Securitatea comunicaţiilor, protecţia informaţiei.

         Tactica războiului modern prevede nu numai nimicirea sau deteriorarea sistemului de transmisiuni, elementelor sistemului, dar şi ascultarea, interceptarea comunicărilor inamicului. În unele cazuri cunoaşterea planurilor adversarului poate aduce mai multe avantaje, decât îngreunarea trecerii informaţiei. Cu atât mai mult că e imposibil de a scoate din funcţie toate căile de comunicare. De aceia e important ca toată informaţia transmisă prin mijloacele de transmisiuni să fie codificată sau secretizată.

         Codificarea informaţiei se execută până la transmiterea prin canalele de transmisiuni de către serviciul de codificare. Se codifică de obicei ordinele, dispoziţiile şi altă informaţie de mare importanţă. Informaţia codificată poate fi transmisă prin canale în clar sau secretizate. Dezavantajul codificării informaţiei constă în faptul că procesul de codare şi decodare cere oricare timp, adică măreşte durata trecerii informaţiei de la expeditor până la destinator.

         Secretizarea informaţiei se efectuează în momentul transmiterii prin mijloacele de transmisiuni, pentru ce se foloseşte utilaj specializat - aparatura de secretizare. Poate fi secretizată nu numai informaţia textuală, dar şi verbală. Datorită acestui fapt corespondenţii (comandanţii) pot să ducă convorbiri în regim de timp real.

         După gradul de secretizare care este apreciat de durata timpului necesar pentru decifrarea informaţiei de către inamic, aparatura de secretizare poate fi cu grad de secretizare temporar (până la o oră şi mai mult) şi cu grad de secretizare garantat (câţiva ani). În armatele NATO corespunzător - tactic şi strategic. De aceia la transmiterea informaţiei trebuie de ţinut cont de gradul ei de importanţă şi gradul de secretizare a canalului.

Aparatura de secretizare a vocii cu grad de secretizare temporar este de tip analogic. Secretizarea informaţiei constă în modulaţia, multiplexarea, filtrarea, compresia benzii, etc. semnalului intr-o anumită ordine. Pentru ridicarea gradului de secretizare, semnalul verbal este transformat în formă digitală, şi pentru prelucrarea lui, se foloseşte aparatura de secretizare digitală. Secretizarea semnalului digital, care prezintă o continuitate de impulsuri, constă în schimbul ordinii acestei continuităţi, adică semnalul se cifrează prin utilizarea tehnicii de cifrare pentru date. (La apus este numită - VOCODER).

         Ordinea prelucrării semnalului, schimbului continuităţii de impulsuri este apreciată de cheile de secretizare. Cheile de secretizare se schimbă o dată în 24 ore pentru aparatura cu grad de secretizare garantat şi o dată în săptămână pentru aparatura cu grad de secretizare temporar. Fiecare direcţie sau reţea de transmisiuni au cheile sale de secretizare.

         Avantajul aparaturii de secretizare digitală constă nu numai în faptul, că are grad de secretizare înalt (garantat), dar şi în posibilitatea ei de a corecta erorile, provocate de canalul de transmisiuni.

Convorbirile secrete prin canale telefonice clare (nesecrete) sunt interzise.

         Pentru întreţinerea convorbirilor secrete sânt utilizate doar căile de legătură secretizată. În dependenţă de aparatura de secretizare utilizată canalele pot fi cu grad de secretizare temporar sau garantat. În cazul când se face legătura prin canalul de legătură cu grad de secretizare temporar, telefonistul avertizează abonatul cu fraza: "Legătura cu grad de  secretizare temporar".

         La întreţinerea convorbirilor prin căile clare (deschise) de legătura se permite transmiterea informaţiei doar cu caracter nesecret.

         Gradul de secretizare al informaţiei transmise este determinat de abonatul care întreţine convorbirea.

Procedee  folosite  de  cercetare  radio 

A.    cercetarea  radio:

1.     Căutarea radio – activitatea de ascultare a frecvenţelor dintr-o anumită gamă, cu scopul descoperirii şi precizării reţelelor (direcţiilor) radio şi radioreleu care prezintă importanţă din punct de vedere informativ.

2.     Interceptarea radio (radioreleu) – procedeu de bază prin care se obţin informaţii despre adversar şi constă în înregistrarea manuală sau automată a tuturor transmiterilor ce se efectuează în reţele (direcţiile) radio ale acestuia.

3.     Goniometrarea radio (radioreleu) – constă în stabilirea locurilor de dispunere a staţiilor radio şi radioreleu în funcţiune ale adversarului. 

B.    bruiajul radio şi radioreleu:

-         se execută cu emiţătoare de bruiaj radio puternice, instalate pe mijloace auto, nave, avioane, cu scopul de a neutraliza legăturile radio şi radioreleu ale inamicului, în vederea dezorganizării conducerii trupelor sale la toate eşaloanele;

face parte din latura activă a războiului electronic şi se execută numai pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă, de regulă, în momente hotărâtoare