|
Apărarea pe poziţii.
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 22:33 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Apărarea pe poziţii se organizează în scopul menţinerii ferme a poziţiei de apărare, producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia şi interzicerii pătrunderii lui în adâncime.
Acest procedeu se bazează pe un sistem de poziţii combinat cu obstacole, amenajarea judicioasă a terenului şi manevra rezervelor.
În apărarea pe poziţii accentul este pus pe menţinerea terenului ocupat.
Apărarea pe poziţii nu are ca obiectiv nimicirea completă a inamicului, pentru aceasta fiind necesară executarea unor acţiuni simultane sau ulterioare pentru a obţine înfrângerea decisivă a atacatorului.
Comandantul dispune forţele din subordine pentru apărarea unei porţiuni de teren, prin folosirea unor combinaţii de poziţii de apărare de bază, vremelnice şi de rezervă. El organizează lupta în interiorul cadrului static oferit de poziţiile de apărare (punctului de sprijin), căutând să nimicească forţele inamicului pătrunse printre poziţiile defensive, prin crearea zonelor de nimicire şi a pungilor de foc.
Realizarea structurii apărării constituie baza pregătirii luptei grupei. Elementele principale ale acesteia sunt: dispozitivul de luptă, sistemul de foc şi amenajarea genistică.
Dispozitivul de luptă realizat trebuie să corespundă misiunii primite, situaţiei concrete în care se tece la apărare şi caracteristicilor terenului şi să asigure:
- stabilitatea apărării;
- concentrarea forţelor şi mijloacelor pe direcţia importantă de apărare;
- manevra de forţe, mijloace şi de foc;
- posibilitatea de a atrage inamicul în pungi de foc, ambuscade, capcane, câmpuri de mine şi baraje în scopul nimicirii acestuia prin foc şi atacuri.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 22:38 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Amenajarea genistică începe imediat ce grupa trece la apărare (realizează dispozitivul) şi trebuie să asigure:
1) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
2) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor inamicului;
3) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;
4) executarea manevrei de forţe şi mijloace;
5) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor proprii.
În faţa limitei dinainte a apărării, la flancuri şi în adâncime se execută obstacole şi baraje genistice:
1) obstacole pentru TAB sau MLI/MLD;
2) câmpuri de mine antiblindate;
3) reţele de sârmă ghimpată;
4) spirale de sârmă;
5) arici, capre şi sârmă ghimpată în tranşee;
6) şanţuri de comunicaţie.
Poziţiile de apărare ale grupelor precum şi poziţiile de tragere ale mijloacelor de foc se maschează cu mijloacele de mascare din înzestrare şi cu materiale improvizate.
Poziţia de tragere pentru TAB sau MLI/MLD se alege în locuri ferite de observare terestră şi aeriană a inamicului (râpe, viroage , în zone cu denivelări, ţinându-se seama de posibilităţile executării focului.
TAB sau MLI/MLD se dispun iniţial în locuri ferite de observarea terestră şi aeriană a inamicului.
Poziţiile de tragere se ocupă la ordinul comandantului de pluton, în timpul cel mai scurt, de regulă, după ce lucrările genistice au fost terminate.
Lucrările genistice se maschează concomitent cu executarea lor; militarii din pluton definitivează lucrările de amenajare genistică executate cu mijloace mecanizate.
Pentru nimicirea inamicului pătruns în interiorul punctului de sprijin sau la flancuri, se realizează lucrări genistice de rezervă care se execută în raport cu timpul avut la dispoziţie până la începere luptei.
Lucrările false se amenajează în intervalele dintre grupe şi plutoane, înapoia şi în flancurile punctului de sprijin de pluton conform concepţiei eşalonului superior.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 22:44 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Sistemul de foc constă în acţiunile tuturor categoriilor şi sistemelor de armamente şi mijloace de foc executate în scopul producerii de pierderi, diminuării puterii de luptă şi anihilării acţiunilor inamicului în spaţiul terestru, aerian (fluvial).
