Clasificarea staţiilor
telefonice. Clasificarea convorbirilor telefonice. Regulile de asigurare a
convorbirilor telefonice prin fir.
Staţiile telefonice de legătură la mare distanţă în raporturile reciproce
pot fi SUPERIOARE şi SUBORDONATE.
Staţii telefonice
SUPERIOARE sânt:
- staţiile CT staţionare şi mobile ale Marelui Stat Major - pentru toate
staţiile CT ale AN;
- staţiile CT ale statului major, punctului de comandă al marii unităţi
(unităţii) - pentru toate staţiile CT ale marii unităţi (unităţii) sale şi
unităţilor afectate la ea.
Staţii telefonice temporar superioare pot fi:
- staţia, care asigură convorbirea telefonică oficial transmisă a
conducerii AN;
- staţia CT desemnat ca superior la momentul desfăşurării activităţilor
speciale.
Sarcinile staţiei
superioare:
- coordonarea acţiunilor staţiilor în vederea asigurării convorbirilor
telefonice;
- acordarea ajutorului staţiilor la asigurarea convorbirilor în cazul
deteriorării transmisiunilor directe;
- luarea măsurilor urgente în vederea barării încălcărilor securităţii
transmisiunilor care au fost depistate.
Indicaţiile date de
staţia superioară privind asigurarea convorbirilor telefonice sânt obligatorii
pentru toate staţiile subordonate.
Clasificarea convorbirilor telefonice.
Convorbirile întreţinute
prin căile telefonice de legătură la mare distanţă se subdivizează în convorbiri de IEŞIRE, de INTRARE şi de TRANZIT.
Convorbirile de IEŞIRE sunt convorbirile comandate de
abonatul de abonatul staţiei în cauză.
Convorbirile
de INTRARE sunt convorbirile iniţiate (comandate) de abonatului altei staţii.
Dacă
convorbirea între abonaţii ai două staţii, care nu au legătură directă se
realizează prin intermediul staţiei a treia (intermediară) pentru aceasta
convorbire este de TRANZIT.
În dependenţă de urgenţa
convorbirilor, informaţiei care trebuie de transmis (recepţionat) şi funcţia
abonatului, convorbirile pot fi:
a) cu utilizarea parolelor
- VĂZDUH, AVION, LEGĂTURĂ-AVARIE;
b)
de categorie – ÎN AFARĂ DE RÎND, ÎN PRIMUL RÎND şi ÎN RÎND COMUN.
Prin
Dispoziţia Şefului MSM (SM) şi Şefului Direcţiei de Transmisiuni sunt desemnate
funcţiile sau (şi) persoanele care au dreptul de a comanda convorbiri cu
utilizarea parolelor sau de categorie. Restul militarilor pot comanda
convorbirile numai de categorie ÎN RÂND COMUN.
Toate
convorbirile între abonaţii centrelor de transmisiuni sânt asigurate prin
sistemul de comandă la rând, ţinând cont de dreptul acordat la întreţinerea
convorbirilor cu utilizarea parolei şi categoriei respective. Dacă există cale
liberă la momentul comenzii se admite conectarea urgentă a staţiei comandate
pentru abonaţii de categoria ÎN RÎND
COMUN.
Pentru abonaţii, care au
dreptul să întreţină convorbiri cu utilizarea parolelor VĂZDUH, AVION,
LEGĂTURĂ-AVARIE, precum şi de categoriile ÎN AFARĂ DE RÎND, ÎN PRIMUL RÎND li
se dă dreptul de a face comandă pentru convorbire cu indicarea factorului
decizional. În cazul acesta telefonistul face legătura abonatului direct cu
factorul decizional, cu care abonatul a cerut convorbirea.
Convorbirile secrete prin canale telefonice în
clar (nesecretizate) sunt interzise.
Pentru întreţinerea
convorbirilor secrete sânt utilizate doar căile de legătură secretizată. În
dependenţă de aparatura de secretizare utilizată canalele pot fi cu grad de
secretizare temporar sau garantat. În cazul când se face legătura prin canalul
de legătură cu grad de secretizare temporar, telefonistul avertizează abonatul
cu fraza: "Legătura cu grad de secretizare temporar".
La întreţinerea
convorbirilor prin căile clare (deschise) de legătura se permite transmiterea
informaţiei doar cu caracter nesecret.
Gradul de secretizare al
informaţiei transmise este determinat de abonatul care întreţine convorbirea.
Persoanelor care asigură
convorbirile prin căile telefonice de legătură la mare distanţă li se
interzice să asculte conţinutul convorbirilor.
Asigurarea
convorbirilor prin fir şi canale radioreleu.
Ordinea
de asigurare a convorbirilor telefonice prin canale radioreleu şi cablu nu se
deosebesc de ordinea asigurării convorbirilor la centrele de transmisiuni ale
AN.
Drept
centrale telefonice la centrele de transmisiuni al punctelor de comandă servesc
comutatorul de campanie P-193M sau comutatorul P-194, instalat în autospeciala
T-240. Primind apelul, telefonistul se
prezintă cu indicativul centrului său de transmisiuni („aici Bujor, vă
ascult”). Se acceptă utilizarea denumirii incompletă a subunităţii („aici
compania a doua, vă ascult”). La centrele de transmisiuni la care deservesc
centrala telefonică mai multe grupe de telefonişti, fiecărui telefonist îi se
acordă un număr individual. Ei răspund, de exemplu: „aici Codru, şeptesprezece,
vă ascult”.
Primind comanda pentru
asigurarea legăturii, telefonistul răspunde: „Am înţeles, fac legătură” şi
efectuează legătura.
Există
două moduri de a efectua legătură abonatului:
- telefonistul centrale
uneşte abonatul său altă centrală telefonică, prin telefonistul căreia face
legătura cu persoana necesară.
- telefonistul primeşte
comanda, prin telefonistul altei centrale găseşte persoana comandată pentru
legătură, o preîntâmpină („D-le căpitan, fac legătură cu comandantul
batalionului, aşteptaţi, vă rog, pe linie”), face legătură cu persoana care a
comandat legătura şi îi raportează: „D-le maior, comandantul companiei unu pe
linie, fac legătură”. Primind acceptarea, face legătură între abonaţi.
Asigurându-se că abonaţii au început convorbirea
se deconectează din linie. Telefonistului îi este interzis să asculte
convorbirile între abonaţi, în acelaşi timp are dreptul periodic să se
conecteze în linie pentru a controla, se prelungeşte sau nu convorbirea între
abonaţi (comandanţii deseori uită să înştiinţeze telefonistul despre sfârşitul
convorbirii). În caz că în linie nu se aud glasuri, pentru a se asigura că
convorbirea s-a sfârşit, întreabă: „Vorbiţi?”, şi dacă nimeni nu răspunde,
deconectează abonaţii.
Dacă abonatul cere legătura cu alt abonat,
legătura cu care este posibilă prin canal radio, el este obligat să
preîntâmpine despre aceasta abonatul care a comandat legătura, să preîntâmpine
despre gradul de secretizare a canalului radio şi să aducă la cunoştinţă
indicativul său şi a abonatului comandat.
De exemplu: „Vorbiţi prin canal radio în clar.
Indicativul nostru Regat-51, indicativul companiei unu – Circ-95, fac
legătură”.
|