A orienta harta în teren înseamnă a avea o astfel de poziţie încât direcţiile de pe hartă să coincidă cu cele din teren şi să aibă acelaşi sens, asigurându-se astfel o corespondenţă între detaliile terenului şi semnele convenţionale prin care acestea sânt reprezentate pe hartă.
a) orientarea hărţii după busolă.
Acest procedeu se aplică atunci, când vizibilitatea este redusă, sau nu avem în teren detalii de planimetrie care sânt reprezentate pe hartă.
Orientarea hărţii cu busola se poate face fie utilizând cadrul interior al hărţii, fie utilizând reţeaua rectangulară (caroiaj).
Pentru a orienta harta cu ajutorul busolei procedăm în felul următor:
- se aduce în dreptul indicelui gradaţia zero de pe cadranul busolei;
- se aşează busola cu diametrul N-S pe cadrul interior de est sau de vest al hărţii, astfel încât nordul busolei să fie orientat spre nordul hărţii (vezi figura);
- se deblochează acul magnetic şi se lasă să se oprească din oscilaţie; se roteşte încet harta, fără a mişca busola, până când vârful nordic al acului magnetic se stabileşte (ca poziţie şi valoare) în dreptul gradaţiei de pe cadran, corespunzătoare declinaţiei magnetice actualizate înscrise pe hartă (partea de stânga-jos). Se obţine astfel poziţia orientată a hărţii.
Busola poate fi aşezată şi pe una din liniile verticale de caroiaj, în acest caz harta se roteşte până ce vârful nordic al acului magnetic se stabileşte la valoarea gradaţiei de pe cadran, corespunzătoare corecţiei de direcţie (unghiul între nordul caroiaj şi nordul magnetic) înscrisă pe hartă.
Nu se ţine cont de declinaţia magnetică (unghiul dintre nordul geografic şi nordul magnetic) şi de corecţia de direcţie (de busolă) dacă valorile acestora sânt mai mici decât cea mai mică gradaţie de pe cadranul busolei (50 miimi). În aceste situaţii harta este orientată atunci când vârful nordic al acului magnetic se stabileşte în dreptul gradaţiei zero de pe cadran.
Declinarea magnetică.
Declinarea magnetică este unghiul dintre meridianele geografice şi magnetice la suprafaţa pământului. Declinarea magnetică este considerată pozitivă dacă capătul de nord al acului busolei deviază la est de meridianul geografic şi negativă - în cazul când deviază la vest.
Informaţia despre Convergenţa medie a meridianelor, Declinaţia magnetică în anul elaborării hărţii, Abaterea acului magnetic faţă de caroiajul rectangular şi Devierea anuală a declinaţiei o găsim în colţul stâng de jos a hărţii, după cum este arătat în imagine.
În cazul când orientăm busola după linia de caroiaj declinaţia magnetică pentru anul 2013 se calculă în felul următor:
Determinarea locului aflării sale prin măsurarea distanţei se foloseşte de obicei la mişcarea pe drum sau de-a lungul unui alt obiect oarecare din teren, care are o configuraţie liniară.
Prin intersecţie înapoi locul său poate fi determinat uşor după obiectele din teren amplasate în afara drumului sau a altui reper liniar, în lungul căruia se realizează mişcarea.
Marcarea pe hartă a obiectelor din teren se realizează în următoarea succesiune: se determină pe hartă punctul său de staţionare; se alătură rigla de punctul de staţionare şi, fără a schimba orientarea hărţii, se roteşte rigla lângă punctul de staţionare vizând prin ea obiectul văzut pe teren, apoi se trasează de-a lungul marginii riglei direcţia; pe direcţia trasată se depune de la punctul de staţionare distanţa măsurată la scara hărţii; punctul obţinut va indica poziţia obiectului pe hartă.
b) Orientarea hărţii după detalii din teren.
Locul aflării sale după hartă poate fi determinat: după cele mai apropiate obiecte din teren, prin măsurarea distanţei şi prin intersecţie înapoi.
Pentru determinarea locului său după cele mai apropiate obiecte din teren trebuie să orientăm harta şi să identificăm pe ea şi pe teren unul-două obiecte. Apoi să determinăm din ochi locul său în raport cu aceste obiecte pe teren.
Pentru a putea aplica acest procedeu, este necesar să se cunoască cel puţin o direcţie din teren, faţă de care să stabilească poziţia hărţii (de exemplu: şosea, cale ferată etc.).
Orientarea se va face făcând să coincidă sensul şi direcţia traseului căii de comunicaţie de pe hartă cu cele din teren.
Dacă nu avem detalii liniare, procedăm astfel:
- se alege un detaliu distinct, vizibil şi mai îndepărtat în teren, a cărui poziţie se identifică pe hartă;
- se aşează rigla pe hartă, astfel încât marginea ei să treacă prin semnul convenţional al punctului în care se execută orientarea şi prin acela al reperului ales în teren;
- se ridică harta în poziţie orizontală, la nivelul ochilor astfel, încât semnul convenţional ce reprezintă detaliul din teren să fie îndreptat către acesta;
- se vizează în lungul riglei, rotind harta până când linia de vizare se suprapune pe reperul ales din teren;
- se verifică orientarea hărţii, vizându-se spre un alt reper care este reprezentat şi el pe hartă.
Principală 
