|
Arma nucleară.
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 00:51 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Noţiunea de armă nucleară. Încărcăturile şi muniţiile nucleare. Mijloacele de întrebuinţare a acesteia.
Se numeşte armă nucleară arma de nimicire în masă cu efect exploziv, bazată pe folosirea energiei nucleare ce se eliberează la reacţiile în lanţ de fisiune a nucleelor grele ale unor izotopi de uraniu şi plutoniu sau la reacţiile termonucleare de sinteză a nucleelor uşoare ale izotopilor de hidrogen (deuteriu şi tritiu) în nuclee mai grele, de exemplu, nuclee ale izotopilor de heliu.
Explozia nucleară este însoţită de eliberarea unei cantităţi enorme de energie, de aceea după efectul de distrugere şi nimicire ea poate să depăşească de sute şi mii de ori exploziile celor mai mari muniţii încărcate cu substanţe explozive obişnuite.
Printre mijloacele modeme de luptă armată arma nucleară ocupă un loc deosebit - ea este mijlocul principal de nimicire a inamicului. Arma nucleară permite de a distruge mijloace de nimicire în masă ale inamicului, de a-i produce în scurt timp mari pierderi de forţă vie şi tehnică de luptă, de a distruge lucrările şi alte obiecte, a infecta terenul cu substanţe radioactive, precum şi a exercita o influenţă puternică moral-psihologică asupra personalului şi a crea prin aceasta părţii ce întrebuinţează arma nucleară condiţii favorabile pentru obţinerea victoriei în luptă.
Dispozitivele destinate pentru realizarea procesului exploziv de eliberare a energiei nucleare se numesc încărcături nucleare.
Din muniţiile nucleare fac parte componentele de luptă (pârtile ogivale) încărcate cu încărcături nucleare ale rachetelor de diferite tipuri şi destinaţie, bombele, torpilele, bombele submarine, proiectilele de artilerie şi minele nucleare.
Puterea muniţiilor nucleare se caracterizează prin echivalentul de trotil, adică prin cantitatea de trotil m tone, la explodarea căreia se eliberează aceeaşi cantitate de energie ca şi la explodarea încărcăturii nucleare date.
Muniţiile nucleare se împart convenţional după putere în foarte mici (până la 1 kt), mici (1 - 10 kt), mijlocii (10 - 100 kt), mari (100 kt - 1 Mt) şi foarte mari (peste 1 Mt).
Aspectul exterior al muniţiilor nucleare depinde de construcţia şi destinaţia acestora. Corpul muniţiilor nucleare are găuri, ferestruici de acces, prin care se verifică starea bună a automaticii dispozitivului nuclear de încărcare. Muniţiile nucleare ale trupelor de uscat ale SUA şi containerele, în care ele se transportă, se vopsesc în culoare verde şi se inscripţionează cu vopsea galbenă, iar cele de şcoală se vopsesc în culoare neagră şi se inscripţionează cu vopsea albă. Pe corpul muniţiei se inscripţionează cu litere galbene şi albe cu înălţimea 2,5 cm: marca muniţiei XM27, XM47 sau XM48; indicii încărcăturilor nucleare Yl, Y2, Y3 ce determină echivalentul de trotil al acestora. în afară de aceasta, pe toate muniţiile de şcoală deasupra marcajului" obişnuit se aplică inscripţia roşie "Training only" (numai pentru scopuri de învăţământ).
Din mijloacele de întrebuinţare a armei nucleare fac parte: rachetele de destinaţie tactică, tactic-operativă şi strategică; avioanele purtătoare de armă nucleară; rachetele cu aripi; submarinele; artileria ce întrebuinţează muniţie nucleară; minele nucleare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 00:52 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Felurile exploziilor nucleare. dezvoltarea exploziei nucleare şi formarea factorilor distructivi.
În funcţie de misiunile ce se rezolvă prin întrebuinţarea armei nucleare, exploziile nucleare pot fi executate în aer, la suprafaţa pământului şi apei, sub pământ şi apă. în conformitate cu aceasta, deosebim explozii de mare înălţime, aeriene, la sol (la suprafaţa apei) şi subterane (submarine).
