|
Lexicon militar. Litera A.
| |
| Codru | Дата: Luni, 18.02.2013, 23:54 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Accident. Eveniment fortuit, imprevizibil care întrerupe o situaţie normală provocând urmări deosebit de grave asupra mediului.
Accident biologic. Accident în urma căruia are loc eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a uneia sau a mai multor substanţe biologice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia (acestora).
Accident chimic. Accident în urma căruia are loc eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a uneia sau a mai multor substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia (acestora).
Accident complementar. Accident care se produce şi are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui dezastru.
Accident de aviaţie. Eveniment de aviaţie soldat cu distrugerea sau avarierea gravă a aeronavei, cu morţi din rândul terţilor, cu răniţi grav şi răniţi din rândul echipajului şi terţilor.
Accident hidrotehnic. Accident datorat funcţionării defectuoase, avarierii sau distrugerii unei construcţii hidrotehnice în urma căruia are loc eliberarea necontrolată a unei mari cantităţi de apă, cu urmări nefaste asupra mediului din aval.
Accident major pe căile de comunicaţii. Accident produs pe căile de comunicaţii (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, maritime) de amploare deosebită (victime, numeroase mijloace de transport distruse, căi de comunicaţii distruse, pagube materiale).
Accident nuclear. Accident produs la o instalaţie nucleară cu urmări deosebite asupra personalului, populaţiei şi mediului determinând contaminarea radioactivă a acestora peste limitele admise.
Achiziţie. Acţiune care constă în obţinerea, pe bază de contract şi fonduri corespunzătoare, de bunuri sau servicii (inclusiv construcţii) de către şi pentru uzul armatei, prin cumpărare sau închiriere, indiferent dacă aceste bunuri sau servicii există sau trebuie create, dezvoltate, demonstrate şi evaluate. Achiziţia începe în punctul în care sunt stabilite nevoile şi include descrierea cerinţelor care satisfac nevoile beneficiarului.
Achiziţie publică. Dobândirea definitivă sau temporară, de către o persoană juridică, definită ca autoritate contractantă, a unor produse, lucrări sau servicii, prin atribuirea unui contract de achiziţie publică.
Acoperire. a. Detaliu de nivelment (deal, înălţime) sau de planimetrie, care împiedică observarea terestră sau aeriană ori tragerile cu armamentul cu traiectorie întinsă. b. Ansamblu de măsuri de protecţie a trupelor şi obiectivelor împotriva inamicului. c. Acţiune militară prin care se face siguranţa trupelor ce trec de la starea de pace la starea de război, se concentrează, realizează ori îşi retrag dispozitive de luptă operative. d. Acţiune de dispunere a unor forţe şi mijloace proprii, pe direcţiile de pătrundere ale inamicului pe obiective, în scopul zădărnicirii acţiunilor acestuia. Deosebirea dintre acoperire şi interzicerea pătrunderii constă în faptul că acoperirea nu este legată de prezenţa inamicului şi se ia ca măsură de prevedere. e. Zona geografică în care poate fi folosit un telefon mobil. f. Măsuri destinate să protejeze o persoană, un document, o operaţiune, un organism sau o instalaţie contra oricărei scurgeri de informaţii şi contra oricărui efort de cercetare inamic. Porţiune de teren reprezentată prin imagini, hărţi fotografiate, mozaicuri, hărţi sau alte figuri grafice.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 19.02.2013, 00:00 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Acoperirea aeriană. Acţiune de menţinere în aer, deasupra unei zone / grupări de forţe terestre sau maritime, a unui anumit număr de avioane de luptă, în scopul respingerii unui atac aerian al inamicului asupra acesteia.
Acoperire artificială. a. Detaliu de planimetrie construit pentru a împiedica observarea terestră şi aeriană a inamicului şi care nu permite executarea tragerilor cu armamentul cu traiectorie întinsă. b. Construcţie destinată să facă protecţia personalului şi tehnicii de luptă împotriva cercetării şi focului de luptă.
Acoperirea radar. Zonă în interiorul căreia obiectele pot fi detectate de una sau mai multe staţii radar determinate.
