Determinarea cotelor, diferenţelor de nivel, vizibilităţii între două puncte
Determinarea cotelor, diferenţelor de nivel, vizibilităţii între două puncte.
Forma terenului (înălţimile, depresiunile) pe harta topografică este reprezentată prin curbe de nivel (orizontale). Se numeşte curbă de nivel linia sinuoasă imaginară care uneşte pe hartă toate punctele din teren care au aceiaşi cotă. Se mai poate spune că curba de nivel este proiecţia orizontală a liniei ce rezultă din intersectarea suprafeţei terestre cu un plan orizontal.
Distanţa între curbele de nivel neîntrerupte în dependenţă de valoarea hărţii şi relief poate fi 2.5, 5,0, 10, 20, 40, 80, 100 metri. În scopul uşurării citirii reliefului fiecare a cinci-ea curbă de nivel normală, care se reprezintă pe hartă prin linii continui îngroşate, se numesc curbe de nivel principale.
Terenurile puţin frământate pot fi reprezentate şi prin curbe de nivel discontinuu (întrerupte).
Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel (orizontale) permite asigurarea rezolvării pe hartă a următoarelor probleme:
- determinarea aspectului general al reliefului, scoaterea în evidenţă a formelor sale caracteristice şi a poziţiilor reciproce în spaţiu ale acestora;
- determinarea cotelor şi a diferenţelor de nivel;
- determinarea pantei terenului;
- determinarea gradului de accidentare şi de accesibilitate a terenului.
Determinarea cotei a unui punct de pe hartă.
Pentru determinarea precisă a cotei unui punct P situat între două curbe de nivel de valori cunoscute se procedează astfel:
- prin punctul P se duce perpendiculara AB la ambele curbe de nivel (segmentul AB fiind drumul cel mai scurt între cele două curbe, prin acest punct, vezi figura.);
- admitem că terenul coboară în pantă relativ uniformă;
- se măsoară distanţa AB şi distanţa AP (sau BP). Presupunem că AB = 15 mmAP = 6 mm. Diferenţa de nivel dintre cele 2 curbe de nivel (punctele A şi B) este de 20 m. (230 – 210 = 20).
Cota punctului P este: Hp = 230 – (20 : 15) x 6 ) = 222 m.
sau Hp = 210 + (20 : 15) x 9 ) = 222 m.
Determinarea diferenţei de nivel dintre două puncte (obiective).
Diferenţa de nivel dintre două puncte P şi N de pe harta topografică se determină cu relaţia:
Determinarea unghiului de pantă cu ajutorul scării pantelor.
Cunoaşterea unghiului de pantă este necesară pentru planificarea diferitelor acţiuni militare cu tehnică de luptă în zone cu teren frământat (deluros şi muntos).
Scara pantelor este construită atât pentru echidistanţa curbelor de nivel normale, cât şi pentru cea a curbelor de nivel principale situate în jurul hărţii.
Pentru a determina un unghi de pantă (conform figurii) se procedează astfel:
- cu ajutorul compasului se măsoară distanţa pe hartă dintre curbele de nivel între care se caută unghiul de pantă;
- se caută apoi încadrarea acestei distanţe din deschizătura compasului pe scara pantelor astfel încât un braţ al compasului să se suprapună pe baza orizontală a scării, iar celălalt braţ în poziţie verticală faţă de prima, pe curba scării;
- se citeşte apoi pe baza orizontală a scării unghiul de pantă căutat, interpolându-se dacă este cazul. Determinarea vizibilităţii prin procedeul triunghiului
Un procedeu practic şi rapid pentru determinarea pe hartă a vizibilităţii între două punct este procedeul triunghiului. Operaţiile necesare aplicării acestui procedeu se execută în următoarea ordine:
- se unesc pe hartă – printr-o linie dreaptă trasă cu creionul – punctul de observare (PO) şi ţinta (Ţ);
- se determină pe hartă cotele PO, Ţ şi O (obstacol);
- cota cea mai mică dintre PO şi Ţ se consideră egală cu zero, faţă de care se calculează diferenţele de nivel în metri la celelalte două puncte;
- în dreptul cotei cele mai mici se înscrie pe hartă cifra „zero”, iar în dreptul celor două puncte se înscriu diferenţele de nivel calculate anterior;
- în dreptul celor două puncte cu diferenţe de nivel se ridică câte o perpendiculară pe linia PO – O – Ţ, (această linie constituie raza vizuală de la un punct la celălalt). Dacă raza vizuală trece deasupra perpendicularei ridicate în O sau dacă atinge doar capătul acesteia, atunci există vizibilitate între PO şi Ţ, iar dacă raza vizuală întretaie această perpendiculară, atunci nu există vizibilitate între aceste două puncte.
Se mai poate proceda astfel: se unesc printr-o linie dreaptă capetele celor două perpendiculare; dacă prelungirea acestei drepte întretaie linia PO – O – Ţ, atunci există vizibilitate, iar în caz contrar nu există. Determinarea vizibilităţii cu ajutorul profilului simplificat.
Construirea profilului simplificat pe hartă (între punctele D şi E) se execută în următoare ordine:
- se uneşte pe hartă punctul D cu punctul E printr-o linie subţire şi dreapta; această linie se numeşte linie de profil;
- se aşează pe o hartă o hârtie milimetrică pe care se va construi profilul, în aşa fel, încât marginea ei să se suprapună pe linia de profil;
- pe marginea hârtiei milimetrice se semnează prin line scurtă toate punctele ce caracterizează relieful liniei de profil (vârfuri, creste, fire de văi, puncte de schimbare de pantă etc.), înscriindu-se în dreptul lor valorile curbelor de nivel corespunzătoare; de asemenea, se însemnează şi eventualele detalii de planimetrie ce ar putea împiedica vizibilitatea (de exemplu pădurile, construcţiile situate chiar pe linia de profil etc.);
- se ridică hârtia milimetrică de pe hartă şi se trece la realizarea scării verticale, în funcţie de scara înălţimilor la care se construieşte profil ...
- se stabileşte în continuare punctele de contur ale profilului, care se obţin la intersecţia perpendicularelor coborâte din linioarele de pe marginea hârtiei milimetrice cu liniile orizontale de pe scara înălţimii, care au aceiaşi valoare altitudinală;
- punctele obţinute se unesc printr-o linie continuă uşor rotunjită, în virtutea principiului de continuitate a pantelor în natură, rezultând o linie curbă continuă car reprezintă figura profilului simplificate şi mărit al terenului pe direcţia dată.
Pentru a determina vizibilitatea cu ajutorul profilului simplificat, este suficient să traseze pe aceasta o rază vizuală între punctele D şi E; dacă această rază virtuală întâlneşte în calea sa vre-un obstacol, înseamnă că existenţa vizibilităţii nu este realizată. De exemplu, dacă pe vârful formei de teren din mijlocul profilului ar exista o pădure înaltă de 20 m (reprezentată pe profil printr-un contur întrerupt), nu ar exista vizibilitatea de la punctul D la punctul E.
Principală 
