|
Staţionarea şi siguranţa staţionării.
| |
| Codru | Дата: Marţi, 23.08.2016, 08:21 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| 1. Scopul dispunerii subunităţilor în staţionare. Raioanele de staţionare a subunităţilor, dimensiunile şi cerinţele înaintate faţă de ele.
Principiile dispunerii subunităţilor, tehnicii şi efectivului în raionul de staţionare şi amenajarea lui.
Staţionarea constă în dispunerea grupei într-un raion învederea pregătirii unor acţiuni de luptă, a marşului sau în scopul refacerii puterii de luptă.Pentru staţionare grupa se dispune într-un raion în cadrul eşalonului superior sau independent.
Scopul staţionării poate fi:
- desfăşurarea activităţilor în vederea pregătirii subunităţilor pentru acţiunile de luptă;
- refacerea capacităţii de luptă;
- odihna personalului;
- completarea stocurilor şi rezervelor cu mijloace materiale;
- executarea întreţinerii şi reparării tehnicii;
- închegarea acţiunilor subunităţilor.
Raionul de staţionare al grupei se stabileşte, de obicei,de către eşalonul superior, şi trebuie să asigure dispunerea mascată a grupei, protecţie NBC, să aibă căi de intrare şi de ieşire şi să ofere posibilitatea asigurării cu apă a personalului. Raionul de staţionare este necesar de ales pe un teren care are adăposturi naturale: păduri, fâşii forestiere, râpe, văgăuni, cariere, cutele terenului, mici localităţi, construcţii etc.
În raionul de staţionare grupa se dispune dispersat în lungul itinerarelor de deplasare sau în afara acestora, ţinându-se seama de dispozitivul care trebuie constituit în vederea ducerii acţiunilor de luptă.
Comandantul de grupă elaborează ordinul de acţiune pentru staţionare şi-l transmite subordonaţilor (capitolul IV).
Raionul de staţionare se ocupă, de regulă, pe întuneric sau în condiţii de vizibilitate redusă. Oprirea coloanelor subunităţilor pe linii de comunicaţii pentru a aştepta intrarea în raionul de staţionare este interzisă.
Având în vedere comoditatea conducerii cu subunităţile, de asemenea, suprafaţa de dispersare, care ar exclude nimicirea în acelaşi timp a întregii subunităţi cu un singur obuz (proiectil) sau lovitură de aviaţie, suprafaţa dispersării pentru subunităţi trebuie să fie considerabilă (pentru pluton 500 – 1000 m2), iardistanţa dintre maşini în raion poate fi de 25 – 50 m.
Efectivul se dispune înapropierea maşinilor. Pentru efectiv se sapă şanţuri sau blindaje. Pentru MLI (TAB se amenajează amplasamente şi tranşee.
Locul dispunerii efectivului şi tehnicii se maschează minuţios. În apropierea maşinilor de luptă a infanteriei (TAB, tancurilor se amenajează poziţii false, capcane termice.
În condiţii de iarnă aspră sau condiţii de timp nefavorabil plutoanele se pot dispune în localităţi. În acest caz plutonului pentru dispunere i se repartizează o casă sau o construcţie.
Amenajarea genistică a raionului începe imediat după sosirea în acesta, când este posibil se execută din timp; pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi stocurilor de materiale împotriva armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare se amenajează adăposturi.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 23.08.2016, 08:22 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Amenajarea genistică araionului de dispunere trebuie să asigure în primul rând o protecţie sigură a efectivului şi tehnicii împotriva tuturor mijloacelor de distrugere şi o apărare fermă împotriva atacului adversarului.
În raionul staţionării se amenajează adăposturi pentru efectiv, iar tehnica (MLI, TAB se dispun în adăposturile naturale şi se maschează cu mijloacele improvizate din zonă sau cu mijloacele de mascare din dotare. Pentru îndeplinirea acestor probleme, cu implicarea a 5 – 6 oameni din efectivul grupei vor fi necesare 1,5 – 2 ore. În continuare adăposturile se acoperă.
Dacă este timp la dispoziţie, pentru efectivul plutonului, câte odată şi pentru grupe se pot executa blindaje.
[img]file:///C:\Users\Bunelu\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image002.jpg[/img]
Activităţile pentru mascare se organizează în scopul ascunderii împotriva tuturor mijloacelor de cercetare ale inamicului a dispunerii plutonului, menţinerea capacităţii de luptă şi excluderea atacului prin surprindere.
La organizarea mascării comandantul indică: ce mijloace din dotare sau improvizate, mijloacele materiale din teren de folosit pentru mascare, termenele de îndeplinire, modul de respectare a măsurilor de mascare în locul de dispunere a plutonului.