Acord. a. Înţelegere, consimţământ între două părţi, în vederea încheierii unui act sau asupra unor puncte de vedere comune. b. Înţelegere internaţională, semnată în numele sau din împuternicirea guvernului, care reglementează probleme concrete ale colaborării între state.
Acordul de asociere la Uniunea Europeană. Acord încheiat între UE şi statele solicitante în scopul pregătirii acestora pentru momentul aderării la acest organism.
Acord de Standardizare NATO (STANAG). Acord încheiat între anumite sau toate statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru adoptarea de echipament militar, muniţie, pentru aprovizionare etc. similare, dar şi de proceduri operaţionale, logistice şi administrative comune.
Acreditare. Procedură de numire şi de intrare în funcţie a şefului unei misiuni diplomatice în străinătate care, pentru aceasta, cere iniţial asentimentul (agrementul) statului străin. După primirea agrementului, diplomatul poate fi numit în funcţie şi poate pleca la post, iar după remiterea scrisorilor de acreditare şefului statului străin, acesta poate lucra efectiv şi este recunoscut ca reprezentant oficial.
Acreditiv. Formă de decontare fără numerar prin care plăţile se fac pe măsura livrării mărfurilor, executării lucrărilor şi prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată în acest scop şi ţinută la dispoziţia furnizorului într-un cont special (cont blocat).
Acroşare. a. Acţiune de prindere sau legare a unei încărcături, a unui sistem de armament sau a unui echipament la un dispozitiv exterior, special construit, amplasat pe aeronavă. b. Acţiune de prindere, de legare la sistemul de suspensie a paraşutei principale, a paraşutei de rezervă, a containerului individual al armamentului din dotare, precum şi a altor echipamente.
Act agresiv. a. Acţiune care constă în invadarea sau atacarea unui stat de către forţele armate ale unui stat sau orice ocupaţie militară, fie ea şi temporară. b. Bombardarea sau folosirea oricăror arme de către un stat pe teritoriul sau împotriva altui stat. c. Atacul executat de către forţele militare ale unui stat împotriva forţelor armate sau maritime şi aeriene civile ale altui stat. d. Admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziţia altui stat, să fie folosit de acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune asupra altui stat. e. Folosirea de către un stat a grupurilor armate din forţele regulate sau mercenari pentru a săvârşi acte de forţă armată împotriva altui stat.
Act militar. Acţiune umană care îşi propune să realizeze o anumită finalitate, prin mijloace militare sau cu caracter militar sau de către o structură care include elemente militare.
Act ostil. a. Un atac sau orice reacţie în care se foloseşte forţa de către un stat sau de către o structură teroristă împotriva altui stat, a organismelor sale sau a cetăţenilor săi şi proprietăţilor acestora, bunurilor comerciale etc. b. Orice acţiune care duce la imposibilitatea îndeplinirii misiunilor militare naţionale sau a recuperării personalului, proprietăţii etc.
Activitate de cercetare. Ansamblu de acţiuni desfăşurate de un organ de stat major pentru organizarea, conducerea şi execuţia misiunilor de culegere şi interpretare a informaţiilor, necesare cunoaşterii permanente a situaţiilor şi factorilor implicaţi într-o confruntare militară.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Marţi, 19.02.2013, 00:05 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Acţiune de gherilă. Acţiune de luptă, organizată şi desfăşurată în propria ţară, pe teritoriul ocupat de adversar sau în condiţiile exercitării unei administraţii străine, de către unităţi, subunităţi şi formaţiuni ale forţelor populare de eliberare, executată în scopul slăbirii regimului existent sau autorităţii puterii de ocupaţie, reducerii sau anihilării capacităţii de luptă, a potenţialului economic şi politico-moral al adversarului, pregătind, astfel condiţiile favorabile unor mişcări insurecţionale.
Acţiune de hărţuire. a. Acţiune de luptă desfăşurată în spaţiul cucerit de inamic, în adâncimea dispozitivelor lui, cu scopul de a-i produce pierderi, a-l istovi, a-i micşora capacitatea combativă şi a nu-i permite instalarea regimului de ocupaţie pe acest teritoriu. b. Acţiune activă sau pasivă desfăşurată de formaţiunile de rezistenţă pe teritoriul ocupat de agresor, în vederea dezorganizării conducerii, sistemului logistic şi creării unui climat de nesiguranţă şi panică în rândul trupelor inamicului.
