Cele mai ample şi detaliate informaţii despre teren le dă harta topografică care conţine reprezentarea precisă, detaliată şi intuitivă a obiectelor din teren şi a reliefului. După hartă se poate studia şi analiza terenul, se pot determina coordonatele obiectivelor, indica obiectivele şi rezolva alte probleme.
Harta care redă detaliat imaginea suprafeţei terestre şi pe care toate dimensiunile liniare sunt micşorate nu mai puţin de un milion ori, se numeşte hartă topografică.
Hărţile topografice sunt executate la scări diferite. Se numeşte scară a hărţii raportul care indică de câte ori sunt micşorate toate liniile din teren la reprezentarea lor pe hartă. Distanţa în metri sau kilometri pe teren ce corespunde unui centimetru pe hartă se numeşte valoarea scării.
Hărţile topografice sunt elaborate cu valoarea scării:
- 1 : 1 000 000 - 1cm = 10 000m (10km);
- 1 : 500 000 - 1cm = 5000m (5km);
- 1 : 250 000 - 1cm = 2500m (2,5km);
- 1 : 100 000 - 1cm = 1000m;
- 1 : 50 000 - 1cm = 500m;
- 1 : 25 000 - 1cm = 250m;
Harta cu valoarea scării 1:1000000 stă în baza tuturor hărţilor topografice. Pentru formarea hărţii 1: 000000 globul pământesc este împart în 60 zone, câte 6º fiecare. Numărul zonelor se începe de la meridianul Greenwich. Zonele se marchează prin cifre, de la 1 până la 60. (Moldova se găseşte în zona 35). La rândul său fiecare zonă este împărţită în fuse în latitudine, câte 4º fiecare, care se marchează prin litere (A, B, C. D … S, T, U, V), cum este arătat în fig. 1. (Moldova se găseşte în fusul L). Aşa dar marcarea hărţii este constituită din litere şi cifre, care arată poziţia foii de hartă cu scara 1:1000000 pe globul pământesc. De exemplu L-35, K-45, etc. (Moldova se găseşte pe foaia L-35).
Semnul convenţional al hărţii care este constituit din cifre şi litere şi arată poziţia hărţii pe globul pământesc, se numeşte nomenclatura hărţii. Nomenclatura fiecărei foi de hartă se înscrie deasupra laturii de nord a cadrului ornamental şi este însoţită de denumirea celei mai importante localităţi din cuprinsul hărţii.
Hărţile 1:500 000 şi 1:250 000 se formează din harta 1:1 000 000, care se împarte respectiv în 4 sau 12 părţi. Harta 1:100 000 se formează în baza hărţii 1:250 000. În baza hărţilor 1:50 000 şi 1:25 000 stă harta 1:100 000.
Fiecare foaie de hartă reprezintă un pătrat cu dimensiunile ~ 40 x 40 cm. În cazul când pentru studierea unei porţiuni de teren, care este reprezentat pe două şi mai multe foi a hărţii, hărţile pot fi compuse din mai multe foi încleiate una cu alta.
Hărţile topografice în partea de jos conţin informaţii despre declinaţia liniei reţelei de coordonate şi meridianul magnetic de la meridianul real şi corecţia anuală; scara hărţii şi gradarea în milimetri şi centimetri; anul pregătirii pentru elaborare, alte date şi semne principale convenţionale. Pe părţile laterale a pătratului hărţii – denumirea foii învecinate. În partea versă se dă informaţia despre localităţi, reţeaua de drumuri, relief şi sol, hidrografie, vegetaţie, condiţiile climaterice şi schema solului.
Semnele topografice convenţionale.
Pentru citirea (studierea) hărţii un rol important î-l au semnele topografice convenţionale, care conţin informaţie despre teren şi toate obiectele, inclusiv şi proprietăţile lor.
Semnele convenţionale pot fi reprezentate în valoarea hărţii (relieful, pădurile, lacurile, râurile, unele clădiri, etc.) sau nu. În cazul când semnul convenţional nu este reprezentat în valoarea hărţii, e important de cunoscut punctul de bază al semnului, care arată poziţia obiectului pe hartă. De exemplu la semnele convenţionale în formă de figură geometrică: pătrat, triunghi, cerc, paralelogram, stea, cruce, punctul de bază este în centrul figurii.
Pentru a concretiza destinaţia sau caracteristica obiectelor pe care le reprezintă unele semne convenţionale, alături pot fi nişte inscripţii cu conţinut deplin, abrevieri, sau cifre. Toate înălţimile pe hartă se dau la nivelul mării. În cazurile când nu e posibil de redat toate proprietăţile terenului, de exemplu proprietăţile solului, aceste proprietăţi se descriu schematic pe partea opusă a hărţii.
La semnele convenţionale formate din două figuri geometrice sau figură geometrică şi altă figură, punctul de bază e centrul figurii de jos. La figurile, partea de jos a cărora reprezintă un unghi drept (copaci, moară de vânt, benzinărie şi altele, punctul de bază e vârful unghiului drept. A patra grupă de semne: turnuri, staţii meteo, monumente, punctul de bază î-l au la mijlocul părţii de jos a semnului.
Principală 
