Capcana este un procedeu simplu şi eficace de luptă împotriva inamicului care constă dintr-un ansamblu de acţiuni practice bazate pe folosirea lucrărilor genistice (gropi, furnale, locaşuri, şanţuri, escarpe, contraescarpe, abatize, avalanşe), dispozitivelor speciale (laţuri, curse, saci cu pietre, plase şi spirale din sîrmă, frînghii cu bile din lemn, fier sau pietre), barajelor şi obstacolelor improvizate, minelor cursă, terenului mlăştinos sau cu posibilităţi de inundare, punctelor obligate de trecere, pădurilor, porţiunilor cu drumuri şi căi ferate cu poduri, surselor de apă şi construcţiilor care oferă posibilităţi de adăpostire, pentru istovirea, întîrzierea şi nimicirea inamicului sau reducerea capacităţii sale combative.
Capcana se execută după planul eşalonului superior sau din proprie iniţiativă, de regulă, în apărare (în faţa limitei dinainte, pe limita dinainte, în adâncimea apărării, la flancuri şi în intervale, precum şi pe teritoriul ocupat de inamic). Aceasta se realizează în funcţie de: 1) forţele şi mijloacele la dispoziţie; 2) forţele şi tehnica inamicului ce urmează a fi scoase din luptă; 3) avantajele terenului; timpul la dispoziţie; 4) cantitatea de mijloace neexplozive şi explozive din înzestrare şi din zona acţiunilor de luptă.
Lucrările se execută pe aliniamente, direcţii, sectoare sau fâşii din teren, se asigură cu foc, se supraveghează de grupă şi se verifică la orele stabilite în planul de acţiune al eşalonului superior. Inamicul poate intra în capcană ca urmare a nedescoperirii sistemului de lucrări sau este atras prin acţiuni înşelătoare, precum şi prin diferite indicatoare şi informaţii false care să canalizeze acţiunile forţelor acestuia în raionul capcanei.
Grupa poate organiza capcana într-o fâşie cu o dezvoltare frontală de 600-1200 m şi o adâncime de 300-600 m.
Plutonul poate organiza capcana într-o fâşie cu o dezvoltare frontală de 2-4 km şi o adâncime de 1-2 km.
Pentru a cuprinde întreaga suprafaţă de teren pe care este organizată capcana plutonul adoptă un dispozitiv de luptă neuniform compus din: - 1-2 observatori (posturi de observare); - 1-2 echipă(-e) de siguranţă şi sprijin; - 1 echipă de asalt (1-2 echipe de atac şi captură); - 1-2 (posturi de) pânde (care pot executa şi paza) şi - 1-2 posturi de pază.
Elementele de dispozitiv se dispun pe unul sau mai multe aliniamente, pe înălţimi dominante şi acoperite, la distanţe care să asigure continuitatea observării, legătura de foc şi sprijinul reciproc.
Observatorii (Posturile de observare) se dispun la flancuri şi înapoia primului aliniament de capcane. Aceştia supraveghează permanent sistemul de lucrări şi înştiinţează comandantul şi celelalte elemente despre apariţia inamicului.
Echipele de siguranţă şi sprijin se dispun central şi înapoi, la distanţa de unde pot apăra cu foc obiectivul şi sprijini acţiunea echipelor de atac şi capturi.
Echipa de asalt (Echipele de atac şi captură) se dispune aproape de obiectiv, într-un loc din care să poată interveni rapid pentru capturarea inamicului sub sprijinul focului celorlalte elemente de dispozitiv.
Posturile de pândă se dispun la 150-200 m în faţa primului aliniament de lucrări şi acţionează numai pe timpul nopţii pentru a descoperi apropierea inamicului de locul capcanei.
Grupa (Plutonul) execută lucrările genistice, instalează câmpurile de mine şi dispozitivele special realizate pentru sistemul de lucrări din compunerea capcanei. Comandantul fixează locul şi ordonă executarea lucrărilor genistice, organizează sistemul de foc, asigură mijloacele de legătură pentru fiecare echipă (post), stabileşte semnalele de recunoaştere şi numeşte elementul care să atragă inamicul în capcană.
Inamicul pătruns în capcană este capturat, dezarmat imediat şi evacuat, potrivit ordinului eşalonului superior. Dacă inamicul pătruns în capcană ripostează cu foc, acesta va fi nimicit de către echipele de atac şi captură. Comandanţii iau măsuri să evite surprinderea forţelor şi mijloacelor proprii de către rezervele inamicului trimise în sprijinul celor căzute în capcană.