Acţiune de luptă. Acţiunea desfăşurată la nivel tactic, de forţele aflate în conflict, folosind armament şi tehnică adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge acţiunile inamicului. Se desfăşoară în mod organizat, folosindu-se forţe şi mijloace de valoare variabilă, şi exprimă, cel mai fidel, trăsăturile caracteristice ale confruntării armate.
Acţiuni militare altele decât războiul. Totalitatea acţiunilor şi activităţilor în domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, acordării sprijinului umanitar, precum şi în cel al menţinerii ordinii constituţionale, care nu îndeplinesc caracteristicile şi legalităţile după care se desfăşoară un război.
Acţiune militară asociată luptei. Ansamblul măsurilor şi activităţilor prin care structurile militare sunt pregătite sau aduse în starea din care să poată desfăşura acţiuni specifice războiului sau acţiuni militare altele decât războiul.
Acţiune militară integrată. Acţiunea la care participă unităţi sau subunităţi de acelaşi gen de armă, din două sau mai multe categorii de forţe ale armatei sub o comandă unică exercitată de una din părţi.
Acţiune militară întrunită (integrată). Acţiune la care participă două sau mai multe categorii de forţe ale armatei, sub o comandă unică exercitată de un comandament întrunit.
Adăpost. Lucrare de fortificaţie destinată protecţiei trupelor, a tehnicii de luptă, mijloacelor de transport, a materialelor sau a populaţiei împotriva mijloacelor de lovire şi distrugere ale inamicului.
Adăpost de protecţie civilă. Spaţiu subteran, amenajat independent sau în subsolul construcţiilor edilitare şi destinat să protejeze populaţia civilă, în timp de război, împotriva efectelor loviturilor din aer executate de inamic asupra aşezărilor locuite.
Adâncime. Dimensiune spaţială, măsurată de la aliniamentul de contact înapoi, în limitele căreia sunt realizate dispozitivele subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi destinate să îndeplinească misiuni de luptă, atât în ofensivă cât şi în apărare.
Adâncimea cercetării. Limita zonei de cercetare, considerată către inamic şi determinată de scopul, misiunea şi eşalonul (tactic, operativ, strategic) la care se organizează, precum şi de posibilităţile tehnicii din înzestrare.
Adâncimea formaţiei. Distanţa dintre primul şi ultimul rând de militari (autovehicule) dintr-o unitate (subunitate) aflată în formaţie de adunare, de marş sau de luptă.
Adâncimea misiunii. Dimensiunea spaţiio-temporală din dispozitivul inamicului ce urmează să fie cucerită şi care se stabileşte prin conţinutul misiunii. Se măsoară de la limita dinainte a apărării inamicului şi până la un aliniament situat, de regulă, înapoia obiectivului ce urmează să fie cucerit.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 22:57 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Aderare. Proces prin care o persoană sau un organism, convine să subscrie unui alt organism. Prin subscriere, părţile se obligă să respecte anumite norme, principii, legi, convenite prin acorduri între părţi.
Adversar. Potrivnic, rival, duşman, inamic, vrăjmaş.
Aerocartograf. Aparat automat destinat întocmirii hărţilor şi planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene.
Aerodrom. Suprafaţă de teren special amenajată care cuprinde ansamblul construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor care permit aterizarea şi decolarea aeronavelor, precum şi desfăşurarea activităţilor curente ale unei/unor unităţi/ subunităţi de aviaţie şi de alte arme.
Aeronavă. Orice vehicul mai greu ca aerul care se poate menţine în atmosferă datorită folosirii elicei/ motorului reactiv şi interacţiunii specifice cu aerul, diferită de cea a aerului cu suprafaţa pământului.
Aeroport. Aerodromul deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian.
Aeropurtat. a. Trupe antrenate special pentru a efectua la sfârşitul transportului aerian, o desantare de asalt prin paraşutare sau prin aterizare. b. Aplicat la materiale, desemnează ceea ce este conceput special pentru a fi utilizat pentru trupele aeropurtate în timpul sau după o desantare de asalt, cuprinzând totalitatea echipamentelor sau materialelor aeronautice perma¬nente aflate pe aeronavă pentru îndeplinirea unei misiuni particulare.
