 700-900m până la avion, din PKM, PKS la distanţa de 900-1100m, din KPVT la distanţa de 2000m şi înălţimea de 1500m. Din orice tip de armament ochirea se efectuează în partea de cap (centru) a ţintei. Asupra avionului (helicopterului) ce zboară la înălţimi mici şi cu viteza de până la 50m/s în direcţia ori asupra poziţiei noastre de tragere, focul se duce prin metoda de conducere a ţintei. La tragerea din orice tip de armă cu glonţ devansarea se determină şi se ia în consideraţie în figura ţintei vizual conform tabelului.
Mărimea devansării aproximative la tragerea din armamentul de infanterie asupra avionului şi elicopterului prin metoda de conducere a ţintei.
Lungimea corpului la elicopter se ia 8m, la avion 15m. Trăgătorul prin metoda aceasta ţine linia de ochire înaintea ţintei la mărimea devansării necesare şi efectuează focul (din automate şi mitraliere cu rafale lungi).
Dacă după prima rafală (lovitură) din SVD ţinta nu va fi nimicită, atunci se schimbă mărimea devansării în dependenţă de distanţa până la ţintă şi poziţia traseului după prima tragere (rafală, lovitură).
Următoarea metodă de ducere a focului asupra avioanelor şi elicopterelor este focul de baraj. Focul prin metoda de baraj se duce asupra avioanelor şi elicopterelor ce zboară cu viteza mai mare de 150m/s.
Dacă trăgătorul clar observă traseul gloanţelor armei sale în apropierea ţintei atunci lui i se permite, fără să întrerupă focul să schimbe poziţia armei în direcţia ţintei, obţinând coincidenţa traseului cu ţinta.
Focul asupra paraşutiştilor se duce cu serii lungi, neîntrerupt. Punctului de ochire se ia în direcţia coborârii paraşutistului la mărimea indicată în tabel:
Viteza de coborâre a paraşutistului e de 6m/s. Devansarea se ia în consideraţie de la mijlocul ţintei (paraşutistului) ţinând seama de viteza şi direcţia vântului.
Aruncarea grenadelor de mână.
Şedinţele la aruncarea grenadelor de mână se execută cu grenadele de instrucţie şi de război. Când efectivul acţionează pe jos, în primul rând, se execută şedinţele privind aruncarea grenadelor de mână ofensive, apoi - defensive şi ulterior - grenadelor antitanc. În procesul de perfecţionare a deprinderilor militarilor la fiecare ocupaţie pot fi aruncate şi grenadele ofensive (defensive), precum şi grenadele antitanc. Ulterior se execută aruncarea grenadelor din TAB (MLD). Grenadele de război se aruncă o dată în anul de instrucţie.
Aruncarea grenadelor de mână se execută de către militari în cadrul:
- şedinţelor de antrenament;
- şedinţelor speciale.
Şedinţele de antrenament se execută cu grenade de instrucţie în scopul formării deprinderilor şi antrenării militarilor în aruncarea grenadelor de mână la distanţă şi precizie.
Şedinţele speciale se execută cu grenade de război în scopul perfecţionării deprinderilor dobândite pentru nimicirea inamicului cu grenade de mână în lupta apropiată.
Poziţia iniţială la executarea şedinţelor de aruncare a grenadelor de mână, când militarii acţionează pe jos, se stabileşte la distanţă de 10 m faţă de aliniamentul de aruncare, iar când acţionează pe maşini de luptă – la distanţa de 30 m.
Înainte de aruncare, grenada de mână se pregăteşte pentru funcţionare prin înşurubarea focosului (amorsarea grenadei) şi pentru aruncare - prin scoaterea splintului de siguranţă.
Grenadele de mână de exerciţiu se pregătesc pentru funcţionare pe aliniamentul de plecare, iar grenadele de război pe aliniamentul de aruncare, sub supravegherea conducătorului tragerii.
După pregătirea grenadelor pentru funcţionare, acestea se aşează astfel:
- grenadele de exerciţiu ofensive – în sacul de merinde, când se aruncă din mers, şi pe sol, când se aruncă din poziţia culcat;
- grenadele de exerciţiu defensive – pe berma şanţului de tragere sau în nişe;
- grenadele de război ofensive şi defensive – pe berma şanţului de tragere;
- grenadele de mână antitanc de exerciţiu şi de război, în nişe.
