Operaţiile militare altele decât războiul -OMAR (de stabilitate) se execută de către brigada mecanizatăîn conformitate cu legislaţia internaţională referitoare la folosirea forţelor armate şi cu obligaţiile statului pentru realizarea păcii şi securităţii internaţionale, precum şi cu legislaţia internă privind folosirea forţelor armate în operaţii neprevăzute pe timp de pace.Datorită eterogenităţii forţelor participante, militare şi uneori civile şi a importanţei acţiunilor acestora, conducerea OMAR (de stabilitate) este de o complexitate aparte, iar acţiunile unor forţe relativ mici pot avea impact politic deosebit. În procesul pregătirii operaţiilor se stabilesc obiective bine determinate în timp şi spaţiu, unele dintre acestea fiind specifice, iar altele putând avea final deschis.
Caracterul eterogen al structurii forţelor participante (forţe militare aparţinând mai multor naţiuni, poliţie, pompieri, organizaţii civile naţionale şi internaţionale, agenţii guvernamentale), nu trebuie să afecteze în nici un fel concentrarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Eventualele neclarităţi în stabilirea şi înţelegerea obiectivelor politice trebuie să fie înlăturate prin solicitarea ordinelor scrise de la eşalonul superior. Datele şi informaţiile de cercetare obţinute din sursediferite constituie baza estimării comandantului şi a planificării operaţiilor. Cunoaşterea în profunzime şi aplicarea cu rigurozitate a regulilor de drept internaţional şi a legilor ţării reprezintă un factor determinant al succesului oricărei operaţii.
Prezenţa brigăzii în anumite zone poate determina autorităţile locale să îi încredinţeze conducerea unor acţiuni care, în mod normal, ar reveni altor organisme. În aceste condiţii, comandantul raportează eşalonului superior despre situaţia creată, iar după primirea aprobării, stabileşte împreună cu autorităţile locale, modalităţi de acţiune specifice, complementare regulilor de angajare. Forţele puse la dispoziţie trec în subordinea nemijlocită a comandantului şi acţionează în conformitate cu cele solicitate, în limita competenţelor sale şi a prevederilor actelor normative. La terminarea misiunii comandantul brigăzii predă autorităţilor locale forţele puse la dispoziţie, raportează eşalonului superior concluziile rezultate şi execută ordinele acestuia.
Principii specifice.
OMAR (de stabilitate) se desfăşoară cu respectarea, în funcţie de situaţie, a principiilor caracteristice luptei armate precum şi a unorprincipii specifice. Principiile de desfăşurare a OMAR (de stabilitate) sunt complementare principiilor luptei armate.
Definirea clară a obiectivului în OMAR (de stabilitate) presupune integrarea tuturor acţiunilor pentru realizarea scopului stabilit de eşalonul superior. Comandantul concretizează ordinele eşalonului superior în obiective militare specifice brigăzii, pe care trebuie să le îndeplinească în cooperare cu forţele şi organizaţiile participante.
Orice schimbare în plan politic şi militar trebuie să se reflecte în planificarea operaţiei. Siguranţa operaţiilor se realizează pe baza dreptului la autoapărare împotriva acţiunilor ostile. Comandantul trebuie să ia toate măsurile ce se impun pentru protecţia permanentă a forţelor, indiferent de caracterul paşnic al operaţiilor.
Când situaţia impune, conform regulilor de angajare, forţele trec cu rapiditate de la o atitudine necombatantă la cea specifică luptei armate. Restricţionarea reprezintă riposta armată aplicată cuprudenţă şi vizează realizarea unui echilibru între desfăşurarea în siguranţă a OMAR (de stabilitate) şi obiectivul politic propus.
Folosirea excesivă a forţei poate pune sub semnul întrebării legitimitatea participării structurilor militare la operaţie, amplificând credibilitatea forţelor ostile (inamice). Comandantul trebuie să ia măsuri preventive, asigurând înţelegerea şi respectarea regulilor de angajare şi informarea oportună a subordonaţilor cu privire la situaţia politico-militară din zonă. La propunerea sa, regulile de angajare vor fi revăzute şi reformulate ori de câte ori este necesar, pentru a nu pune în pericol viaţa personalului militar şi integritatea forţelor.