Sistemul de foc în apărare constă în:
- amplasarea judicioasă a armamentului;
- stabilirea corectă şi completă a misiunilor pentru fiecare categorie de armament.
Se realizează prin:
- concentrări de foc;
- barajul de foc executat cu toate categoriile de armament în faţa limitei dinainte a apărării;
- focul executat la flancuri şi în adâncimea apărării combinat cu baraje şi obstacole.
Sistemul de foc se consideră realizat după ce s-au luat toate măsurile pentru pregătirea muniţiei, amenajarea poziţiilor de tragere, mijloacele de foc au ocupat poziţiile şi s-au pregătit elementele pentru fiecare direcţie (sector) de tragere de bază (complementar).
Organizând sistemul de foc, ca element de care depinde stabilitatea apărării, comandantul de grupă trebuie să stabilească pentru fiecare mijloc de foc locaşuri (poziţii) de tragere, iar pentru armamentul principal poziţii de tragere de bază şi vremelnice din care să se poată participa în sectoarele de foc concentrat, în barajul general.
Pentru organizarea sistemului de foc comandantul plutonului indică în detaliu: fâşiile de tragere; sectoarele de foc concentrat; barajul general; sectoarele de tragere de bază şi complementare pentru mitraliere, puşti mitraliere şi armamentul de pe TAB sau MLI/MLD.
Poziţiile aruncătoarelor de grenade AG-7 se aleg în funcţie de direcţia cea mai posibilă de atac cu blindate a inamicului.
Armamentul trebuie să fie astfel amplasat încât să poată asigura o manevră rapidă a focului.
Baza sistemului de foc o constituie armamentul principal din înzestrarea grupei TAB sau MLI/MLD, mitraliera, AG-7.
Pentru organizarea acestuia comandantul grupei indică în detaliu:
1) fâşia de tragere; sectoarele de foc concentrat;
2) barajul general;
3) sectoarele de tragere de bază şi complementare pentru mitralieră, puşca mitralieră şi armamentul de pe maşinile de luptă;
4) direcţiile de tragere în barajul general pentru servanţi (puşcaşi).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 22:49 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Poziţiile de tragere de bază se stabilesc astfel:
- pentru mijloacele care participă cu foc în barajul general către limita dinainte a punctului de sprijin;
- pentru mijloacele care participă cu foc la nimicirea inamicului pătruns în interior, la flancuri sau intervale în adâncimea punctului de sprijin.
Focul din poziţiile de tragere de bază se execută pentru îndeplinirea misiunii principale, de regulă, pentru participarea în barajele generale.
Poziţiile de tragere de rezervă se stabilesc la o depărtare, faţă de poziţiile de tragere de bază, de aproximativ 100 m, în direcţie şi 50-100 m în adâncime, iar pentru TAB sau MLI/MLD, la 150-200 m în adâncime şi 50-150 m în direcţie.
Poziţiile de tragere de rezervă se ocupă când poziţia de bază a fost descoperită şi bătută cu foc intens de către inamic sau pe timpul pătrunderii acestuia la flancuri, prin intervale în spatele poziţiei de apărarea grupei(-lor); când nu se organizează poziţii de tragere vremelnice din acestea se pot executa şi unele concentrări de foc la distanţe mari.
Poziţiile de tragere vremelnice se stabilesc cât mai aproape de limita dinainte a apărării sau în faţa acesteia, până la 200 m depărtare de poziţiile de tragere de bază.
De pe poziţiile de tragere vremelnice, focul se execută pentru inducerea în eroare a inamicului asupra dispunerii mijloacelor principale de foc proprii, pentru participarea în concentrările de foc şi pentru sprijinul siguranţei de luptă (poziţiei înaintate).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 22:54 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Fâşia de tragere este porţiunea de teren, delimitată lateral spre stânga şi spre dreapta – stânga asigură, dreapta participă – în care grupa trebuie să execute misiunile de foc stabilite pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă.
Dezvoltarea frontală a fâşiei de tragere măsurată pe limita dinainte a barajului general poate fi de până la 200 m.
Adâncimea fâşiei de tragere este determinată de bătaia maximă eficace în concentrări de foc.