Aruncarea grenadelor de mână se poate executa atât cu mâna dreaptă, cât şi cu mâna stângă. În timpul aruncării grenadelor de mână de exerciţiu, armamentul trebuie să se găsească într-o poziţie, care să permită folosirea lui imediată pentru trageri, procedând aşa, cum se arată la modul de executare a şedinţelor.
Aruncarea grenadelor de mână de război în cadrul şedinţei speciale se execută de câte un singur militar, sub directă conducere şi supraveghere a conducătorului tragerii.
Militarii, care au executat şi cei care urmează să execute aruncarea grenadelor de mână de război, se dispun pe grupe împreună cu sanitarul şi personalul specializat în distrugerea grenadelor neexplodate, sub comandă, într-un adăpost în pământ cu biuta spre şanţul de tragere la distanţa de minimum 50 m (lateral sau înapoia şanţului de tragere). Restul personalului de serviciu şi militarii, care urmează să execute şedinţele în seriile următoare, se găsesc la adăpost, la depărtare de cel puţin 300 m de la aliniamentul de aruncare. Punctul de aprovizionare de luptă se dispune într-un adăpost în pământ la 25 m înapoia şanţului de tragere; personalul, ce-l deserveşte, va sta adăpostit şi se va deplasa în afară numai la comanda conducătorului tragerii.
Pe timpul executării şedinţelor de antrenament din maşinile de luptă grenadele de mână pot fi aruncate prin toate obloanele maşinilor de luptă (excepţia - oblonul mecanicului-conductor, conducătorului). Militarii, care urmează să execute aruncarea grenadelor de mână din maşinile de luptă, la comanda conducătorului “Student Bradu, la transportor (MLD)” în pas viu se deplasează la maşina de luptă şi se opresc la 4 m înapoia acesteia.
Când şeful sectorului de tragere s-a convins în gătinţa militarului, dă comanda: ”La posturi”; instruitul ocupă locul indicat în maşina de luptă, aşează grenada cu focosul la locul respectiv, duce observarea şi raportează conducătorului despre gătinţă pentru executare a şedinţei: “ Studentul Bradu - GATA”. Ulterior să respectă modul de executare a şedinţei.
Înainte de aruncarea grenadelor de mână conducătorul verifică cunoaşterea măsurilor de siguranţă de către cei instruiţi, regulilor de mânuire cu grenada de război şi modul de executare a şedinţei; introduce pe cei instruiţi în situaţia tactică, pune misiunea de luptă, indică poziţia şi modul de aruncare a grenadelor şi numeşte superiorii seriilor. Pentru aruncarea grenadei de mână de pe loc conducătorul dă comenzile: “Pregătiţi grenadele” şi “Asupra locașelor cu grenadă - FOC”. Pe timpul executării şedinţelor în deplasare, după ce grenada a fost pregătită pentru aruncare, conducătorul dă comenzile: “Înainte” sau “În atac – ÎNAINTE”; la apropierea către obiectiv la distanţa prevăzută în şedinţă instruitul aruncă grenada din propria iniţiativă. După aruncarea grenadei de mână instruitul trebuie se continue deplasarea cu pas alergător sau fuga şi cu strigăte de “URA” să atace inamicul.
După aruncarea grenadelor de mână defensive sau antitanc instruitul trebuie imediat să se coboare de pe scări pe fundul locaşului şi să se aplece. Când timpul executării şedinţei expiră conducătorul dă comanda: “Pe aliniamentul de plecare - MARŞ”, la care militarul se înapoiază pe aliniamentul de plecare.
Pe timpul aruncării grenadelor de mână ofensive (defensive) se consideră grenadele, care au nimerit în limitele obiectivului (locaşului, cercului, culoarului), pe timpul aruncării grenadelor antitanc se consideră numai lovirea directă a obiectivului. Dacă pe timpul aruncării din focosul grenadei de instrucţie cuiul de siguranţă n-a fost scos, lovirea obiectivului nu se consideră.
