Regulile de alegere a frecvenţelor.

În fiecare reţea radio se stabileşte cel puţin două frecvenţe: de lucru şi de rezervă. În direcţiile radio, în care funcţionează staţiile duplex (de putere mijlocie şi mare), se numesc cel puţin câte două perechi de frecvenţe: frecvenţele de emisie şi recepţie (pentru emiţător şi receptor) de lucru şi de rezervă.

Trecerea pe frecvenţele de rezervă se efectuează în caz de bruiaj, în cazul legăturii nesigure, în cazul includerii în reţea a unei staţii străine, schimbul modului de lucru a staţiilor radio din reţea sau a acţiunilor de luptă a subunităţilor, la comanda staţiei principale sau prin alt mod stabilit preventiv.

Pentru staţiile radio pe unde scurte, legătura între care se efectuează prin unde indirecte (reflectate) se numesc frecvenţe de zi şi de noapte (este legat cu faptul că straturile F1 şi F2 a ionosferei îşi schimbă înălţimea).

La indicarea frecvenţelor, nu se indică unitatea de măsură (hz, khz, Mhz), mărimea frecvenţei este dată în khz. De exemplu: „3692” (se dictează „treizeci şi şase, nouăzeci şi doi”) este frecvenţa 3 Mhz 692khz., „14386.5” („patrusprezece, trei sute optzeci şi şase, virgulă cinci”) 14 Mhz 386khz 500 hz. În convorbirile radio nu se admite 11 – unşpe, 14 – paişpe etc. Cifra 7 întotdeauna se citeşte „şepte” dar nu „şapte”, este legat cu faptul că poate fi încurcată cu „şase”.