Legitimitatea derivă din percepţia prezenţei forţei şi aacţiunilor executate de către aceasta, având autoritatea de a folosi mijloacele adecvate pentru realizarea scopurilor stabilite prin convenţii de părţile contractante. Legitimitatea poate deveni un element decisiv pentru desfăşurarea cu succes a operaţiei. Forţele angajate trebuie să aibă un mandat legal de acţiune, pe care să-l respecte întocmai.Perseverenţa presupune pregătirea privind aplicarea şifolosirea constantă, pentru un timp îndelungat a forţelor, în funcţie de misiunea primită şi evoluţiile politico-militare din zonă. Comandanţii trebuie să urmărească îndeplinirea misiunii într-un timp cât mai scurt şi în acelaşi timp trebuie să fie conştienţi că unele acţiuni, prin natura lor, pot să dureze chiar mai mulţi ani, şi să-şi ia măsuri în consecinţă.
În OMAR (de stabilitate) comandantul ia decizii în condiţii de incertitudine, iar rezultatele unor reacţii imediate pot afecta misiunea pe termen lung. Aceasta nu exclude executarea unor acţiuni cu caracter decisiv, dar impune analiza atentă a situaţiei, în scopul găsirii momentelor şi locurilor potrivite pentru astfel de măsuri.
A. Operaţii în sprijinul păcii. Operaţiile în sprijinul păcii constau în menţinerea păcii, prevenirea conflictului, restabilirea păcii şi impunerea păcii. Menţinerea păcii este definită drept limitarea, moderarea şi (sau) încetarea ostilităţilor între state sau în cadrul unor state, prin intermediul intervenţiei unei terţe părţi, imparţială, organizată şi condusă internaţional, folosind forţe militare şi civile, pentru a ajuta procesul politic de soluţionare a conflictelor, de restabilire şi menţinere a păcii.
De regulă, din cadrul brigăzii mecanizată sunt destinate să acţioneze forţe de valoare batalion (companie) întărit(ă). Acestea acţionează pe baza unui mandat şi a regulilor de angajare stabilite de către organizaţia sub egida căreia participă. Mandatul trebuie să prevadă: scopul operaţiei; mărimea şi tipul forţelor care vor acţiona; termenii şi condiţiile pe care ţara gazdă intenţionează să le impună asupra prezenţei forţei sau misiunii; funcţiile pe care forţa de menţinere a păcii trebuie să le îndeplinească.
Pentru îndeplinirea standardelor şi atingerea performanţei planificate este necesar ca militarii pentru operaţii să fie pe cât posibil selecţionaţi din aceeaşi structură militară, care a existat anterior şi în care aceştia se cunosc bine, constituiţi în colective puternice. Criteriilede selecţie sunt: a) calitatea de cadre active sau militari angajaţi pe bază de contract; b) voluntariatul; c) cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională; d) calităţi morale corespunzătoare; e) calităţi profesionale şi fizice.
Operaţiile de prevenire a conflictuluisunt parte componentă a operaţiilor în sprijinul păcii. Prevenirea conflictelor cuprinde activităţi, începând de la iniţiative diplomatice până la desfăşurarea de forţe cu scopul de a preveni escaladarea diferendelor în conflicte armate sau diseminarea acestora.
Prevenirea conflictelor poate include misiuni de constatare a faptelor, de consultare, avertizare, inspecţie şi monitorizare. De regulă, desfăşurarea preventivă constă în dislocarea unei forţe militare (sau civile) cu scopul de a evita o criză.
Forţe din brigada mecanizată pot participa la operaţiide : a)descoperire, identificarea unor forţe ostile şi prefigurare a unor pericole iminente ; b)dislocare preventivă deforţe pentru prevenirea unor operaţii ostile ; c)aplicare a unor măsuri destabilizare în conformitate cu mandatul sau ordinul de operaţie primit.