Calificativul subunităţilor la şedinţa individuală de antrenament (specială) de aruncare a grenadelor de mână de instrucţie (de război) se stabileşte prin însumarea calificativelor individuale obţinute de către toţi militarii subunităţii şi se consideră:
- “Foarte bine” – dacă cel puţin 95% din cei care au aruncat au îndeplinit şedinţa;
- “Bine” – dacă cel puţin 90% din cei care au aruncat au îndeplinit şedinţa.
- “Satisfăcător” – dacă cel puţin 80% din cei care au aruncat au îndeplinit şedinţa.
Procedeele şi regulile de aruncare a grenadelor de mână
Pentru aruncarea grenadei de mână se execută următoarele procedee: pregătire pentru aruncare (amorsarea, luarea poziţiei pentru aruncare şi aruncarea). Amorsarea grenadei se execută la comanda „Pregătiţi grenade", iar în luptă poate fi de sine stătător.
Aruncarea grenadei se execută la comanda „Cu grenade - FOC" sau „Asupra lăcașelor cu grenade - FOC", iar în luptă, în afară de acesta, se execută de sine stătător. Pentru aruncarea grenadei este necesar:
- de luat grenada în mână şi cu degetele de strâns pârghia de declanşare la corpul grenadei;
- continuând de strâns pârghia de declanşare, cu altă mână de strâns (de îndreptat) capetele splintului de siguranţă şi de inel, cu degetul dea-1 scoale din amorsor;
- de aruncat grenada în ţintă (după aruncarea grenade de apărare a se adăposti).
Arma la aruncarea grenadei trebuie să se afle în poziţia care asigură pregătirea imediată pentru luptă (în mână, în poziţie „la piept", alături în locaş).
La aruncarea grenadei de pe loc în picioare este necesar de stat cu faţa spre ţintă; grenada de luat într-o mână, iar arma în alta. De scos splintul de siguranţă; de retras piciorul cu un pas înapoi îndoindu-l în genunchi. Întorcând corpul şi ducând mâna în jos şi înapoi rapid de îndreaptat piciorul şi întorcând pieptul spre ţintă de aruncat grenada, conducând-o cu umărul şi eliberând-o din mâna cu smulgerea suplimentarea a palmei. Greutatea corpului la momentul aruncării se trece pe alt picior, arma brusc se dă înapoi.
Pentru aruncarea grenadei din poziţia în genunchi se ia poziţia de tragere, ţinând grenada în mâna dreaptă, iar arma în mâna stânga se scoate splintul de siguranţă; aducând mână cu grenadă în jos şi înapoi şi întorcând corpul puţin de ridicat şi aruncat grenada conducând-o cu umărul şi brusc aplecându-se spre genunchiul piciorului stâng.
Pentru aruncarea grenadei din poziţia culcat să ia poziţia pentru tragere, se pune arma pe pământ şi se ia grenada în mâna dreaptă. Cu mâna stângă se scoate splintul de siguranţă. Rezemându-se de sol, de împins de la el. Piciorul drept de mișcat puţin înapoi, de trecut în genunchiul stâng (fără al mişca) şi concomitent de dus mâna cu grenada în jos şi înapoi, îndreptând piciorul drept, de întors cu pieptul spre ţintă şi căzând înainte de aruncat grenada în ţinta; de luat arma şi de pregătit pentru tragere.
Pentru aruncarea grenadei în mişcare este necesar de ţinut grenada în mâna dreaptă semiîndoită, iar arma în stânga. De scos splintul de siguranţă, de făcut un pas cu piciorul stâng, mâna cu grenadă să mişcă înapoi şi în jos. La al-doilea pas (cu piciorul drept) mâna continuă mişcarea după arc în jos şi înapoi cu întoarcerea concomitentă a corpului la dreapta. La al treilea pas punând piciorul stâng în direcţia ţintei pe vârf şi îndoind piciorul drept în genunchi de terminat întoarcerea corpului şi mişcarea mânii. Folosind viteza deplasării şi contribuind la aruncarea succesiv cu puterea picioarelor, corpului şi mânii de aruncat grenada, conducând-o cu umărul.
Executarea şedinței iniţiale - ziua din pistolul-mitralieră. Tragerea de pe loc asupra obiectivelor fixe din diferite poziţii.