Explozia nucleară de mare înălţime este o explozie ce se produce cu scopul nimicirii în zbor a rachetelor şi avioanelor la o înălţime nepericuloasă pentru obiectele terestre (peste 10 km). Factorii distructivi ai exploziei de mare înălţime sînt: unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă şi impulsul electromagnetic (IEM).
Explozia nucleară aeriană este o explozie produsă la o înălţime de până la 10 km când zona luminoasă nu atinge suprafaţa pământului (apei). Exploziile aeriene pot fi joase şi înalte. Contaminarea radioactivă puternică a terenului se produce numai în apropiere de epicentrele exploziilor aeriene joase. Contaminarea terenului pe urma norului radioactiv nu exercită influenţă esenţială asupra acţiunilor personalului. La explozia nucleară aeriană cel mai mult se manifestă unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă şi impulsul electromagnetic.
Explozia nucleară la sol (la suprafaţa apei) este o explozie executată la suprafaţa olului (apei), la care zona luminoasă atinge suprafaţa pământului (apei), iar coloana de praf (de apă) este unită cu norul exploziei din momentul formării.
Particularitatea caracteristică a exploziei nucleare la sol (la suprafaţa apei) este contaminarea radioactivă puternică a terenului (apei) atât în raionul exploziei, cît şi pe direcţia de deplasare a norului exploziei. Factorii distructivi ai acestei explozii sînt unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, contaminarea radioactivă a terenului şi IEM.
Explozia nucleară subterană (submarină) este o explozie executată sub pământ (sub apă) şi se caracterizează prin azvârlirea unei cantităţi mari de sol (de apă) amestecat cu produsele substanţei explozive nucleare (cu fragmente de fisiune a uraniului-235 sau plutoniului-239). Efectul vulnerat şi distructiv al exploziei nucleare subterane se manifestă în fond prin unde seismice explozive (factorul distructiv principal), formarea pâlniei m pământ şi prin contaminarea radioactivă puternică a terenului. Emisiunea de lumină şi radiaţia penetrantă lipsesc. Caracteristic pentru explozia submarină este formarea coloanei de apă, undei de bază ce apare la prăbuşirea coloanei de apă.
Explozia nucleară aeriană începe printr-o izbucnire de lumină orbitoare de scurtă durată, lumina căreia poate fi observată la o distanţă de câteva zeci şi sute de kilometri. în urma izbucnirii de lumină apare zona luminoasă în formă de sferă sau semisferă (în cazul exploziei la sol), care este sursa emisiunii de lumină puternice. Simultan din zona exploziei se propagă în mediul înconjurător un flux puternic de radiaţii gama şi de neutroni, care se formează în cursul reacţiei nucleare în lanţ şi în procesul dezintegrării schijelor radioactive ale fragmentelor de fisiune a încărcăturii nucleare. Cuantele gama şi neutronii emişi la explozia nucleară se numesc radiaţie penetrantă. Sub acţiunea radiaţiei gama instantanee are loc ionizarea atomilor mediului înconjurător, care provoacă apariţia câmpurilor electrice şi magnetice. Aceste câmpuri, din cauza acţiunii lor de scurtă durată, sînt denumite impuls electromagnetic al exploziei nucleare.
În centrul exploziei nucleare temperatura creşte instantaneu până la câteva milioane de grade, datorită cărui fapt substanţa încărcăturii se transformă într-o plasmă de înaltă temperatură ce emite radiaţie Roentgen. Presiunea produselor gazoase la început atinge câteva milioane de atmosfere. Sfera de gaze incandescente a zonei luminoase, tinzând să se dilate, comprimă straturile învecinate de aer, creează o cădere bruscă de presiune la limita stratului comprimat şi formează unda de şoc, care se propagă de la centrul exploziei în diferite direcţii. Deoarece densitatea gazelor ce constituie sfera incandescentă e cu mult mai joasă decât densitatea aerului înconjurător, sfera incandescentă se ridică repede. Totodată se formează norul exploziei de forma unei ciuperci, care conţine gaze, vapori de apă, particule mărunte de sol şi o cantitate enormă de produse radioactive ale exploziei. După ce atinge înălţimea maximă, norul este transportat sub acţiunea curenţilor aerieni la distanţe mari, se împrăştie şi produsele radioactive cad pe suprafaţa solului, creând contaminarea radioactivă a terenului şi obiectelor.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 00:54 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Factorii distructivi ai exploziei nucleare. Mijloacele şi procedeele de protecţie împotriva acestora.