Afluire. a. Acţiune militară prin care se urmăreşte deplasarea trupelor către un raion sau aliniament cu scopul de a crea grupările de forţe necesare îndeplinirii unei misiuni. b. Deplasarea pe direcţii convergente sau paralele a trupelor către un punct, raion sau aliniament, executată cu scopul constituirii unei grupări de forţe, în vederea îndeplinirii misiunilor.
Agilitate. Abilitatea forţelor amice de a reacţiona mai rapid decât inamicul. Constituie o premiză pentru dimensionarea şi păstrarea iniţiativei, iar din punct de vedere militar, este mai mult o calitate mentală, decât una fizică a structurilor.
Agresiune. a. Oricare din următoarele acte de folosire a forţei armate comise de un stat care acţionează primul: invazia sau atacul asupra teritoriului unui stat sau orice ocupaţie militară, chiar temporară, rezultând dintr-o asemenea invazie sau atac, ca şi anexarea cu forţa a teritoriului altui stat sau a unei părţi a acestuia; bombardarea teritoriului altui stat; blocada porturilor sau coastelor unui stat, atacul împotriva forţelor armate terestre, navale sau aeriene, a marinei şi aviaţiei civile ale altui stat; folosirea forţelor armate aflate pe teritoriul altui stat, în contradicţie cu acordul pe baza căruia staţionează pe acest teritoriu; admiterea folosirii propriului teritoriu de către un alt stat pentru a comite un act de agresiune contra unui stat terţ; trimiterea de către un stat, sau în numele său, de bande sau grupuri armate, forţe neregulate sau mercenari care comit acte de violenţă armată contra altui stat, de gravitatea celui de mai sus. b. Atac săvârşit de către un stat (mai multe state) împotriva altui stat (altor state). c. Folosirea forţei armate, sub orice formă, de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale, independenţei politice a altui stat sau într-un mod incompatibil cu Carta O.N.U. d. Acţiune prin care sunt vătămate valorile fundamentale ce exprimă starea de securitate a unei ţări (integritate teritorială, suveranitate naţională, ordine constituţională)
Agresiune armată. Folosirea forţei armate de către un stat (grup de state) împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite.
Agresor. a. Persoană, structură organizatorică, stat care utilizează cel dintâi forţa armată, întreprinde efective armate, ce constituie fapte materiale directe, manifestate împotriva altei persoane, structuri sau stat.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:02 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Ajutor umanitar. a. Acţiuni destinate diminuării sau atenuării suferinţelor umane, îndeosebi în condiţiile în care autorităţile din zonă nu dispun de capacitatea sau posibilităţile de a asigura servicii adecvate pentru sprijinul populaţiei. b. Asistenţă acordată unei colectivităţi umane aflate în dificultate ca urmare a unui dezastru în scopul de a diminua efectele dezastrului, a înlătura condiţiile care le favorizează şi le ajută să depăşească situaţia de dificultate; se desfăşoară pe baza unui program şi se poate manifesta într-unul sau mai multe domenii, cum ar fi: financiar, economic, medical, alimentar, pe linie de specialitate etc.
Alarmare. Activitatea prin care se avertizează populaţia despre pericolul iminent al atacurilor din aer, contaminării radioactive, chimice, biologice sau al dezastrelor, în scopul trecerii urgente şi în mod organizat la aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.
Alertă. a. Stare de pregătire (pentru luptă) caracteristică prin măsurile luate pentru o acţiune militară. b. Semnal care avertizează despre existenţa unui pericol real sau a unei ameninţări.
Algoritm. a. Un set de instrucţiuni (activităţi) ce pot fi executate pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. b. Descrierea schemei de realizare a unui eveniment cu ajutorul unui set finit de acţiuni elementare predenumite, realizabile aprioric şi având o durată limitată în timp.
Alianţă interstatală. Cooperare de durată între două sau mai multe state, stipulată în acorduri sau tratate, prin care acestea decid ca, în condiţiile asupra cărora au convenit, să-şi acorde asistenţă politică şi militară reciprocă.