Operaţiile de restabilire (impunere) a păcii.Forţele brigăzii mecanizate pot fi angajate pentru aelimina şi pune capăt ilegalităţii. Aceste operaţii diferă de cele de menţinerea păcii prin aceea că părţile în conflict nu au ajuns la un consens şi a fost folosită forţa pentru a aduce situaţia sub control. Ca şi alte operaţii, în conflictele de intensitate mică, misiunea constă în îndeplinirea unui obiectiv politic cu minimum de violenţă. Pierderile şi distrugerea proprietăţilor trebuie limitate. Siguranţa necombatanţilor, care pot fi prezenţi în număr mare, este un considerent major şi regulile de angajare sunt restrictive. Aceste operaţii se sfârşesc printr-o retragere planificată sau o tranziţie către o operaţie de menţinere a păcii.
Căutarea - salvareaeste o operaţie militară executată de forţe special desemnate pentru îndeplinirea unor misiuni de salvare de vieţi omeneşti, armament, tehnică şi materiale, în cazul în care situaţia tactică permite. Aceste operaţii implică utilizarea autovehiculelor, aeronavelor, navelor maritime (fluviale), echipelor specializate de salvare şi echipamentului pentru salvarea personalului aflat în pericol pe uscat sau pe mare.Funcţi aprincipală a operaţiei de căutare-salvare este aceea de a salva vieţi omeneşti.
Efortul militar de căutare - salvare vizează în special salvarea personalului militar al forţelor aliate, dar nu se limitează numai la aceste tipuri de operaţii. Se mai asigură sprijin de căutare - salvare aeronavelor civile şi navelor maritime (fluviale) aflate în pericol, în funcţie de cerinţele cu caracter militar şi posibilităţile operative. Este acordat ajutor şi în cazul catastrofelor de orice natură.Căutarea pe uscat se desfăşoară în majoritatea cazurilorîncet şi cu dificultate, dar în unele tipuri de teren sau în diferite condiţii de climă reprezintă singurele mijloace disponibile. În ciuda posibilităţilor elicopterelor, salvarea supravieţuitorilor poate fi posibilă numai cu ajutorul forţelor de salvare care acţionează pe uscat.
Echipamentul de căutare – salvare – evacuare сuprinde echipamentul necesar îndeplinirii misiunii încredinţată forţei de salvare (exemplu: mijloace pentru căutare, echipament de ascensiune pentru echipele de salvare montană) şi echipamentele corespunzătoare pentru a acorda ajutor imediat la locul accidentului. Echipamentul fiecărei forţe de salvare trebuie să fie adaptat condiţiilor din zonă.Succesulunei operaţii de căutare-salvare depinde într-o mare măsură de primirea rapidă a informaţiilor disponibile, necesare pentru evaluarea rapidă a situaţiei şi luarea imediată a unei decizii privind cel mai bun mod de desfăşurare a acţiunilor. Experienţa a demonstrat că şansele de supravieţuire a personalului rănit, scad în medie cu 80%, pe durata a 24 de ore, iar ale persoanelor care nu au fost rănite se diminuează semnificativ după primele 3 zile.
În cazul în care cererile de asistenţă sunt mari acestea se execută pe priorităţi, astfel: a) salvarea urgentă de vieţi omeneşti; b) căutarea supravieţuitorilor răniţi; c) evacuarea medicală de urgenţă; d) salvarea unor persoane din situaţii cu un grad ridicat de risc; e) pregătirea pentru a acţiona în cazul unei misiuni cu un grad ridicat de risc.
Specificul misiunilor de căutare – salvare – evacuare pe timp de război variază de la zonă la zonă şi este determinat de numeroşi factori, capabilităţi, tipuri de facilităţi de căutare – salvare – evacuare puse la dispoziţie, localizarea operaţiunii, situaţia tactică proprie şi a inamicului.Căutarea – salvarea – evacuarea militarilor rămaşi în dispozitivul inamicului este similară raidului şi se execută cu forţe de valoare mică.
C. Combaterea terorismului Combaterea terorismului cuprinde atât operaţii de reducerea vulnerabilităţii faţă de actele de terorism (antiterorism), cât şi măsuri ofensive luate pentru a interzice astfel de acţiuni (contraterorismul). Acţiunile teroriste sunt campanii violente menite să alterneze comportamentul politic.