Unda de şoc a exploziei nucleare apare în consecinţa dilatării masei incandescente luminoase de gaze din centrul exploziei şi reprezintă o zonă de compresiune bruscă a aerului, care se propagă de la centrul exploziei cu o viteză supersonică. Acţiunea ei durează câteva secunde. Distanţa de 1 km unda de şoc o parcurge în 2 s, 2 km - în 5 s, 3 km - în 8 s.
Leziunile cauzate de unda de şoc sînt provocate atât prin acţiunea presiunii excedentare, cît şi prin efectul aruncător al acesteia (prin presiunea rapidă), condiţionat de deplasarea undei aeriene. Personalul, armamentul şi tehnica de luptă, dispuse în teren descoperit, sînt lovite mai ales în rezultatul efectului aruncător al undei de şoc, iar obiectele de dimensiuni mari (clădirile etc.) - prin acţiunea presiunii excedentare.
Leziunile pot fi cauzate, de asemenea, în consecinţa acţiunii indirecte a undei de şoc (cu sfărâmături de clădiri, copaci etc.). în unele cazuri gravitatea leziunilor cauzate de acţiunile indirecte poate fi mai mare decât cea de la acţiunea nemijlocită a undei de şoc, iar numărul victimelor - predominant.
Asupra parametrilor undei de şoc influenţează vădit relieful terenului, masivele păduroase şi vegetaţia. Pe povârnişurile orientate spre explozie, cu o înclinare de peste 10°, presiunea se măreşte: cu cît e mai înclinat povârnişul, cu atât e mai mare presiunea. Pe contrapantele înălţimilor are loc fenomenul invers. în văi, tranşee şi în alte lucrări din pământ dispuse perpendicular pe direcţia de propagare a undei de şoc efectul aruncător e considerabil mai mic decât în teren descoperit. Presiunea în unda de şoc în interiorul masivului păduros e mai înaltă, iar efectul aruncător e mai mic decât în teren descoperit. Acest fapt se explică prin rezistenţa opusă de copaci maselor de aer ce se deplasează cu viteză mare din urma frontului undei de şoc.
Adăpostirea personalului în spatele dealurilor şi terasamentelor, în răpi, văgăuni şi păduri tinere, folosirea fortificaţiilor, tancurilor, MLI, TB şi altor maşini de luptă reduce gradul de lovire a acestuia cu unda de şoc. Astfel, personalul dispus în tranşee descoperite este vătămat la distanţe de unda de şoc de 1,5 ori mai puţin decât cel dispus în teren descoperit. Armamentul, tehnica şi alte mijloace materiale pot fi deteriorate de acţiunea undei de şoc sau distruse complet. De aceea pentru protecţia acestora trebuie de folosit accidentele naturale ale terenului (dealurile, cutele de teren etc.) şi adăposturile.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 00:55 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Emisiunea de lumină a exploziei nucleare este o radiaţie vizibilă ultravioletă şi infraroşie, care acţionează în curs de câteva secunde. Ea poate provoca la personal arsuri, vătămarea ochilor şi orbirea temporară. Arsurile apar din cauza efectului nemijlocit al emisiunii de lumină asupra părţilor descoperite ale corpului (arsurile primare), precum şi din cauza hainelor aprinse în focarele de incendiu (arsurile secundare). In funcţie de gravitatea vătămării arsurile se împart m patru grade: gradul întâi - roşeaţă, edem cutanat şi sensibilitate la durerea pielii; gradul doi - formarea băşicilor; gradul trei - necrozarea pielii şi ţesuturilor; gradul patru - carbonizarea pielii.
