Armata Naţională a Republicii Moldova – parte inseparabilă a statului de drept
Accentele principale ale acestei întrebări sînt următoarele: 1. Necesitatea cunoaşterii unor noţiuni elementare despre statul de drept.
Pentru a putea vorbi despre Armata Naţională ca parte inseparabilă a statului de drept, este necesar să înţelegem, mai întîi, ce este statul de drept. Articolul (1) din Constituţia Republicii Moldova intitulat “Statul Republica Moldova”, proclamă următoarele:
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt este republica.
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.
Într-o definiţie cea mai simplă statul de drept este statul în care domneşte dreptul, în care toţi sînt egali în faţa legii, în care nimeni, nici chiar statul, nu este mai presus de lege.
Statul de drept se caracterizează pe următoarele trăsături (principii):
- este fundamentat pe supremaţia legii;
- presupune executarea şi respectarea strictă a legilor de către toţi (cetăţeni, funcţionari, militari, organe de stat sau organe nestatale);
- prevede răspunderea reciprocă a statului şi a cetăţenilor, în limitele legii;
sînt asigurate drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
există o reală independenţă şi separaţie a puterilor.
Un moment esenţial la statul de drept este necesitatea necondiţionată ca o lege să fie dreaptă. Legea într-un stat de drept trebuie să constituie o sinteză (o expresie, reflectare) a intereselor întregului popor şi să exprime voinţa generală. Legea nu trebuie să fie o expresie arbitrară a voinţei unei anumite autorităţi, puteri sau a unui grup de indivizi. O lege care ar legifera o nedreptate constituie un abuz şi nu are nimic comun cu statul de drept, fiind în contradicţie directă cu însuşi conceptul de drept.
Sub aspect formal, potrivit prevederilor Constituţiei, Republica Moldova este un stat de drept. Sub aspect practic, se afirmă că ţara noastră se află în proces de formare a statului de drept.
Crearea unui stat de drept este un proces, o operă comună a puterii supreme din stat, a puterii locale autonome şi a fiecărui cetăţean. Numai prin manifestarea unei voinţe de a trăi într-un stat de drept, acesta va exista şi va putea fi considerat ca atare.
Se afirmă despre un stat că el este un stat de drept numai dacă se asigură unitatea lui economică, administrativ-teritorială şi legislativă. În această ordine de idei, se expune că o primă condiţie în construirea statului de drept în Republica Moldova este consolidarea statalităţii.
2. Ca parte inseparabilă a statului de drept, Armata Naţională este menită să garanteze suveranitatea, independenţa şi unitatea, integritatea teritorială a ţării şi a democraţiei constituţionale, în condiţiile legii.
Locul şi menirea Armatei Naţionale în statul de drept sînt determinate de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia statului nostru, care determină sarcinile şi atribuţiile, care sînt puse în faţa acestei instituţii a statului. Legea supremă a statului – Constituţia, stabileşte în art.108 întitulat “Forţele Armate”:
(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.
Art.9 al Legii cu privire la apărarea naţională nr.345-XV din 25.07.03 stabileşte că forţele destinate apărării naţionale sînt Forţele Armate compuse din Armata Naţională, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Carabinieri.
Potrivit art.32 şi 33 ale Legii cu privire la apărarea naţională, Armata Naţională este componenta de bază a Forţelor Armate, care asigură, pe timp de pace şi de război, integrarea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor care participă la acţiunile de apărare a ţării.
Misiunea principală a Armatei Naţionale este asigurarea apărării naţionale prin descurajarea, contracararea şi anihilarea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva ţării.
Deşi misiunea armatei este ceea de asigurare a apărării naţionale, legea nominalizată prevede că întrebuinţarea unor unităţi (subunităţi) ale Armatei Naţionale în soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de apărarea statului se efectuează exclusiv în temeiul hotărîrii Parlamentului, iar în situaţii extreme prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova:
a) conform hotărîrii Parlamentului:
- pentru participarea la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii sau în scopuri umanitare;
- pentru acordarea de sprijin la contracararea acţiunilor interne, îndreptate contra sistemului constituţional al ţării, a cărei amploare depăşeşte capacitatea combativă a forţelor destinate asigurării securităţii de stat şi menţinerii ordinii publice;
b) conform decretului Preşedintelui Republicii Moldova:
- pentru executarea misiunilor specifice armatei în operaţiuni antiteroriste;
- pentru acordarea de sprijin formaţiunilor de protecţie civilă la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor.
Participarea unor unităţi (subunităţi) ale Armatei Naţionale în afara teritoriului ţării cu efective, armament şi tehnică militară la exerciţii militare comune cu unităţi ale altor state se aprobă de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Astfel, Legea cu privire la apărarea naţională delimitează atribuţiile Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova privind întrebuinţarea armatei în soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de apărarea naţională
Ca pilon al sistemului naţional de apărare, Armata Naţională se distinge de celelalte componente ale Forţelor Armate şi este investită prin lege cu exercitarea atribuţiilor de coordonare a acţiunilor militare, potrivit concepţiei reformei militare şi Legii cu privire la apărarea naţională.
Astfel, pe timp de pace şi de război, conducerea Forţelor Armate se efectuează de către Comandamentul Suprem al Forţelor Armate în frunte cu Preşedintele Republicii Moldova - Comandant Suprem al Forţelor Armate. În componenţa Comandamentului Suprem intră, de asemenea, ministrul apărării, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, Comandantul Trupelor de Grăniceri, Comandantul Trupelor de Carabinieri. Ministrul apărării este locţiitorul Comandantului Suprem al Forţelor Armate.
Organul principal care asigură Comandamentului Suprem, pe timp de pace şi de război, planificarea, organizarea, comanda şi controlul trupelor Forţelor Armate la pregătirea lor şi executarea misiunilor de apărare a ţării este Statul Major General al Forţelor Armate condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.
Statul Major General se constituie în baza Marelui Stat Major al Armatei Naţionale şi activează conform regulamentului aprobat de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
În componenţa Statului Major General intră, de asemenea, şefii statelor majore ale Trupelor de Grăniceri şi Trupelor de Carabinieri şi alte persoane cu funcţii de răspundere, numite de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Principală 