Pe timpul staţionării se execută următoarele activităţide refacere a capacităţii de luptă:
1) efectuarea aprovizionării şi executarea lucrărilor de mentenanţă;
2) acordarea primelor îngrijiri şi evacuarea răniţilor şi a bolnavilor;
3) acordarea de repaus;
4) întreţinerea armamentului.
Comandantul de grupă trebuie să fie atent la repartiţia echitabilă a serviciului de gardă şi a perioadelor de mentenanţă pentru a permite subordonaţilor odihnă deplină.
De asemenea, pe timpul staţionării se execută următoarele activităţi privind pregătirea pentru luptă a grupei:
1) pregătirea misiunii următoare de îndată ce este cunoscută;
2) asigurarea materialelor, armamentului şi amuniţiei necesare pentru îndeplinirea acesteia;
3) desăvârşirea antrenamentului grupei (condusă de obicei de către înlocuitorul la comandă, atunci când comandantul de grupă este la ordin la comandantul de pluton).
4) pregătirea pentru deplasare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 23.08.2016, 08:23 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| 2. Succesiunea activităţilor comandantului subunităţii în timpul staţionării.
Acţiunile subunităţilor în staţionare.
Primind misiunea pentru staţionare comandantul organizează activitatea sa, de regulă, în următoarea succesiune:
- însuşirea misiunii primite;
- analizează situaţia;
- ia hotărârea;
- dă ordinul de luptă;
- organizează cooperarea; asigurarea acţiunilor de luptă.
Primind misiunea pentru staţionare, comandantul însuşeşte. La aceasta el trebuie să înţeleagă:
- în ce raion se dispune compania şi locul plutonului în cadrul acesteia;
- pentru ce acţiuni să fie gata;
- ce forţese asigură de la pluton pentru siguranţa nemijlocită proprie şi pentru siguranţa nemijlocită a companiei (batalionului) şi la ce timp;
- ce volum de lucrări genistice şi până la ce timp de executat;
- unde sedispun subunităţile vecine şi modul de menţinere a legăturii cu ele.
Însuşind misiunea comandantul trece la analiza situaţiei, pe parcursul căreia el studiază:
- distanţa până la adversar şi caracterul probabil al acţiunilor, direcţiile probabile de acţiune a elementelor sale de cercetare – diversiune, avioanelor şi elicopterelor;
- starea,asigurarea şi posibilităţile plutonului, mijloacelor date ca întărire (sprijin);
- componenţa şi dispunerea subunităţilor vecine, modul de cooperare cu acestea la respingerea atacului terestru al inamicului;
- terenul, proprietăţile lui de mascare, de protecţie, de observare şi de executare a focului;
- anotimpul, timpul zilei, starea vremii.
Pe baza însuşirii misiunii şi analizei situaţiei comandantul ia hotărârea pentru staţionare în care determină:
- modul şi ordinea de dispunere a efectivului şi tehnicii în raionul stabilit pentru pluton; locul dispunerii grupelor şi amenajarea adăposturilor (blindajelor) pentru efectiv şi acoperirile pentru tehnică;
- modul de acţiune la atacul inamicului.
Pe baza hotărârii luate şi aprobată de către comandantul superior (de pluton), comandantul dă ordinul de luptă, în care indică:
- date şi informaţii despre inamic;
- misiunea grupei (plutonului);
- locul dispunerii vecinilor;
- misiunile echipelor (grupelor), locul lor de dispunere, locul amenajării adăposturilor acoperite sau ne acoperite, iar la nevoie locul executării blindajelor pentru efectiv şi acoperirile pentru tehnică; modul de observare asupra inamicului terestru şi aerian, de asemenea, după semnalele comandantului de (pluton) companie; modul de acţiune a grupelor în cazul atacului adversarului; semnalele de înştiinţare, conducere, cooperare şi modul de acţiune la ele;
- timpul ocupării raionului de staţionare şi termenele de amenajare genistică;
- locul său şi locţiitorul la comandă.
Comandanţii de grupe primind misiunea pentru staţionare, verifică cum efectivul cunoaşte modul de respingere a atacului terestru şi aerian al inamicului, semnalele de înştiinţare, conducere şi cooperare şi modul de acţiune la ele, personal conduce amenajarea genistică pentru dispunerea efectivului, şanţul pentru acoperirea tehnicii.