Pentru grupa (plutonul) înzestrată cu TAB, aceasta este de 1700 m (bătaia maximă eficace a mitralierelor).
Când grupa (plutonul) acţionează fără TAB sau MLI/MLD adâncimea fâşiei de tragere este de 1200 m (bătaia eficace a mitralierei uşoare).
Sectorul de foc concentrat este suprafaţa sau aliniamentul de tragere pe care se execută concentrarea focului întregului armament principal (cel puţin 2/3) al subunităţii asupra personalului inamicului (care va ocupa sau se va desfăşura pe un anumit aliniament).
Sectorul de tragere de bază este porţiunea de teren delimitată lateral spre stânga şi spre dreapta (stânga – asigură; dreapta – participă) în care militarii execută focul cu armamentul din înzestrare la distanţa maximă eficace a acestuia (mitraliera, puşca mitralieră, mitralierele de pe TAB, AG-7).
Dezvoltarea frontală a sectoarelor de tragere de bază, măsurată pe limita dinainte a barajelor generale, este de până la 300 m pentru mitraliera uşoară şi mitralierele de pe TAB şi până la 200 m pentru celelalte arme ale grupei.
Adâncimea sectorului de tragere de bază este determinată de bătaia maximă eficace în concentrări de foc, pentru armamentul de infanterie şi bătaia maximă după înălţător, pentru AG-7.
Sectorul de tragere complementar este porţiunea de teren din stânga sau dreapta sectorului de tragere de bază în care militarii execută focul în folosul subunităţilor (militarilor) vecine cu care cooperează pentru acoperirea cu foc a intervalelor dintre acestea.
Dezvoltarea frontală a sectorului de tragere complementar poate fi de 1/3 până la 2/3 din dezvoltarea frontală a sectorului de tragere de bază.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 23:02 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Barajul general constă în concentrarea focului întregului armament al grupei pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă şi execută foc în limitele fâşiei de tragere a acesteia, iar în adâncime până la distanţa maximă de 400 m faţă de limita dinainte a apărării.
Pentru a asigura nimicirea inamicului în barajul general, trebuie să se realizeze o pânză de foc continuu cu densitatea de 7,5 lovituri pe minut – aproximativ 2,5 gloanţe pe metru liniar pe minut.
Aceasta se obţine prin suprapunerea focului mai multor categorii de armament pe aceeaşi porţiune de teren, pe toată durata acţiunii inamicului; scop pentru care comandantul de grupă stabileşte pentru fiecare sectoare şi direcţii de tragere.
Barajul general se obţine prin suprapunerea focului mai multor categorii de armament pe aceeaşi porţiune de teren, pe toată durata acţiunii inamicului.
Barajul general este unic (ziua sau noaptea) fiecare militar având misiunea de a trage constant într-un anumit sector sau pe o direcţie.
Barajul general este unic, scop în care tot armamentul trebuie pregătit să execute focul atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
În acest scop tot armamentul trebuie pregătit să execute focul atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
Sistemul de foc se consideră realizat după ce s-au luat toate măsurile pentru pregătirea muniţiei, amenajarea poziţiilor de tragere, mijloacele de foc au ocupat poziţiile şi dispozitivul de luptă şi s-au pregătit elementele pentru fiecare direcţie (sector) de tragere de bază (complementar).