- ob. 1 - ţinta piept cu cercuri nr.4 pe un panou de 0,75 x 0,75m dispus la distanţa de 100m.; se trage din poziţia culcat-rezemat; foc lovitură cu lovitură; timp nelimitat;
- ob. 2 - ţinta alergând nr.8a compartimentată dispusă la distanţa de 200m.; se trage din poziţia în genunchi şi apoi în picioare; foc lovitură cu lovitură; timp nelimitat. Cartuşe: 5 cartuşe, din care pentru ob. 1 - 3 cartuşe. Aprecierea: să se lovească obiectivele şi să însumeze pentru:
- "Foarte bine" - 30 puncte;
- "Bine" - 25 puncte;
- "Satisfăcător" - 20 puncte .
Modul de executare a şedinţei
Şedinţa se execută cu pistol-mitralieră, carabina mai întâi asupra ob. 1 şi apoi se trage şi asupra ob. 2. Pentru tragerea asupra ob. 1 pe aliniamentul de plecare trăgătorii primesc câte 3 cartuşe, le controlează, încarcă încărcătoarele şi le introduc în geanta portîncărcătoare.
La comanda şefului sectorului de tragere "Pe aliniamentul de tragere - MARŞ" trăgătorii se deplasează pe aliniamentul de tragere, se pregătesc pentru tragere şi raportează pe rând, când sânt gata, începând din flancul stâng (exemplu: " Studentul Bradu gata pentru tragere".)
Şeful sectorului de tragere verifică poziţia pentru tragere a fiecărui trăgător şi înălţătorul, apoi dă comanda: "Asupra ţintei numărul 4, înălţător 3, câte 3 cartuşe, lovitură cu lovitură - FOC".
La terminare, trăgătorul execută operaţiunile arătate în art. 60 - 63 şi raportează: "Studentul Bradu a terminat tragerea".
Şeful sectorului de tragere, după controlul armamentului, ordonă trăgătorilor să lase armamentul pe parapet şi după semnalul "ÎNCETAREA" dă comanda. "Pe aliniamentul ţintelor -MARŞ" unde militarii se opresc la 1-2 paşi în faţa acestora şi studiază rezultatele tragerii.
Trecând pe la fiecare ţintă şeful sectorului de tragere verifică rezultatele şi arată fiecărui trăgător modul cum trebuie să folosească rezultatele grupării pentru corectarea ochirii, în vederea tragerii la obiectivul 2 şi ordonă lipirea urmelor gloanţelor.
Pentru tragerea asupra obiectivului 2 pe aliniamentul de plecare trăgătorii primesc câte 2 cartuşe şi procedează ca la tragerea asupra obiectivului 1. Tragerea se execută din poziţia în genunchi, în picioare cu consumul la fiecare poziţie câte 1 cartuş. După executarea tragerii şeful sectorului execută cele prevăzute în art. 61 - 63, apoi dă comanda: "Pe aliniamentul ţintelor alergînd - MARŞ", unde militarii se opresc la 1 - 2 paşi în faţa acestora, iar la apropierea şefului sectorului de tragere fiecare raportează: "Domnule căpitan sânt student Bradu am lovit ţinta cu 3 gloanţe (ţinta nu este lovită)".
Cercetarea ţintelor.
Exerciţiile de cercetare a obiectivelor sânt destinate pentru instruirea observării în luptă, descoperirea şi identificarea obiectivelor şi determinarea distanţelor până la obiective folosind diferite procedee.
Exerciţiile se execută la antrenamentele de foc la locul de instrucţie special amenajat cu ţinte, care apar şi se mişcă, amplasate la distanţele focului eficace (dacă nu permite baza materială acest loc poate fi amenajat la sectorul de instrucţie tactică cu demonstrarea obiectivelor reale: militarii, tehnica militară şi armamentul). În ajunul executării exerciţiilor militarii studiază în volumul necesar:
- aparatele de ochire şi observare;
- procedeele de apreciere a distanţei şi de indicare a obiectivelor;
- machetele (modelele de ţinte) tehnicii de luptă a inamicului.
La aprecierea distanţei prin procedeu vizual şi cu ajutorul înălţătorului ţintele (machetele) se amplasează în dimensiunile reale ( la aprecierea distanţei cu mărimea unghiulară a obiectivului se permite amplasarea ţintelor cu dimensiuni micşorate)
Toate ţintele (obiectivele) se amplasează conform conţinutului exerciţiilor în sectorul de 60 – 40o, iar ţintele care se mişcă – în sectorul de 30 – 20o.