Alianţă militară. a. Înţelegere între state, consemnată în tratate sau convenţii, prin care statele semnatare se obligă să acţioneze în comun sau să-şi acorde ajutor reciproc, cu toate forţele sau numai cu o parte din acestea, în situaţia declanşării unui atac armat asupra unuia dintre aceste state sau, în caz de război. În conformitate cu Carta O.N.U., normele dreptului internaţional admit numai acele alianţe militare care au caracter defensiv. b. Înţelegere înscrisă într-un tratat prin care statele semnatare îşi asumă obligaţia reciprocă de a acţiona cu toate sau numai cu o parte din forţele lor armate împotriva unui adversar comun.
Aliat. Persoană, organizaţie, stat care a intrat într-o alianţă (militară) sau cu care se cooperează într-o acţiune militară.
Alimentare cu carburanţi şi lubrifianţi. Proces tehnologic de trecere a produselor petroliere din recipienţii de depozitare în rezervoarele şi instalaţiile de ungere ale tehnicii specializate, prin intermediul tehnicii şi mijloacelor specializate.
Aliniament. a. Linia determinată în teren de anumite elemente de planimetrie şi nivelment, alese, în funcţie de importanţa ce o prezintă pentru o anumită acţiune. b. Fâşia de teren determinată, la un moment dat, de obiective importante pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă prezente şi viitoare sau de dispunerea forţelor şi mijloacelor în dispozitiv de luptă (operativ strategic).
Aliniament antitanc. Aliniamen-tul pe care se desfăşoară mijloacele de luptă (artilerie antitanc, elicoptere de luptă) ce intră în compunerea forţei de intervenţie antitanc.
Aliniament de alarmare. Locul geometric al tuturor punctelor în care trebuie să se găsească ţinta aeriană/ ţintele aeriene în momentul când avionul de vânătoare/subunităţile de aviaţie de vânătoare stabilite trece/trec în starea de pregătire pentru luptă corespunzătoare executării misiunilor de luptă. Aliniamentul de alarmare poate coincide cu aliniamentul maxim de descoperire al radarelor.
Aliniament de apărare. Aliniamentul amenajat/neamenajat genistic, de regulă înapoia unor obstacole naturale, pe care trupele îşi realizează dispozitivul de luptă, sistemul de foc şi de baraje în vederea respingerii ofensivei adversarului. Aliniamentul de apărare poate fi de importanţă tactică, operativă sau strategică.
Aliniament de atac. Aliniamen-tul determinat de dispozitivul de luptă adoptat de trupele care trec la ofensivă.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:06 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Aliniament de coordonare. Aliniamentul prin care se asigură coordonarea vitezei de deplasare a coloanelor aflate în marş simultan pe două sau mai multe itinerare alăturate. Se stabileşte la 2-3 ore de marş, fiind depăşit simultan de către toate capetele coloanelor de marş.
Aliniament de contraatac (contralovitură). Aliniamentul amenajat/neamenajat din punct de vedere genistic pe care trupele se desfăşoară în vederea executării contraatacului/ contraloviturii împotriva adversarului aflat în ofensivă.
Aliniament de desfăşurare. Aliniamentul de pe care trupele trec din dispozitivul premergător de luptă.
Aliniament de interceptare. Locul geometric al tuturor punctelor în care se găseşte ţinta aeriană în momentul când vânătorul lansează rachetele (execută tragerea).
Aliniament de introducere în luptă. a. Locul geometric al tuturor punctelor în care se termină manevra avionului de vânătoare pentru a ieşi în zona atacurilor posibile care asigură nimicirea ţintelor aeriene. b. Aliniamentul de pe care se introduce în luptă (operaţie) marea unitate (unitate, subunitate) din eşalonul doi sau rezerva pentru dezvoltarea succesului obţinut de marile unităţi (unităţi, subunităţi) din forţele de angajare imediată.
Aliniament de încetare a focului. Aliniamentul stabilit în cadrul cooperării trupelor, în special în ducerea acţiunilor de luptă pentru nimicirea unor grupări încercuite ale adversarului, precum şi în cazul ieşirii trupelor proprii din încercuire. Este aliniamentul de pe care trupele încetează focul la primirea unui ordin sau a unui semnal.