Efectivul după ce au executat măsurile specifice amenajării siguranţei staţionării ulterior execută:
- verificarea stării tehnicii (MLI) (TAB, armamentului şi mijloacelor de protecţie;
- completează, în caz de necesitate, cantitatea de muniţie consumată;
- alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi;
- completarea cantităţii de hrană, potrivit precizării comandantului de pluton şi împrospătarea rezervelor de apă;
- verificarea stării aparatelor de vedere pe timp de noapte şi mijloacele de camuflare;
- luarea măsurilor pentru prevenirea degerărilor şi avariilor;
- însuşirea semnalelor de înştiinţare, alarmare şi conducere, şi modul de acţiune la recepţionarea acestora.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 23.08.2016, 08:24 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| 3. Destinaţia, componenţa, depărtarea şi misiunile siguranţei staţionării.
Organizarea siguranţei nemijlocite şi siguranţei staţionării în cadrul staţionării.
În staţionare, grupa de infanterie poate fi numită ca post de pază independent sau ca post de pază, acţionând în cadrul plutonului, ca pichet de pază (independent). Ea se trimite până la o distanţă de 1,5 km (2 km) atunci când acţionează pe transportorblindat (maşină de luptă a desantului) sau 1 km când acţionează pe jos.
Postul de pază organizează o poziţie de apărare cu o dezvoltare frontală de până la 200 m şi primeşte o fâşie de siguranţă cu o lărgime de până la 600 m.
Pentru recunoaşterea militarilor din subunităţile proprii, zilnic, se stabileşte secretul, compus din parolă şi răspuns, care se comunicăsubunităţilor din siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia. Locul de dispunere al grupei trebuie să asigure observarea, executarea focului circular şi o bună mascare.
Postul de pază se schimbă, de obicei, la fiecare 24 ore. Dacă grupa ajunge noaptea, se instalează provizoriu într-un perimetru defensiv redus; la prima oră şi după recunoaştere va executa poziţia de siguranţă.
Comandantulde grupă după ce a ocupat poziţia numeşte un observator, organizează lucrul pentru executarea lucrărilor genistice, indică modul de executare a focului la apariţia inamicului şi comunică semnalele şi secretul. Postul de pază execută observarea neîntreruptă, ziua şi noaptea; pe timpul activităţii în postul de pază evită producerea de zgomote inutile (ţipete, râsete, cântece) sau folosirea excesivă a luminii (este indicată folosirea filtrelor infraroşii şi a dispozitivului de vedere pe timp de noapte de tip pasiv).
Secretul constituie mijlocul de recunoaştere a militarilor subunităţilor proprii de cei ai inamicului; el se comunică, de obicei, pentru 24 ore, dar poate fi schimbat oricând situaţia impune. Secretul este compus din parolă şi răspuns. Parola se cere tuturor persoanelor care trec aliniamentul siguranţei de staţionare în ambele sensuri precum şi persoanelor care se deplasează noaptea pe raionul de dispunere a subunităţii. Parola şi răspunsul se pronunţă cu voce înceată. Cei ce nu cunosc parola vor fi reţinuţi şi se raportează comandantului de grupă, acesta îi interoghează personal pe cei reţinuţi şi în funcţie de împrejurări (exemplu militarul nu cunoaşte parola dar este cunoscut ca făcând parte din subunităţi proprii) le permite să meargă mai departe sau îi trimite sub escortă la comandantul care a trimis siguranţa.
Încaz de atac NBC, foc de artilerie, dacă poziţia de apărare nu este prevăzută cu şanţuri de adăpost, se poate folosi drept protecţie transportorul amfibiu blindat sau maşina de luptă a desantului/ infanteriei. Poziţia se ocupă imediat ce atacul încetează.
Militarii izolaţi ai inamicului (ex.: elemente de cercetare) vor fi capturaţi, dacă este posibil sau nimiciţi, raportându-se despre aceasta comandantului care a trimis siguranţa.
În cazul în care se stabileşte contactul cu un inamic superior, se raportează imediat comandantului care a trimis siguranţa, şi nu se retrage de pe poziţie decât la ordinul acestuia continuând apărarea aliniamentului de siguranţă încredinţat
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 23.08.2016, 08:25 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| 4. Succesiunea şi conţinutul activităţilor comandantului grupei (echipei) destinat în siguranţa staţionării.
Acţiunile siguranţei staţionării în timpul pazei raioanelor de staţionare a subunităţilor.
În staţionare trupele îşi realizează siguranţa prin siguranţa de staţionare.
Misiunile siguranţei de staţionare sânt:
- să descopere la timp apariţia inamicului terestru şi să prevină trupele, cărora li se face siguranţa;
- să prevină pătrunderea cercetării inamicului spre trupele, cărora li se face siguranţa;
- să apere cu dârzenie poziţia când este atacată de inamic;
- să interzică trecerea personalului şi a grupelor care nu cunosc parola, peste linia siguranţei de staţionare.