Timpul demonstrării ţintelor, care apar şi se mişcă, trebuie să fie cel mult 40s.
Greşeala admisibilă în aprecierea vitezei ţintelor, care se mişcă, se apreciază astfel:
- “Foarte bine” – cel mult 15%;
- “Bine” – cel mult 20%;
- “Satisfăcător” – cel mult 25%.
Calificativul general pentru exerciţiu se reduce cu un punct, dacă mai mult de 30% de obiective descoperite nu au fost identificate.
Se permite comiterea greşelilor pentru aprecierea calificativului la executarea exerciţiului conform tabelului de mai jos:
La punerea misiunii conducătorul introduce instruiţii în situaţia tactica, indică reperele, situaţia şi caracterul acţiunilor inamicului, locul cercetării, sectorul de observare şi modul de raport după terminarea cercetării.
După punerea misiunii, ocuparea de către militari a locurilor de instrucţie şi raportul despre gătinţă, conducătorul dă comanda: “Cercetarea obiectivelor – ÎNCEPEŢI”. Operatorul (şeful echipei de marcare a obiectivelor cu efectivul şi tehnica militară reală) începe demonstrarea obiectivelor, iar instruiţii încep cercetarea acestora.
Rezultatele cercetării obiectivelor instruiţii le înscriu în fişele de control sau le raportează conducătorului. După executarea exerciţiului conducătorul primeşte de la cei instruiţii fişele de cercetare. Se efectuează bilanţul exerciţiului şi se apreciază fiecare militar instruit.
Comandanţilor de subunităţi li se permite să introducă în conţinutul exerciţiilor diferite completări şi schimbări şi să elaboreze exerciţii noi. Se va ţine cont de armamentul şi tehnica din dotare, nivelul de pregătire a efectivului şi stării bazei materiale şi de instrucţie existentă a marilor unităţi, unităţilor militare şi instituţiilor de învățământ militar.
Pregătirea datelor iniţiale de tragere include:
- stabilirea armamentului şi muniţiei;
- stabilirea elementelor iniţiale de tragere;
- stabilirea procedeului de executare a focului, a regimului focului şi a momentului deschiderii acestuia.
Stabilirea armamentului şi muniţiei constituie un atribut al comandanţilor de toate treptele, avându-se în vedere natura obiectivului şi distanţa de tragere până la acesta.
Elementele iniţiale de tragere sunt acelea, cu care se începe tragerea asupra unui obiectiv şi anume:
- înălţătorul;
- punctul de ochire în înălţime;
- punctul de ochire în direcţie;
- corectorul de derivă.
Înălţătorul se stabileşte corespunzător distanţei până la obiectiv, iar când se trage în alte condiţii diferite de cele normale se aplică următoarele:
- până la distanţa de 400 m înălţătorul este corespunzător distanţei, indiferent de temperatura;
- la distanţe peste 400 m se aplică următoarele corecţii:
- plus 50 m dacă temperatura aerului este de la 0 ... - 25 C;
- plus 100 m dacă temperatura aerului este sub - 25 C.
- stabilirea punctului de ochire în înălţime solicită respectarea următoarelor reguli:
- suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului, în scopul obţinerii cele mai mari probalitate de lovire, se asigură în cazul tragerii cu înălţătorul corespunzător distanţei până la obiectiv, punctul de ochire stabilindu-se în centrul obiectivului;
- când nu se mai schimbă înălţătorul, suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului se poate asigura prin:
- când distanţa este mai mare decât cea corespunzătoare înălţătorului, se ocheşte pe marginea de sus a obiectivului;
- când distanţa este mai mică decât cea corespunzătoare înălţătorului se ocheşte pe marginea de jos a obiectivului;
- când obiectivul este genulieră mică, iar punctul de ochire se stabileşte la marginea de jos a obiectivului se trage cu înălţătorul a cărui ordonată la distanţa respectivă asigură suprapunerea traiectoriei medii cu centrul obiectivului.