Aliniament de rupere a luptei. a. Locul geometric al tuturor punctelor în care vânătorii încetează atacul/ urmărirea ţintelor aeriene şi execută degajarea pentru a evita intrarea în zona de foc a artileriei antiaeriene sau în zona de lansare a rachetelor antiaeriene. b. Aliniamentul de pe care trupele proprii întrerup lupta cu inamicul, urmând să execute retragerea sau mutarea apărării pe un nou aliniament în adâncime.
Aliniament de supraveghere. Aliniamentul pe care navele execută supraveghere navală în scopul de a preveni forţele proprii împotriva atacului prin surprindere al inamicului şi a le asigura timpul necesar pentru intrarea organizată în luptă.
Aliniament de tragere. Aliniamentul pe care se dispun mijloacele de foc la distanţe şi intervale stabilite, în scopul respingerii atacului cu blindate şi infanteriei adversarului, executând trageri prin ochire.
Aliniament intermediar. Aliniament favorabil din punct de vedere tactic–operativ care poate fi pregătit în adâncimea apărării între fâşiile de apărare.
Alocarea forţelor. Procesul de repartizare a unor forţe şi resurse comandanţilor din subordine, pentru desfăşurarea unei acţiuni prestabilite. Alocarea poate include, de exemplu: subordonarea, sprijinul pe termen scurt, controlul operaţional.
Altitudine. Distanţă verticală între un nivel, un punct sau un obiect considerat un punct şi nivelul mediu al mării.
Altitudine de decizie. Altitudinea, în raport cu altitudinea punctului cel mai înalt al zonei date, specificată pentru o apropiere de precizie, la care trebuie declanşată procedura de ratare a apropierii, dacă contactul vizual necesar nu a fost stabilit.
Alungarea inamicului. Ansamblul de acţiuni terestre, aeriene şi navale desfăşurate de forţele armate ale unui stat având ca obiectiv (scop) izgonirea agresorului de pe teritoriul naţional, de pe un anumit spaţiu, raion sau dintr-un obiectiv.
Amatol. Exploziv format dintr-un amestec de azotat de aluminiu şi trinitrotoluen, având o culoare alb-gălbuie. Este folosit în pulbere sau topit, ca exploziv de siguranţă pentru mine şi proiectile de artilerie.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:15 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Ambarcare a. Acţiune de încărcare a navelor cu tehnică, materiale etc. şi de luare la bord a oamenilor (pasageri, trupe etc.). b. Timpul (stagiul) cât personalul unei nave face parte din echipajul acesteia. c. Indemnizaţie bănească acordată personalului ambarcat.
Ambarcaţiune. a. Mijloc plutitor şi amfibiu, motopropulsat sau autopropulsat, folosit pentru trecerea personalului şi tehnicii de luptă peste cursurile de apă.
Ambrazură. Deschizătură în peretele unei lucrări de apărare sau în blindajul care protejează armamentul unei nave, cazemate, camere de luptă, prin care se execută trageri cu armamentul de artilerie (tun, obuzier), mitralieră cu afet etc. sau se execută observarea.
Ambuscadă. Procedeu de luptă sau cercetare, adoptat cu scopul nimicirii sau capturării forţei vii sau tehnicii militare.
Amenajare genistică. Totalitatea lucrărilor genistice de fortificaţie, baraje, distrugeri, drumuri, poduri, treceri, mascare, asigurare cu apă şi de adaptare a localităţilor, zonelor puternic industrializate, obiectivelor economice importante, obstacolelor şi acoperirilor terenului din fâşia (zona) de acţiune a marii unităţi strategice (operative, tactice), executate într-o concepţie unitară, în scopul interzicerii, îngreunării sau reducerii efectivelor acţiunilor inamicului (adversarului) şi asigurării condiţiilor favorabile acţiunilor trupelor proprii.
Amendare. Modificări parţiale şi de mai mică importanţă aduse textului unui tratat.
Ameninţare. Pericolul care trebuie contracarat, reprezentând suma pericolelor potenţiale care trebuie avute în vedere la proiectarea unui sistem, în vederea asigurării operabilităţii sale într-un mediu ostil (situaţie conflictuală reală).