Combaterea terorismului cuprinde două părţi: - antiterorismul, constând în măsuri defensive folosite pentru a reduce vulnerabilitatea persoanelor, unităţilor şi instalaţiilor; - contraterorismul, constând în măsuriofensive de împiedicare sau răspuns la atacurile teroriste.
Terorismul poate fi folosit atât în război cât şi în conflicte de intensitate mică. El este o formă a psihologiei politice în general dirijată de părţi care nici nu cauzează nici nu sunt în măsură să rezolve problemele care îi motivează pe terorişti. Actele de violenţă sunt comise având în vedere efectele lor asupra audienţei şi nu neapărat pentru victime. Această audienţă este în general reprezentată de guvern. Aceste acte sunt comise cu intenţia fie de a determina oficialităţile să acţioneze, fie pentru a le intimida pentru a nu acţiona. Atâta timp cât terorismul este un act psihologic el trebuie soluţionat prin aceleaşi mijloace. Sunt aplicabile imperativele conflictelor de intensitate mică.
D. Operaţiuni neprevăzute pe timp de pace Operaţiile neprevăzute pe timp de pace sunt activităţi militare sensibil politice, caracterizate de termene scurte, de proiectare şi angajare rapidă a forţelor. Aceste operaţii sunt cel mai adesea executate atunci când acţiunile militate sunt necesare pentru a impune sau sprijini iniţiativele diplomatice luate pentru a evita sau rezolva crizele. Efortul militarilor în operaţiuni neprevăzute pe timp de pace completează activităţile politice. Operaţiile neprevăzute pe timp de război sunt în majoritatea cazurilor executate în scopuri militare.
Natura operaţiilor. Operaţiile neprevăzute pe timp de pace sunt executate în sprijinul diplomaţiei, când o intervenţie militară scurtă poate afecta decisiv o situaţie specifică. De regulă, aceste operaţii sunt executate pentru a preveni sau rezolva crizele. Ele sunt rapide şi presupun o proiectare în termeni sensibil politici a forţelor, de regulă, fiind întrunite sau combinate. După cum denotă şi numele, ele se execută pe baza unei avertizări scurte ca răspuns la un eveniment precipitat sau condiţii deosebite.
Operaţiile neprevăzute în conflictele de intensitate mică diferă de cele din timp de război prin aceea că sunt limitate în timp şi ca scop şi sunt executate după reguli de angajare restrictive.
Ajutorul la dezastre. Brigada mecanizată şi alte forţe armate sunt uneori chemate de organele constituţionale pentru a oferi ajutorul în condiţii de urgenţă (dezastrele naturale). Organizarea, conducerea, disciplina, echipamentul, posibilitatea de manevră şi alte capacităţi ale sale fac din brigada mecanizată o forţă valoroasă pentru situaţii de urgenţă. În ajutorul la dezastre şi în alte situaţii de urgenţă, brigada poate oferi sprijin forţelor Ministerului de Interne. Ea poate participa la acţiuni de control a maselor şi în prevenirea jafurilor şi poate îndeplini alte funcţiuni de siguranţă.
Ajutorul la dezastre acordat de brigada mecanizată, de regulă, presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: a) asigurareapermanentă a stării de operativitate a efectivelor, tehnicii şi materialelor; b) constituireala ordin, a unei grupe operative pentru conducerea operaţiilor de intervenţie la dezastre; c) menţinerealegăturii cu inspectoratul de protecţia civilă şi înştiinţarea eşalonului superior despre situaţiile de pericol sau de producere a unor dezastre; d) asigurareaînlăturării efectelor unor dezastre în caz că unităţile militare sau direcţiile de sprijin sunt afectate; e) colaborareacu forţele de protecţie civilă din zonele limitrofe; f) asigurareaintervenţiei forţelor şi mijloacelor prevăzute la producerea unui accident nuclear; g) constituirea,la ordin, a unor detaşamente de intervenţii, asigurate cu tehnica şi materialele pentru diferite categorii de acţiuni, pentru a putea interveni în sprijinul organelor administraţiei publice, la cererea acestora.
