Determinarea distanţelor din vedere.
Procedeul se bazează pe aprecierea din vedere a distanţelor pe baza unui exerciţiu şi deprinderi formate în acest sens.
Pentru a avea o precizie corespunzătoare trebuie să ţinem cont de următoarele:
- un detaliu (obiect) din teren pare cu atât mai mare cu cât este mai aproape de observator;
- din două obiecte (detalii) situate la aceeaşi distanţă, cel mai mare pare mai aproape;
- pe timpul nopţii, obiectele mai bine luminate, par mai apropiate decât cele slab luminate;
- obiectele de culori mai deschise par mai aproape decât cele de culori închise;
- obiectele din teren par mai aproape dacă sânt observate din picioare;
- obiectele (detaliile) par mai aproape decât sânt în realitate, în teren descoperit (şes, lac etc.) sau pe zăpadă;
- cu cât contrastul dintre culoarea unui obiect (detaliu) şi fondul pe care se proiectează este mai mare, cu atât acel obiect (detaliu) pare mai apropiat;
- obiectele (detaliile) privite de jos în sus, par mai apropiate decât atunci când sânt privite de sus în jos (de la vârf spre piciorul pantei).
Munţii par a fi foarte aproape.
Determinarea distanţelor cu ajutorul sunetului şi luminii.
Acest procedeu se utilizează, de regulă, pe timpul nopţii pentru stabilirea distanţei până la poziţiile de tragere ale artileriei, rampele de lansare a rachetelor, până la organele de foc etc.
Distanţa se calculează cu formula: Dm = Vs x Ts,
unde:
Dm - distanţa până la obiectiv exprimată în m.
Vs - viteza sunetului ( 340 m/s);
Ts - nr. de secunde trecute de la apariţia luminii până la detunătură;
Ştiind că sunetul parcurge 1 km în aproximativ 3 secunde (Vs = 340 m/s), putem obţine distanţa până la obiectiv exprimată în idiometri: Dm = Ts/3
La aplicarea acestui procedeu s-a considerat instantaneu momentul vederii fumului sau luminii cu momentul plecării proiectilului sau rachetei.
Determinarea distanţelor cu ajutorul riglei gradate
Acest procedeu se bazează pe recunoaşterea dimensiunilor unor obiecte (detalii) din teren şi lungimea braţului uman.
Conform figurei de su distanţa pînă la obiectiv (detaliu) se determină prin formula: D = (d x H)/h, care rezultă din asemănarea celor două triunghiuri ABB' şi ACC', unde: D - distanţa până la obiectivul (detaliul) din teren; d - lungimea braţului; h - porţiunea de riglă gradată, sub care se vede obiectivul în teren; H - dimensiunea (înălţimea), presupusă cunoscută a obiectivului (detaliului) din teren.
Pentru măsurare, rigla se tine în poziţie verticală, cu mâna întinsă în faţa ochilor.
Atunci când militarul este antrenat să ţină rigla la distanţa de 0,5m. de la ochi, formula poate fi simplificată:
Determinarea distanţelor cu ajutorul binoclului.
Distanţa se determină la acest procedeu, prin formula:
unde:
Î - înălţimea (lăţimea) obiectivului (detaliului) până la care se determină distanţa din teren;
U - numărul de miimi sub care se vede obiectivul (detaliul) din teren. Determinarea distanţelor cu pasul.
Pentru a aplica acest procedeu, trebuie ca înainte militarul să aibă pasul etalonat. Etalonarea pasului se face pe o porţiune de teren de aproximativ 300 m, care se parcurge de mai multe ori. Se stabileşte ulterior numărul de paşi pe care militarul îl face în medie pe 100 m, cât şi lungimea pasului.
Acest procedeu asigură o precizie corespunzătoare dacă măsurarea distanţei respective se face în condiţii obişnuite (teren cu grad de accidentare redus, condiţii climaterice prielnice).
Lungimea pasului este influenţată de natura şi gradul de accidentare al terenului, tăria vântului etc.. De obicei distanţa se măsoară în paşi dubli (perechi de paşi). Lungimea unei perechi de paşi este de 1,5m.
Determinarea distanţelor prin construcţia figurilor geometrice.
a) Prin utilizarea triunghiului isoscel. Catetele AC şi AB sunt egale. Unghiul ACB se măsoară cu busola ca să fie egal cu 45º.
b) Punctul C se alege ca unghiul ACB să fie egal cu 60°. Lăţimea râului va fi egală cu distanţa AC x 2. (Tangenta unghiului de 60° este egală cu 1/2).
c) În caz că la îndemână n-avem busolă, determinarea lăţimii albiei râului se poate efectuau prin următorul procedeu, care constă în construcţia triunghiului dreptunghic CDE asemănător triunghiului ABC. Atunci când latura DC a triunghiului CDE este egală cu jumătate din latura AC a triunghiului ABC (DC = AC/2), latura DE de asemenea v-a fi egală cu jumătate din latura AB, adică lăţimea râului (latura AB) v-a fi: 2 x DE.
Pentru aceasta pe malul opus al râului se găseşte un reper bine văzut (punctul B din Fig. c.) şi în dreptul lui alegem punctul A. Perpendicular direcţiei AB măsurăm de exemplu 50 dubli paşi şi marcăm punctul C cu un băţ (sau alt obiect la îndemână). Prelungim mişcarea în aceiaşi direcţie numărând încă 25 dubli paşi (jumătate din segmentul AC). Din următorul punct (punctul D din Fig. c.) prelungim mişcarea sub unghi drept faţă de segmentul AD, până când nu ne vom găsi pe aceeaşi linie cu reperele C şi B. Numărul dublu de dubli paşi pe segmentul DE va fi lăţimea râului. (AB = 2 x DE).
Determinarea distanţelor prin formula miimii.
În practica tragerilor cu armamentul de infanterie se foloseşte următoarea formulă, cunoscută sub denumirea de formula miimii: D = (Î / U) x 1000, unde: U – unghiul sub care se văd diferite obiective, exprimat în miimi; D – distanţa până la obiective, exprimată în metri; Î – înălţimea (lăţimea, lungimea) obiectivelor , exprimată în metri.
Pentru măsurarea unghiului cu mijloace aflate la îndemână (linia gradată, palma, degetele, creionul, cutia de chibrituri etc.) e necesar de ţinut obiectul orizontal sau vertical în faţă la 50cm.
Valoarea unghiulară a mijloacelor aflate la îndemână.
Valoarea unghiulară a cătării.
Determinarea indirectă a înălţimii obiectelor.
Determinarea înălţimii unor obiecte ca: turnuri de observare, castele de apă, coşuri de fabrică, copaci, etc., se poate efectua prin următorul procedeu, folosindu-se un băţ sau un jalon.
Băţul sau jalonul de mărime cunoscută (h) se observă de la o distanţă (d) din poziţie culcat (pe spate), în aşa fel ca să se vadă vârful lui cât şi al obiectului a cărui înălţime (H) dorim să o determinăm.
Măsurând distanţa D până la acest obiect scriem proporţionalitatea laturilor triunghiurilor asemenea formate:
Determinarea pantei terenului.
Pantele pot fi apreciate vizând un punct de pe pantă, care se află la înălţimea (h) celui care face observaţia, măsurând în dubli paşi, distanţa (D) până la acel punct şi folosind formula:
Cum însă înălţimea unei persoane este aproximativ egală cu un dublu pas al aceiaşi persoane formula se simplifică şi anume:
unde N - numărul de dubli paşi.
Principală 