Pentru a recunoaşte militarii proprii de cei a inamicului se stabileşte un secret,care este compus din două cuvinte, care încep cu aceeaşi literă: primul se numeşte parolă, al doilea răspuns (ex.: Oleg – Orhei; Leonid –Leova etc.)
Parola şi răspunsul se pronunţă încet.
Siguranţa reţine pe toţi cei care nu cunosc parola şi îi trimite, sub escortă, eşalonului superior pentru cercetare.
Plutonul de infanterie poate fi numit ca pichet de pază şi poate fi trimis la o distanţă de până la 5 km faţă de trupele cărora le face siguranţa, unde i se indică o fâşie de siguranţă de până la 2 km.
În staţionare grupa de infanterie poate fi numită ca post de pază cumisiunea de a face siguranţa nemijlocită a subunităţilor aflate în staţionare.
Postul de pază poate fi trimis de către pichetul de pază, fie direct de către subunităţile aflate în staţionare.
Postul de pază ocupă şi amenajează poziţia ce i s-a indicat, de regulă, la o distanţă de până la 1500 m de subunitatea căreea îi face siguranţa.
Comandantul de grupă trebuie să aleagă locul de dispunere a postului de pază care că asigure observarea şi executarea focului circular şi o bună mascare.
Postul de pază se schimbă, de regulă, după 24 de ore.
Comandantul de grupă după primirea misiunii de luptă conduce grupa la locul stabilit şi ocupă poziţia indicată, numeşte 1–2 observatori, stabileşte poziţiile de tragere de bază şi de rezervă a TAB (ML), a trăgătorilor cu PM şi AG, locurile de tragere a celorlalţi militari, dă ordinul de luptă verbal; organizează sistemul de foc, amenajarea genistică şi mascarea poziţiei ocupate; stabileşte ordinea de desfăşurare a serviciului.
Dând ordinul de luptă comandantul de grupă indică:
- reperele;
- misiunea plutonului;
- misiunea grupei (poziţia, fâşia şi sectorul complementar de tragere, poziţia de tragere de bază şi de rezervă a TAB (ML) cu sectoarele de tragere de bază şi de rezervă);
- misiunile vecinilor;
- misiunile personalului (ochitorului-operator, trăgătorului cu PM şi trăgătorului cu AG – poziţiile de tragere de bază şi de rezervă cu sectoarele lor de tragere de bază şi complementare; mecanicului-conducător – itinerarul de deplasare spre poziţia de rezervă şi de retragere, ordinea de executare a observării şi de corectare a focului; celorlalţi trăgători – locurile de tragere de bază şi de rezervă);
- semnalele de înştiinţare, conducere şi cooperare;
- înlocuitorul la comandă.
Comandantul postului de pază organizează desfăşurarea serviciului astfel: ziua, când vizibilitatea este bună, jumătate din personalul grupei se poate odihni (dormi), iar o dată cu lăsarea întunericului, precum şi pe timp de ceaţă, ninsoare şi viscol stă de veghe întreg personalul postului şi se instalează observatori suplimentari.
La primirea primelor date despre inamic, comandantul postului de pază dă comanda: „Grupă, pentru luptă!”. La această comandă toţi militarii îşi ocupă în cel mai scurt timp poziţiile de tragere, fiind gata de luptă. Grupurile mici ale inamicului sânt lăsate să se apropie, după care sânt capturate sau nimicite cu foc. La apariţia tancurilor sau a unor forţe superioare ale inamicului, comandantul de grupă raportează imediat comandantului care l-a trimis, şi continuă îndeplinirea misiunii pentru a menţine poziţia ocupată până la intrarea în luptă a forţelor principale sau până la primirea ordinului de retragere.
În unele cazuri, când în faţa poziţiei de apărare a postului de pază sau la flancuri există drumuri ascunse, comandantul de grupă trimite o pândă (patrulă) pentru a descoperi la timp apariţia inamicului pe aceste direcţii.
Pânda se compune din doi militari, dintre care unul este şef. Militarii din pândă se dispun mascat în locurile ordonate, fiind în orice moment gata de luptă. La apariţia inamicului, pânda observă acţiunile acestuia şi raportează imediat comandantului postului de pază prin procedeul stabilit din timp. Dacă militarii izolaţi ai inamicului pătrund fără să-şi dea seama către locul de dispunere al pândei, aceasta îi capturează sau îi nimiceşte cu foc.
După îndeplinirea misiunii, militarii din pândă revin, fără a aştepta ordin, în poziţia de apărare a postului de pază.
|
| |
| |
|
Principală 