Stabilirea punctului de ochire în direcţie este necesară în situaţiile, când se execută tragerii asupra obiectivelor, care se mişcă sau, când se execută tragerii în condiţii de vânt. Pentru aceasta este necesar să se determine corecţia de deplasare sau de vânt.
Corecţia de deplasare reprezintă, distanţa pe care o parcurge obiectivul pe linia frontului din momentul percuţiei şi până când glonţul ajunge la obiectiv. Aceasta depinde de:
- viteza obiectivului;
- durata traiectoriei;
- unghiul sub care se deplasează obiectivul.
Se poate exprima în metri siluete sau miimi.
Corecţia de vânt reprezintă distanţa cu care se abate glonţul faţă de direcţia de tragere. Acesta depinde de:
- viteza vântului;
- unghiul sub care bate;
- categoria de armament.
La fel şi corecţia de deplasare poate fi exprimată în metri, siluete sau miimi.
Stabilirea procedeului de executare a focului se face de către fiecare comandant sau din propria iniţiativă. Acesta poate fi astfel:
- focul ochit, cel mai eficace procedeu;
- focul neochit, asupra obiectivelor, care apar prin surprindere la distanţe mici sau la gura ţevii.
La tragere cu mitraliera şi cu puşca-mitralieră se mai pot executa următoarele feluri de foc;
- focul de punct;
- focul de secerare:
- în direcţie pe frontul obiectivului;
- în adâncime.
Momentul deschiderii focului se stabileşte de fiecare comandant prin comanda „Foc”, sau din propria iniţiativă. Cele mai prielnice momente pentru deschiderea focului sânt:
- când obiectivul poate fi lovit prin surprindere de la distanţă mică;
- când obiectivul se vede bine şi se poate ochi precis;
- când obiectivul se ridică de la pământ;
- când se opreşte din mişcare;
- când oferă flancul.
La succesiunea generală pentru darea unei comenzi trebuie să se respecte următoarele:
- cine execută tragerea;
- de unde execută tragerea;
- unde execută tragerea;
- înălţătorul şi punctul de ochire;
- cantitatea de muniţie;
- momentul deschiderii focului.
Observarea focului propriu se execută după ricoșate sau după urmele luminoase ale gloanţelor trasoare. În funcţie de aceste rezultate se va corecta focul atât în bătaie cât şi în direcţie.
Corectarea focului în bătaie se face prin:
- schimbarea înălţătorului;
- schimbarea punctului de ochire în înălţime.
Corectarea tragerii în direcţie se face prin schimbarea punctului de ochire lateral, faţă de centrul obiectivului în partea opusă abaterii gloanţelor cu o mărime egală cu această abatere.
Tragerea de efect cu armamentul de infanterie are ca scop nimicirea sau neutralizarea personalului adversarului, a mijloacelor de foc şi tehnicii de luptă a acestuia, precum şi distrugerea unor lucrări de apărare ale adversarului
Soluţionarea sarcinilor de foc.
Se stabileşte următorul mod de desfăşurare a şedinţelor la conducerea focului:
a) Conducerea focului grupei în apărare. Asemenea deprinderi se formează în poligonul pentru instrucţia focului cu folosirea maşinilor de luptă amplasate pe rame balansate, precum şi într-o porţiune de teren special amenajată pentru conducerea focului.
b) Conducerea focului grupei în ofensivă. Astfel de deprinderi se formează, de regulă, în poligonul de tragere sau în câmpul tactic la adâncimea de 1 – 1,5 km.
Cantitatea, caracterul şi modalitatea de demonstrare a ţintelor trebuie să asigure însuşirea următoarelor probleme de învăţat:
- cercetarea ţintelor, indicarea obiectivelor şi estimarea importanţei ţintelor;
- alegerea categoriei de armament, de muniţie şi procedeelor de tragere;
- darea comenzilor privind executarea focului (darea misiunilor de foc), concentrarea, repartizarea şi transportul focului;
- observarea rezultatelor tragerii.
Exerciţiile la conducerea focului pot fi executate folosind ţintele (obiectivele) dislocate atât la distanţe reale, cât şi la distanţe reduse, în conformitate cu mărimile reduse.
Dispozitivul de luptă (câmpul de luptă) al inamicului în ofensivă sau în apărare poate fi demonstrat parţial, numai partea necesară pentru executarea exerciţiului.