Arsurile fundului de ochi (în cazul privirii directe a exploziei) sînt posibile la distanţe ce depăşesc razele zonelor de asupra a pielii. Orbirea temporară apare de obicei noaptea şi în amurg, nu depinde de direcţia privirii în momentul exploziei şi va avea un caracter în masă. Ziua apare numai dacă priveşti explozia. Orbirea temporară trece repede, nu lasă urmări şi nu necesită de obicei asistenţă medicală.
Observarea prin aparatele de vedere pe timp de noapte exclude orbirea, însă aceasta e posibilă, folosind aparatele de vedere ziua; de aceea ele pentru timpul de noapte trebuie închise cu perdele speciale.
În scopul protecţiei ochilor împotriva orbirii personalul trebuie să se afle pe cît posibil în mijloacele tehnice cu obloanele închise, trebuie folosite fortificaţiile şi proprietăţile de protecţie ale terenului.
Emisiunea de lumină a exploziei nucleare provoacă aprinderea şi carbonizarea materiale inflamabile: elementelor de lemn ale armamentului şi tehnicii, huselor la tancuri, TB şi MLI.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 00:55 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Radiaţia penetrantă a exploziei nucleare este un flux de radiaţii gama şi de neutroni. Cuantele gama şi neutronii, propagându-se în orice mediu, provoacă ionizarea acestuia. Sub acţiunea neutronilor, în afară de aceasta, atomii neradioactivi ai mediului se transformă în radioactivi, adică se formează aşa-numita activitate indusă. În consecinţa ionizării atomilor ce fac parte din organismul viu se deranjează procesele de activitate vitală a celulelor şi organelor, ceea ce duce la îmbolnăvire de boală actinică. Radiaţia penetrantă provoacă întunecarea opticii, efectul expunerii la lumină a materialelor fotografice sensibile la lumină, şi scoate din uz aparatajul radioelectronic, mai ales a celui ce conţine elementele cu semiconductoare.
Acţiunea vătămătoare a radiaţiei penetrante se caracterizează prin mărimea dozei de radiaţie, adică prin cantitatea de energie a emisiunilor radioactive absorbită de o unitate de rnasâ a mediului supus iradierii. Deosebim doza de expunere şi doza absorbită. Doza de expunere se măsoară în roentgen ®. Un roentgen este o astfel de doză de radiaţie gama, care creează în 1 cm3 de aer circa 2 miliarde perechi de ioni. Doza absorbită se măsoară în razi. Un rad este o astfel de doză, la care energia de radiaţie de 100 erg se transmite unui gram de substanţă (unitatea de mâsură a dozei absorbite în sistemul SI este greiul. 1 gr = 100 razi).
Vătămarea personalului cu radiaţia penetrantă se determină prin doza totală absorbită de organism, caracterul iradierii şi durata acesteia. în funcţie de durata iradierii sînt aprobate următoarele doze totale de radiaţie gama ce nu duc la reducerea forţei combative a personalului: iradierea nerepetată (prin impulsuri sau în cursul primelor 4 zile) - 50 razi; iradierea repetată (continuă sau periodică) în cursul primelor 30 zile - 100 razi, în curs de trei luni - 200 razi, în cursul unui an - 300 razi.
Protecţia personalului împotriva radiaţiei penetrante se asigură prin folosirea obiectelor mobile şi fortificaţiilor (adăposturilor, blindajelor, tranşeelor acoperite).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 23:33 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Contaminarea radioactivă a terenului, stratului atmosferei de la suprafaţa pământului, spaţiului aerian, apei şi altor obiecte apare în consecinţa depunerii substanţelor radioactive din norul exploziei nucleare în timpul deplasării acestuia. Depunându-se treptat pe suprafaţa pământului, substanţele radioactive creează o fâşie de teren contaminată radioactiv, care se numeşte urma norului radioactiv.
Sursele principale ale contaminării radioactive sînt fragmentele de fisiune a încărcăturii nucleare şi activitatea indusă a solului. Dezintegrarea acestor substanţe radioactive este însoţită de radiaţii gama şi beta. Contaminarea radioactivă a terenului se caracterizează prin nivelul radiaţiei (prin puterea dozei de expunere) ce se măsoară în roentgen pe oră (r/h).
