Lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării (LDA)
Lovirea inamicului în faţa LDA se execută, de regulă, prin manevre specifice ofensivei, cu forţele de angajare ulterioară întărite şi urmăreşte zădărnicirea trecerii inamicului la ofensivă, îmbunătăţirea aliniamentului limitei dinainte a apărării, distrugerea sau nimicirea unor obiective importante, capturarea de tehnică şi modele noi de armament.
Această formă de manevră se desfăşoară de regulă noaptea, fără pregătire de foc.
Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta
Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta vizează regruparea unor subunităţi din raioanele neatacate (slab atacate) şi folosirea acestora pentru întărirea apărării acolo unde s-a concentrat efortul ofensiv al inamicului sau în alte raioane ori pe direcţii ameninţate.
Mutarea eforturilor din spate spre front
Mutarea eforturilor din spate spre front se realizează prin aducerea din adîncime a forţelor de angajare ulterioară (rezervei) spre limita dinainte a apărării pentru:
1) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
2) închiderea unor breşe realizate de inamic;
3) ocuparea unor aliniamente de apărare favorabile opririi ofensivei inamicului pe adîncimea apărării;
4) executarea ripostelor ofensive;
5) înlocuirea unor subunităţi din forţele de angajare imediată care şi-au pierdut puterea de luptă.
Mutarea eforturilor dinspre front spre spate
Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se execută în scopul:
1) scoaterii forţelor de sub loviturile puternice ale inamicului şi mutării apărării pe un aliniament mai favorabil;
2) regrupării forţelor pentru constituirea unor grupări necesare executării ripostelor ofensive pe alte direcţii sau efectuării de subordonări şi resubordonări;
3) nimicirii unui desant aerian sau forţelor aeromobile ale inamicului;
4) reconstituirii forţelor de angajare ulterioară (rezervei).
Riposta ofensivă a apărării
Riposta ofensivă a apărării o constituie contraatacul. În raport cu situaţia creată, cu forţele şi mijloacele la dispoziţie. Acesta se declanşează în una din variantele stabilite prin planul de acţiune, adaptată la situaţia concretă sau într-o altă variantă impusă de condiţiile reale ale cîmpului de luptă.
Gruparea de contraatac se constituie din subunităţi din forţele de angajare ulterioară sau din subunităţi regrupate de pe direcţiile unde inamicul nu acţionează cu forţe puternice, iar în situaţii deosebite, din rezervă.
Manevra pe verticală
Grupa (plutonul) de infanterie participă la executarea manevrei pe verticală pentru:
1) interceptarea comunicaţiilor sau lovirea inamicului care urmează să se introducă în luptă pentru dezvoltarea ofensivei;
2) sprijinul contraatacurilor şi crearea condiţiilor de trecere la ofensivă;
3) participarea la nimicirea desantului aerian şi a forţelor aeromobile ale inamicului;
4) închiderea unor breşe create de atacator.
Principală 