Ameninţare cu forţa. Acţiunea prin care un stat sau mai multe state săvârşesc acte politice, economice, militare sau de altă natură, cu scopul de impune altui stat sau state să renunţe la deplina exercitare a drepturilor şi atributelor suverane, contrară principiilor şi normelor de raporturi între state.
Amfibiu. Caracteristică a unui vehicul terestru care îi permite să se deplaseze atât pe uscat cât şi pe apă.
Amortizare. a. Calculul, înregistrarea în contabilitate şi recuperarea uzurii fizice şi morale a activelor supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, pentru refacerea capitalului angajat. b. Echivalent valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări ca urmare a utilizării, factorilor naturali, procesului tehnic sau altor cauze.
Amplasament. Lucrare genistică destinată protecţiei personalului şi tehnicii de luptă împotriva efectelor loviturilor aeriene şi ale armamentului greu, care poate fi de tip campanie sau permanent.
Amplasament de tragere. Lucrare de fortificaţie executată cu scopul de a proteja forţa vie şi tehnica de luptă faţă de efectele mijloacelor de foc ale inamicului şi a permite executarea focului în aceste condiţii.
Amplificarea capacităţii acţionale proprii. Obiectiv al forţelor militare care presupune procurarea datelor şi informaţiilor necesare pregătirii şi conducerii operaţiilor (acţiunilor), creşterea capacităţii de proiecţie (dislocare/ desfăşurare) şi de ducere a acţiunilor de către acestea.
Amploarea luptei. Grad de complexitate ce caracterizează concepţia luptei sau operaţiei, determinat de numărul şi amploarea acţiunilor militare prevăzute a se desfăşura concomitent şi/sau succesiv.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:18 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Analiză. Studierea fenomenului în părţile sale componente. Este întregită cu sinteza, care realizează o viziune de ansamblu asupra întregului fenomen.
Analiza inamicului. Activitate principală în cadrul analizei situaţiei, care are în atenţie interpretarea tuturor informaţiilor obţinute despre adversar şi prin care se urmăreşte să se tragă unele concluzii referitoare la organizarea, capacitatea de luptă, caracterul acţiunilor întreprinse, intenţiile şi posibilităţile viitoare, în timp şi spaţiu ale acestuia.
Analiza situaţiei. Interpretarea informaţiilor cunoscute despre inamic, trupe proprii şi contextul în care se manifestă o situaţie pe câmpul de luptă, executată de comandant şi statul său major, în vederea elaborării, hotărârii şi stabilirii măsurilor adecvate ce se impun a fi luate pentru rezolvarea situaţiei.
Analiza ţintelor. Studiul ţintelor care pot fi lovite de aviaţie, artilerie şi rachete antiaeriene, care are ca obiect determinarea importanţei lor militare, prioritatea lovirii acestora şi armele necesare pentru obţinerea gradului dorit de distrugeri şi de pierderi.
Angajarea. Situaţie în care trupele se găsesc în contact cu inamicul şi desfăşoară acţiuni de luptă.
Angajarea graduală a forţelor. Principiu care exprimă nevoia existenţei unor structuri în diferite grade de completare şi instruire şi a unei riposte treptate, în timp, spaţiu şi intensitate, adecvate stărilor premergătoare (criză) şi imediat după declanşarea agresiunii.
Anihilarea mijloacelor de apărare ale inamicului. Activitatea care vizează neutralizarea, distrugerea sau degradarea temporară a sistemelor de apărare inamice într-o zonă destinată atacului fizic şi acţiunilor de război electronic.
Antiterorism. Măsură defensivă luată pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa actelor de terorism.
Antrenament de mobilizare. Activitate de stat major specifică prin care se realizează coeziunea structurilor militare, se perfecţionează deprinderile personalului ce le încadrează şi se verifică gradul de pregătire a tehnicii şi materialelor, în vederea distribuirii şi folosirii lor.
Antrenament de stat major. Formă de perfecţionare a instrucţiei comandamentelor (comenzilor), care se desfăşoară în scopul creşterii coeziunii şi a operativităţii acestora, optimizării sistemului de lucru pe ansamblu şi compartimente, aplicării unor procedee eficiente de planificare, coordonare, control şi evaluare a acţiunilor militare. Se poate desfăşura pe unul sau mai multe eşaloane, în cazarmă sau în teren, cu realizarea sistemului de transmisiuni, în mai multe şedinţe succesive, într-o anumită perioadă de timp.
