Principiile de organizarea a legăturilor radioreleu, avantajele şi dezavantajele.

Transmisiunile radioreleu pot fi organizate prin: ax, direcţie şi reţea.

Axul radioreleu – folosit în acţiunile din mişcare (ofensivă, marş, retragere) reprezinţă realizarea legăturii prin organizarea unei linii radioreleu, pe direcţia de deplasare a CT a PC al eşalonului ce organizează transmisiunea şi executarea unor racorduri radioreleu către CT cu care trebuie asigurată legătura.

Direcţia radioreleu – asigură nemijlocit legătura între două CT, cu sau fară folosirea staţiilor radioreleu mediare.

Reţeaua radioreleu – procedeu de organizarea transmisiunilor radioreleu între trei sau mai mulţi corespondeţi (folosit cînd se dispune de un număr redus de staţii).

Avantajele legăturii radioreleu:

- asigurarea legăturii la distanţe reletiv mari şi în termeni reduşi în comparare cu legăturile prin fir;

- folosirea antenelor cu directivitate pronunţată care canalizează întreaga energie a emiţătoare staţiei radioreleu. Datorită directivităţii se pot realiza legături de bună calitate (sigure şi stabile) cu emiţătoare de mică putere;

- folosirea antenelor direcţionale reduce posibilitatea inamicului de a depista liniilor radioreleu;

- liniile radioreleu sunt complect compatibile cu liniile prin fir, asigură legătură multicanală şi acelaş categorii de semnale;

-  pot fi folosite ca prelunjire sau drept o secţiune a liniilor prin cablu în locurile greu accesibile.

Dezavantajele:

- Sunt supuse acţiunilor de artilerie, bombardament MBC.

- Mobilitate relativ redusă.

- Distanţa de legătură la distanţe nu prea mari.

- Pentru mărirea distanţei legăturii sunt necesare multe forţe şi mijloace.