Asistenţa naţională se realizează prin participarea unor forţe la acţiuni pe teritoriul altui stat, la cererea expresă a acestuia şi pe baza acordurilor bilaterale existente, pentru promovarea securităţii şi stabilităţii în regiune, conform mandatului încredinţat, regulilor de angajare şi actelor normative naţionale. Apărareaşi menţinerea ordinii constituţionaleconstăîntr-un ansamblu de activităţi şi măsuri prin care se asigură prevenirea, descurajarea şi combaterea fermă a oricăror tulburări aduse ordinii constituţionale pe o perioadă determinată.Operaţiile de apărare şi de menţinere a ordiniiconstituţionale se desfăşoară numai la ordinul eşalonului superior şi în strictă conformitate cu prevederile Constituţiei Statului şi a celorlalte acte normative care reglementează aceste activităţi.Operaţiilede evacuare a necombatanţilorse execută la ordinuleşalonului superior şi cu asentimentul celor evacuaţi. Conducerea operaţiei desfăşurate pe teritoriul naţional revine comandantului mari unităţi (unităţii) din zona de conflict, iar în afara teritoriului naţional este condusă de către comandantul desemnat al forţelor.
La pregătirea şi desfăşurarea operaţiei pot participa şi observatori acreditaţi de organismele naţionale şi internaţionale. Obiectivul nu este de a distruge o forţă inamică ci de a scoate oamenii din situaţii periculoase. Luptele trebuie evitate, dar pot să devină necesare. Brigada mecanizată astfel angajată trebuie să se autoprotejeze şi să protejeze oamenii sau lucrurile pe care încearcă să le recupereze sau evacueze. Barierele fizice pot fi necesare pentru a proteja zona care va fi evacuată. Distrugerea podurilor sau tunelurilor ori pregătirea acestora pentru distrugere poate să fie necesară atunci când sau dacă se materializează o ameninţare.
Sprijinul operaţiilor antidrogconstă în susţinereaunităţilor specializate pentru interzicerea producerii, transportului şi distribuţiei drogurilor. Personalul militar ajută personalul specializat în lupta antidrog pentru eradicarea traficului. Traficanţii de droguri sunt adesea conectaţi cu organizaţii insurgente sau gherile şi pot oferi sprijin financiar acestora, care în schimb oferă protecţie acţiunilor lor.
Salvarea şi recuperarea. Salvarea se referă la retragerea oamenilor din poziţiile periculoaseşi poate fi executată în maniera operaţiilor de evacuare a necombatanţilor. Recuperarea se referă la restabilirea controlului statului asupra unui obiect precum un avion (satelit) căzut sau articolelor speciale de echipament militar. Ca şi evacuarea necombatanţilor, aceste operaţii pot fi prin luptă sau fără luptă. Intenţia este de a încerca pe cât posibil, îndeplinirea misiunii fără confruntări. Violenţa este limitată pentru a asigura retragerea în siguranţă a forţei şi persoanelor sau obiectelor care constituie subiectul misiunii.
Manifestarea forţei şi demonstraţiile. Acestea constau în dislocarea forţelor militare în zonele ameninţate cu violenţe pentru a demonstra sprijinul politic şi fermitatea unui stat pentru ţara ameninţată. Dislocarea rapidă a forţelor militare poate să împiedice actele ostile.
Exerciţiile combinate sunt mijloace de afişarea angajării continue a statului privind întărirea relaţiilor, interoperabilităţii şi fundamentării democraţiei. Intenţiile sunt de evitare a războiului şi a ameninţării cu angajarea lui. Atât efectul psihologic cât şi faptul că inamicul poate să nu fie împiedicat doar prin aceste demonstraţii impun ca unităţile implicate într-o demonstraţie de forţă să fie deplin capabile să execute operaţii de luptă fără o avertizare prealabilă. Demonstraţia de forţă se execută de către brigadamecanizată acţionând independent sau în cadrul unor forţe multinaţionale, pentru a face dovada hotărârii acestora de a detensiona o situaţie care poate fi contrar intereselor naţionale vitale sau ale coaliţiei. În pregătirea şi desfăşurarea demonstraţiei de forţă trebuie să se ţină cont de faptul că disimularea aparentă compromite operaţia.