După gradul de pericol pentru personal urma radioactivă se împarte convenţional în patru zone zona A - contaminare moderată zona B - contaminare puternică, zona C - contaminare periculoasă, zona D - contaminare extrem de periculoasă Nivelurile radiaţiei (puterile dozelor) la limitele exterioare ale acestor zone peste o ora după explozie constituie 8, 80, 240 şi 800 r/h, iar peste 10'ore - 0,5, 5, 15 şi 50 r/h respectiv.
Despre gradul de contaminare (poluare) cu substanţe radioactive a suprafeţelor diferitelor obiecte, a echipamentului personalului şi învelişului cutanat se judecă după mărimea puterii dozei de expunere radiaţiei gama în apropiere de suprafeţele contaminate determinată în miliroentgen pe oră (mr/h) 1 mr/h = 10-3 r/h.
Puterile nepericuloase ale dozei de expunere radiaţiei gama în apropiere de suprafeţele contaminate ale diferitelor obiecte sînt prezentate în tabel.
Valorile nepericuloase ale puterii dozei de expunere radiaţiei gama în apropiere de suprafeţele contaminate ale diferitelor obiecte
Observaţii:
1. Dacă vârsta produselor exploziilor nucleare (PEN) e mai mică de 12 h sau este egală cu 12 - 24 h, atunci valorile indicate în tabel ale puterii dozelor de expunere se măresc respectiv de 4 sau de 2 ori
2. În cazul căderii unei ploi radioactive, când PEN nimereşte pe corp prin echipamentul ud, puterea dozei de expunere în apropierea suprafeţei învelişurilor cutanate ale corpului şi lenjeriei de corp ia la egală cu 3,5 mr/h.
Cu scopul de a proteja personalul ce activează în teren contaminat se foloseşte armamentul şi tehnica militară, adăposturile naturale şi fortificaţiile.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 23:36 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Impulsul electromagnetic (IEM). Exploziile nucleare duc la apariţia câmpurilor electromagnetice puternice Deoarece aceste câmpuri au o existenţă de scurtă durată, ele sînt denumite impuls electromagnetic, care se manifestă cel mai deplin în cazul exploziilor aeriene joase sau celor de la suprafaţa pământului.
IEM acţionează, în primul rând, asupra aparatajului radioelectronic şi electrotehnic, cu care este dotată tehnica militară şi alte obiecte. Sub acţiunea IEM în aparatajul indicat se induc curenţi şi tensiuni electrice, care pot provoca străpungerea izolaţiei, deteriorarea transformatoarelor, arderea eclatoarelor, distrugerea aparatelor cu semiconductoare, arderea siguranţelor fuzibile şi altor elemente ale dispozitivelor radiotehnice. Cel mai mult sînt expuse pericolului acţiunii IEM liniile de transmisiuni, de semnalizare şi de dirijare. Când mărimea IEM e insuficientă pentru deteriorarea aparatelor sau a unor piese, atunci e posibilă declanşarea mijloacelor de protecţie (siguranţelor fuzibile, paratrăsnetelor) şi deranjarea capacităţii de funcţionare a liniilor.
Dacă exploziile nucleare se vor produce în apropiere de liniile de alimentare cu energie, de transmisiuni ce au lungime mare, atunci tensiunile induse în acestea pot să se propage prin cabluri la distanţe considerabile şi să provoace deteriorarea aparatajului şi vătămarea personalului aflat la distanţe nepericuloase în ce priveşte alţi factori distructivi ai exploziei nucleare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 07.11.2013, 23:43 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Muniţiile cu neutroni
În ultimii ani în SUA a fost elaborată o încărcătură nucleară de tip cu neutroni pentru încărcarea proiectilelor sistemelor de artilerie calibrul 155 mm şi 203,2 mm şi componentei de luptă a rachetelor tip "Lans".
La explodarea acestora circa 80% din toată energia se degajă în formă de flux putemic de neutroni suprarapizi, restul energiei se consumă pentru alţi factori distructivi.
Protecţia personalului împotriva muniţiilor cu neutroni se asigură prin folosirea tehnicii de luptă, blindajelor şi adăposturilor.
|
| |
| |
|
Principală 