Pentru nimicirea grupurilor izolate ale inamicului care încearcă să cerceteze, să execute culoare prin baraje sau să pătrundă în adâncimea apărării, în cadrul grupei se destină mijloace de foc de serviciu care trebuie să fie gata în permanenţă pentru deschiderea focului din poziţiile de tragere vremelnice sau de rezervă.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 23:05 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Conducerea focului constă în dirijarea organizată a tragerilor cu armamentul din înzestrare asupra obiectivelor de pe direcţia de acţiune a grupei în scopul nimicirii inamicului şi cuprinde:
1) observarea câmpului de luptă – cercetarea inamicului şi terenului, descoperirea şi indicarea corectă a obiectivelor, determinarea distanţelor până la acestea;
2) organizarea focului – alegerea obiectivului, stabilirea echipei cu care se va putea obţine eficacitatea maximă în timpul cel mai scurt, stabilirea procedeului de executare a focului, felul muniţiei şi a semnalelor de conducere a focului;
3) darea misiunii de foc – de către comandantul echipei, stabilirea trăgătorului care va îndeplini misiunea, indicarea obiectivului (obiectivelor), stabilirea înălţătorului, precizarea punctului de ochire, felului focului, consumului de muniţie şi darea comenzii de deschidere a focului;
4) observarea efectului focului şi corectarea tragerii;
5) manevra focului (concentrarea, repartizarea şi transportul focului);
6) controlul şi evidenţa consumului de muniţie.
280. Pe timpul pregătirii de foc a ofensivei inamicului, forţele proprii se protejează.
În cazul întrebuinţării de către inamic a armelor de distrugere în masă, se execută determinarea efectelor acestora, restabilirea comenzii, refacerea puterii de luptă a forţelor şi aplicarea măsurilor de protecţie stabilite în zonele afectate.
După primirea misiunii, comandantul de grupă, desfăşoară activităţile prevăzute la secţiunea “Comandă şi control”.
Dând misiunile de luptă, comandantul de grupă precizează:
1) echipei fixe (trăgătorului la mitralierele de pe transportorul amfibiu blindat) – poziţiile de tragere de bază, de rezervă şi vremelnice, sectoarele de tragere de bază şi complementare, direcţiile de tragere în barajul general;
2) echipelor antipersonal şi antiblindate – poziţiile de tragere de bază, de rezervă şi vremelnice, sectoarele de tragere de bază şi complementare, direcţiile de tragere în barajul general;
3) modul în care echipele (militarii) din grupă vor respinge atacul inamicului în faţa limitei dinainte a apărării şi cum se va acţiona în cazul pătrunderii inamicului în poziţia de apărare a grupei, concentrările de foc de pluton (eventual companie) – cine şi când participă, consumul de muniţie pentru fiecare.
Dând misiunile de luptă, comandantul de pluton precizează:
1) aliniamentele (sectoarele) pe care eşalonul superior execută foc în sprijinul plutonului;
2) sectoarele de foc concentrat (cine participă şi semnalul de deschidere a focului);
3) zona de angajare a inamicului;
4) aliniamentul barajului general şi al focului antiblindate;
5) aliniamentul de deschidere a focului de către mijloacele de întărire (sprijin);
6) modul de asigurare a flancurilor şi intervalelor;
7) modul de executare a contraatacului;
8) semnalele de cerere, deschidere, transport, încetare a focului şi de indicare a obiectivelor;
9) modul de sprijin al subunităţilor care se apără pe poziţia siguranţei de luptă şi direcţia de repliere a acestora.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 28.11.2013, 23:08 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Comandantul de grupă, după ce a pregătit apărarea, întocmeşte fişa de foc a grupei pe care o prezintă pentru aprobare comandantului de pluton.
Pe fişă, de regulă, se trec:
1) reperele şi distanţele până la ele;
2) situaţia inamicului care se vede sau care va ataca pe direcţia grupei;
3) poziţia de apărare a grupei şi fâşia de tragere;
4) poziţiile de tragere de bază, de rezervă şi vremelnice ale transportorului amfibiu blindat (maşinii de luptă), aruncătorului de grenade antitanc, puştii mitraliere şi puştii semiautomate cu lunetă cu sectoarele lor de tragere de bază şi suplimentare pentru fiecare poziţie;
5) locaşurile de tragere ale celorlalţi militari şi direcţiile de tragere în barajul general;
6) locul grupelor vecine şi direcţiile de tragere în faţa grupei şi în intervale;
7) sectoarele de foc concentrat ale plutonului la care participă grupa;
8) limita dinainte a barajului general;
9) barajele şi obstacolele realizate;
10) lucrările de apărare;
11) locul punctului de comandă-observare al comandantului de pluton.
|
| |
| |
|
Principală 
