Orientarea în teren consta în determinarea punctelor cardinale şi a punctului de staţie în raport cu detaliile înconjurătoare de planimetrie şi de relief, alegerea direcţiei necesare pentru deplasare şi menţinerea ei în timpul deplasării.
La baza orientării stă priceperea de a alege în teren reperele şi folosirea lor în calitate de faruri care indică direcţiile, punctele şi aliniamentele necesare. Ca reper poate servi orice obiect, care atrage imediat atenţia la privirea spre teren conform posibilităţilor, reperele se aleg uni¬form în sensul frontului şi în adâncime pentru a asigura mai exact şi mai rapid indicarea ţintei care a apărut în orice loc.
Reperele alese se numerotează de la dreapta la stânga, de la sine spre inamic. Fiecărui reper i se dă denumire. Prin „loc de staţie" se înţelege locul pe care îl ocupă în teren, la un moment dat, un militar, o maşină de luptă sau o subunitate.
Determinarea părţilor orizontului.
Punctele cardinale se stabilesc cu ajutorul busolei, corpurilor cereşti şi semnelor detaliilor din teren. Pentru stabilirea direcţiilor spre punctele cardinale e de ajuns să se cunoască doar o singură direcţie — spre nord. Dacă ea se cunoaşte, atunci la dreapta va fi est, la stânga vest, iar în partea opusă nordului — sudul.
Determinarea părţilor orizontului cu busola.
Se deblochează acul magnetic al busolei şi se roteşte aceasta în plan orizontal, până când vârful acului care reprezintă nordul va coincide cu gradaţia zero de pe cadran. La o astfel de poziţie a busolei, literele N, S, E, V de pe scară vor corespunde cu direcţia nordului, sudului, estului şi vestului.
Busola Adrianov:
1 - corpul busolei; 2 - cadran, 3 - acul magnetic; 4 – dispozitivul de ochire; 5 – indicatorul de citire; 6 – piedică.
Determinarea părţilor orizontului după steaua Polară.
Steaua Polară se găseşte pe prelungirea imaginară a dreptei care trece prin ultimele stele (roţi) ale Carului Mare, la aproximativ de 5 ori distanţa dintre roţi şi face parte din constelaţia Carului Mic. Direcţia spre steaua Polară indică Nordul.
Determinarea părţilor orizontului după steaua Polară.
Steaua Polară se găseşte pe prelungirea imaginară a dreptei care trece prin ultimele stele (roţi) ale Carului Mare, la aproximativ de 5 ori distanţa dintre roţi şi face parte din constelaţia Carului Mic. Direcţia spre steaua Polară indică Nordul.
Determinarea părţilor orizontului cu ajutorul detaliilor obiectelor din teren.
La stabilirea punctelor cardinale cu ajutorul detaliilor obiectelor din teren, e necesar să se cunoască următoarele:
— muşuroaiele de furnici se află de regulă, la sudul copacilor, buturugilor, tufarilor din apropiere; partea de sud a muşuroaielor e mai puţin înclinată decât cea de nord;
— muşchii şi lichenele acoperă tulpinile copacilor, pietrele, stânci, construcţiile vechi de lemn din partea de nord;
— potecile împart, de regulă, masivele mari de pădure, aproape strict pe linia nord-sud şi est-vest;
— pe plăcile de lemn ale stâlpilor înfipţi la intersecţiile potecilor din pădure, sectoarele se numerotează de la vest spre est (din stânga spre dreapta). Cifrele cu numere mai mici se află la nord-vest şi nord-est, iar cu numere mai mari — Ia sud-vest şi sud-est.
Principală 
