Acţiunile militare asociate luptei armate şi operaţiilor militare altele decît războiul sunt măsuri şi activităţi premergătoare sau consecutive luptei armate şi operaţiilor militare altele decît războiul, prin care plutonul de infanterie este pregătit sau adus în starea din care să poată desfăşura misiunea următoare sau să înceteze misiunea în curs de derulare.
Principalele forme de acţiuni militare asociate sunt: deplasarea, staţionarea, regruparea şi înlocuirea
Deplasarea este acţiunea desfăşurată de subunităţi pentru dislocarea dintr-un raion într-altul, intrarea în luptă sau executarea manevrei.
Subunităţile se deplasează prin următoarele procedee: marş (pe autovehicule sau pe jos), transport (pe comunicaţii feroviare, maritime, fluviale şi aeriene) şi combinat.
Marşul constă în deplasarea organizată a subunităţilor în coloane.
Marşul poate fi normal sau forţat.
Marşul se execută în condiţiile când se prevede sau nu întâlnirea cu inamicul.
Etapa de marş este distanţa parcursă de subunitate în 24 de ore.
Viteza medie de marş este media vitezelor parţiale realizate pe diferite porţiuni de itinerar şi se exprimă în km pe oră.
În teren şes şi deluros, etapa de marş pe autovehicule poate fi de până la 250 km, uneori mai mare; în teren muntos-împădurit până la 150 km. Când subunităţile se deplasează pe jos mărimea etapei de marş poate să fie până la 30 km.
Viteza medie de marş - a coloanelor mixte în teren şes sau deluros, ziua este de 20-30 km pe oră; - a coloanele de transportare amfibii blindate (maşini de luptă, automobile) se deplasează ziua cu 30-40 km/oră, iar noaptea – cu 25-30 km/oră; - când subunităţile se deplasează pe jos viteza medie de marş este de 4-5 km/oră, iar pe schiuri de 5-7 km/oră
Viteza medie de marş - a coloanelor mixte în teren şes sau deluros, ziua este de 20-30 km pe oră; - a coloanele de transportare amfibii blindate (maşini de luptă, automobile) se deplasează ziua cu 30-40 km/oră, iar noaptea – cu 25-30 km/oră; - când subunităţile se deplasează pe jos viteza medie de marş este de 4-5 km/oră, iar pe schiuri de 5-7 km/oră
Pentru restabilirea forţelor militarilor, verificarea stării tehnice a autovehiculelor, executarea întreţinerilor tehnice şi înlăturarea defecţiunilor, se fixează halte mici, halte mari şi odihna de zi (noapte).
Haltele mici, în cazul deplasării pe autovehicule, se fixează astfel: prima după 1-2 ore de marş, iar următoarele, după fiecare 2-3 ore de marş (iarna după 1-1,5 ore de marş) şi au durata de 20-30 minute. Când marşul se execută pe jos se fixează: prima după 30 minute de la începerea acestuia, iar următoarele din 50 în 50 minute de marş şi au o durată de 10 minute.
Halta mare se fixează la sfîrşitul primei jumătăţi a etapei de marş şi are o durată de 2-4 ore.
Pe timpul haltei mari se serveşte hrana şi se completează plinurile la autovehicule, se verifică armamentul şi tehnica militară, se execută întreţinerea tehnică a autovehiculelor, iar în funcţie de rulajul transportoarelor amfibii blindate (maşinilor de luptă) – reglajele dispozitivelor de comandă.
Odihna de zi (noapte) se fixează după executarea unei etape de marş.
Cînd deplasarea se execută pe jos, după 2-3 zile de marş se dau 24 ore de odihnă.
Staţionarea constă în dispunerea grupei într-un raion în vederea pregătirii unor acţiuni de luptă, a marşului sau în scopul refacerii puterii de luptă
Raionul de staţionare trebuie să asigure dispunerea mascată a subunităţilor, protecţie NBC, să aibă căi de intrare şi de ieşire şi să ofere posibilitatea asigurării cu apă a personalului. În raionul de staţionare subunităţile se dispun dispersat în lungul itinerarelor de deplasare sau în afara acestora, ţinându-se seama de dispozitivul care trebuie constituit în vederea ducerii acţiunilor de luptă.
Raionul de staţionare se ocupă, de regulă, pe întuneric sau în condiţii de vizibilitate redusă. Oprirea coloanelor subunităţilor pe linii de comunicaţii pentru a aştepta intrarea în raionul de staţionare este interzisă.
Amenajarea genistică a raionului începe imediat după sosirea în acesta, când este posibil se execută din timp; pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi stocurilor de materiale împotriva armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare se amenajează adăposturi.
Regruparea cuprinde un ansamblu de măsuri şi activităţi ce se execută în scopul creării unei noi grupări pentru trecerea la o nouă misiune de luptă, mutării efortului în cursul luptei pe o altă direcţie şi întăririi grupării existente.
Regruparea poate fi executată: 1) din adîncime spre front; 2) de-a lungul frontului sau, 3) dinspre front spre înapoi.
Regruparea trebuie să fie simplă în concepţie şi execuţie, să se desfăşoare repede şi în ascuns, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
Pe timpul regrupării, subunitatea de infanterie trebuie să aibă putere de luptă pentru a trece la îndeplinirea oricăror misiuni.
Regruparea subunităţilor din forţele de angajare imediată este precedată, uneori, de înlocuirea acestora.
Înlocuirea cuprinde un ansamblu de măsuri şi activităţi ce se execută, de regulă, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă, pentru predarea unor raioane de către subunităţile care le-au ocupat altor subunităţi în vederea continuării acţiunilor de luptă.
Pentru executarea înlocuirii, subunităţilor care se înlocuiesc li se stabilesc raioane de adunare, iar celor care vin în locul acestora – raioane de plecare. În unele situaţii, subunităţile care înlocuiesc pot ocupa direct poziţia de plecare la ofensivă, fără a mai intra în raionul de plecare, iar subunităţile înlocuite, după începerea ofensivei, îşi constituie din mişcare coloane de marş şi se deplasează direct către raioanele viitoarelor acţiuni de luptă, fără a mai ocupa raioane de adunare.
Întâi se înlocuiesc subunităţile de infanterie după care subunităţile de tancuri şi de artilerie. Subunităţile care apără poziţia înaintată sau care se găsesc în siguranţa de luptă se înlocuiesc ultimele.
Subunităţile care predau poziţia trebuie să se găsească la locurile lor, gata pentru respingerea unei eventuale acţiuni ofensive ale inamicului.
Dacă inamicul trece la ofensivă, înlocuirea încetează şi toate subunităţile resping atacul. În acest caz, conducerea se asigură de comandantul subunităţii care se înlocuieşte. Lui i se subordonează şi subunităţile care au sosit pentru înlocuire.
Înlocuirea se consideră terminată când comandantul subunităţii care a luat în primire raionul (poziţia) raportează comandantului său nemijlocit despre terminarea înlocuirii, iar subunităţile înlocuite au ajuns în raioanele de adunare după înlocuire.