Determinarea distanţelor şi unghiurilor de direcţie pe hartă
Determinarea distanţelor şi unghiurilor de direcţie pe hartă.
Pentru a determina distanţa dintre punctele terenului trebuie de măsurat pe hartă cu compasul sau cu rigla distanţa dintre aceste puncte în centimetri şi, folosind scara numerică, de înmulţit numărul obţinut cu valoarea scării.
La determinarea lungimii itinerarului după hartă trebuie introduse corecţii de relief (urcuşuri şi coborâşuri) şi de sinuozitate a drumurilor. Corecţia de mărire a lungimii itinerarului după o harta cu scara 1:50 000 pe teren muntos – 1.15, pe teren deluros – 1.05.; după o hartă cu scara 1:100 000 corespunzător 1.20 şi 1.10. Exemplu pentru 1:50 000 distanţa = 150 km. 150 x 1.15 = 172.5 km.
Măsurarea lungimilor pe hartă, în vederea determinării distanţelor corespunzătoare din teren se poate face cu ajutorul riglei gradate şi a scării simple.
Cu ajutorul riglei gradate.
Aceasta este cel mai simplu procedeu de determinare pe hartă a distanţelor, la care instrumentul ajutător este o simplă riglă gradată în milimetri.
Ordinea de lucru este următoarea:
- se măsoară pe hartă, cu ajutorul riglei gradate, distanţa d în milimetri dintre cele două detalii (obiective) între care se face determinarea (dacă distanţa grafică nu se încadrează într-un număr exact de milimetri, se apreciază sfertul acestuia);
- se calculează distanţa D corespunzătoare în teren, cu ajutorul formulei scării numerice D = d x N.
Exemplu pe harta la scara 1:50000 s-a măsurat o distanţă d = 71 mm. În acest caz, distanţa corespunzătoare din teren este D = 71 mm x 50 000 mm = 3550 m.
Cu ajutorul scării grafice simple.
Un procedeu simplu şi mai rapid, care nu solicită nici un fel de calcule, folosind ca instrument un compas distanţier. Scara grafică este o reprezentare liniară a scării numerice. Scara numerică exprimă raportul scării sub formă cifrică:
Scara grafică simplă se compune din două părţi separate între ele printr-o origine. Partea din dreapta are mărimea unui carou de pe hartă şi este divizată în mai multe segmente egale, numite baze, iar partea din stânga originii, de dimensiunea unei baze şi împărţită în subdiviziuni (1/10 din bază) se numeşte talon.
Valorile cifrice corespunzătoare distanţelor din teren sânt înscrise atât pentru segmentele din dreapta cât şi cele din stânga originii. Distanţa corespunzătoare din teren se determină prin însumarea părţii din dreapta originii cu partea din stânga originii.
Aplicarea acestui procedeu se execută în următoarea succesiune:
- se ia între vârfurile unui compas distanţier mărimea de pe hartă dintre detaliile (obiectivele) în care se face determinarea (pentru corectitudinea măsurării, vârfurile compasului se fixează);
- fără a schimba deschizătura compasului, acesta se aşează pe scara grafică simplă în aşa fel, încât vârful piciorului drept să coincidă cu diviziunea zero sau altă diviziune din dreapta acesteia, iar vârful piciorului stâng să se găsească în interiorul talonului;
- se citeşte pe rând distanţele şi din stânga diviziunii zero şi apoi se adună, obţinându-se direct distanţa din teren celor două detalii (obiective).
În exemplu în dreapta diviziunii zero se citeşte 1km, iar pe talonul încă 250 m, ceea ce înseamnă că distanţa în teren dintre puncte este de 1 250m. În cazul când nu se dispune de compas distanţier, distanţa pe hartă poate fi determinată cu ajutorul unei rigle gradate.
Dacă sunt de măsurat distanţe mai mari decât cele cuprinse pe scara grafică simplă, ele se măsoară pe porţiuni.
Cu ajutorul compasului distanţier.
În acest scop se fixează deschizătura compasului distanţier la 1 km sau la 500 m pe scara grafică simplă şi cu această deschizătură – numită „pasul compasului” – se începe măsurarea distanţei numărând fiecare „pas”, ultima porţiune - care este mai mică decât pasul compasului – se măsoară exact şi se citeşte pe scara grafică simplă.
Pentru obţinerea distanţei se înmulţeşte numărul de paşi cu valoarea acestuia şi se adaugă ultima porţiune măsurată.
Acest metod se foloseşte şi în cazul când trebuie determinată o distanţă în linie frântă sau sinuasă (de exemplu lungimea unui drum), ea se descompune şi se măsoară în segmente de linii drepte, după care se adună valoarea tuturor segmentelor, obţinându-se în felul acesta totalul distanţei de determinat.
Cu ajutorul curbimetrului.
Pentru măsurarea cu o precizie înaltă distanţelor (lungimii) elementelor din teren reprezentate prin linii frânte şi sinuoase (drumurilor) se folosesc dispozitive speciale, numite curbimetru. Cadranul curbimetrului este gradat în centimetri sau/şi inch.
Distanţa D corespunzătoare în teren se calculează prin formula: D = d x N.
Determinarea unghiurilor de direcţie.
Pentru indicarea în teren a obiectivelor, măsurarea indirectă a distanţelor şi precizarea unor misiuni de luptă este necesar să se măsoare valoarea unor unghiuri, atât orizontale cât şi verticale.
Valoarea unghiurilor se exprimă în:
- grade sexazecimale, rezultate din împărţirea unui cerc în 360 părţi egale. Un cerc este egal cu 360 grade, gradul în 60 minute, şi minutul în 60 secunde.
- miimi, rezultate din împărţirea cercului în 6000 de părţi egale. O miime reprezintă valoarea unghiulară sub care se vede un metru la o distanţă de 1 km. (Vezi Determinarea distanţelor din teren.). Folosind miimile se poate executa:
Principală 