Imitarea executării focului asupra obiectivelor şi iluminarea lor (în cazul tragerii pe timp de noapte) se efectuează în acelaşi mod ca şi la şedinţele de tragere de instrucţie şi la aplicaţiile tactice cu trageri de luptă.
Modalitatea de demonstrare a obiectivelor, durata, consumul de muniţie se stabilesc de conducător ca şi în cazul executării exerciţiilor de tragere de luptă (aplicaţiilor tactice cu trageri de luptă). Şedinţele se execută cu armamentul din dotare; pistolarii, mitraliorii vor nimici ţintele cu foc lovitură cu lovitură, iar servanţii la aruncătoarele de grenade antitanc vor folosi dispozitivele T.I.
Şedinţa la conducerea focului se execută în succesiunea după cum urmează:
- conducătorul şedinţei introduce efectivul în situaţia tactică şi dă misiunea de luptă;
- comandantul instruit, după adoptarea deciziei, dă misiuni celor subordonaţi, apoi raportează conducătorului despre gătinţa de a îndeplini exerciţiul. Conducătorul dă comandă pentru demonstrarea obiectivelor în conformitate cu planul. Militarii descoperă obiectivele şi raportează comandantului său.
Comandantul apreciază caracterul şi importanţa obiectivelor, primeşte decizia la nimicirea acestora şi dă ordinele respective militarilor, ce urmează a fi instruiţi, urmăreşte îndeplinirea misiunilor. În cazul acţiunilor incorecte, conducătorul trebuie să obţină darea corectă a comenzilor de către comandanţi şi corespunderea comenzii date cu acţiunile militarilor instruiţi.
- la finele exerciţiului conducătorul acţionează în conformitate cu art. 61 – 63 şi analizează antrenamentul. Analiza se desfăşoară împreună cu toţi militarii instruiţi şi separat cu comandanţii subunităţilor.
Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor la conducerea focului în ofensivă este analogică şedinţelor la conducerea focului în apărare.
Şedinţa 1 instrucţie – ziua şi noaptea
Tragerea de pe loc, după schimbarea poziţiei de tragere asupra obiectivelor care apar
- ob. 1 infanteria culcată - 2 ţinte piept nr. 6; apar de două ori cîte 15 s la interval 10 s; se trage din poziţia în picioare rezemat din locaş (mitraliera pe crăcane);
- un culoar 10 x 10 m începînd la distanţa de 30 m faţă de poziţia de tragere în care se aruncă grenada de mînă de exerciţiu defensivă din locaş (tranşee). La executarea şedinţei pe timp de noapte grenada nu se aruncă.
- ob. 2 - ţinta brîu nr. 7 apare pentru 15 s; se trage din poziţia în genunchi (cu mitraliera pe crăcane), după schimbarea poziţiei de tragere.
Aprecierea: sîse lovească pentru calificativul:
- ”Foartete bine” – două ţinte şi o grenada în culoar, sau 3 ţinte;
- “Bine” – o ţintă şi o grenadă în culoar sau 2 ţinte;
- “Satisfăcător” – o ţintă.
Distanţa de tragere, felul focului şi muniţia alocată
Modul de executare a şedinţei
Trăgătorii primesc încărcătorul (banda) cu cartuşe pe aliniamentul de plecare. Şeful sectorului de tragere dă comanda “Pe aliniamentul de tragere pentru luptă în picioare – ÎNCĂRCAŢI”, trăgătorii ocupă locaşul de tragere trecînd tîrîş sub baraj de sîrmă şi încarcă armamentul.
Şeful sectorului de tragere după ce le dă misiunea de luptă, face semnalul pentru apariţia primului obiectiv. După ce toţi trăgătorii au lovit obiectivul (sau s-a terminat timpul de apariţie) şi au asigurat armele, şeful sectorului de tragere dă comandă “Pregătiţi grenadele” şi “Cu grenade – FOC”. Trăgătorii aruncă grenadele de instrucţie în culoar. La comanda “Schimbaţi poziţia de tragere” trăgătorii ies repede din locaş şi ocup poziţia de tragere în genunchi de după un adăpost, lovesc următorul obiectiv. După terminarea tragerii se execută operaţiunile prevăzute în art. 61 – 63.
Principală 