Anunţarea mobilizării. Ansam-blu de măsuri stabilite pentru a aduce la cunoştinţa unităţilor militare, organelor militare teritoriale, autorităţilor administraţiei publice, agenţilor economici, instituţiilor publice şi populaţiei, hotărârea organelor constituţionale cu privire la declararea mobilizării.
Apărarea aeriană. Ansamblul de măsuri şi acţiuni concepute şi executate pentru a anihila sau reduce eficacitatea acţiunilor aeriene ostile.
Apărare antiaeriană. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor la care recurg părţile aflate într-un conflict armat, potenţial ori în curs de desfăşurare, folosind aviaţia, mijloacele bazate pe sol ori pe suprafaţa apei, pentru a anula sau a reduce eficacitatea activităţilor adversarului executate din spaţiul aerian împotriva obiectivelor şi trupelor de pe teritoriul pe care îl controlează.
Apărare armată a. Formă a acţiunilor militare determinată de atitudinea defensivă, care se adoptă, într-o confruntare armată, cu scopul de a menţine teritoriul, poziţia sau obiectivele proprii şi a nu permite cucerirea acestora de către adversar. b. Forma de luptă armată prin care se realizează respingerea, oprirea sau întârzierea acţiunilor inamicului, în scopul menţinerii spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului încredinţat.
Apărare armată activă. Capacitatea sistemului defensiv de a lovi inamicul, în toate situaţiile, prin foc la distanţă mare sau prin procedee de acţiune ofensive asupra dispozitivului advers.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:35 | Сообщение # 9 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Apărare armată a ţării. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor militare desfăşurate unitar de Sistemul Naţional de Apărare în spaţiul terestru, aerian şi maritim (fluvial) în scopul descurajării, zădărnicirii şi respingerii oricărui agresor care prin acţiunile întreprinse ar leza interesele fundamentale ale ţării.
Apărare biologică. Ansamblul acţiunilor, metodelor, planurilor, procedurilor şi măsurilor de apărare, pentru prevenirea şi limitarea efectelor ca urmare a atacurilor în care inamicul a folosit agenţi biologici.
Apărare colectivă. Totalitatea măsurilor luate şi a acţiunilor întreprinse de structuri militare interaliate pentru întârzierea, oprirea sau respingerea agresorului.
Apărarea din contact nemijlocit cu inamicul. Procedeu de realizare a structurii apărării pe un aliniament în condiţiile în care forţele şi mijloacele trupelor proprii sunt angajate integral sau parţial în luptă cu adversarul.
Apărare flexibilă şi mobilă. Caracteristică de bază a apărării care presupune elasticitatea dispozitivului de apărare şi o mare mobilitate a componentelor acestuia creând condiţii avantajoase în orice situaţii (la orice scenariu ofensiv al inamicului), pentru încercuirea, capturarea sau nimicirea adversarului.
Apărarea generalizată. Nivel maxim de ripostă, conceput din timp şi adoptat în situaţii extreme, pe baza deciziei autorităţii naţionale de comandă, în situaţia în care capacitatea de ripostă ce se poate genera prin mobilizare este insuficientă, impunându-se pentru obţinerea victoriei un nivel superior al acesteia. Se adoptă în situaţii extreme, când pentru a respinge forţa agresoare se mobilizează sistemul naţional de apărare şi toate resursele umane şi materiale ale ţării.
Apărare împotriva dezastrelor. Ansamblul măsurilor de prevenire şi pregătire pentru intervenţie, operative de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase, de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare luate în scopul preîntâmpinării, limitării, diminuării şi înlăturării efectelor dezastrelor.
Apărarea în afara contactului cu inamicul. Procedeu de realizare a structurii apărării înapoia unui front constituit în condiţiile când prezenţa adversarului nu influenţează acţiunile desfăşurate de trupele proprii.
Apărarea în încercuire. Procedeu de luptă prin care forţele menţin o suprafaţă de teren (zonă, obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus în jurul lor şi acţionează pe toate direcţiile.
Apărarea în reţea. Forma adoptată frecvent în zone cu o densitate sporită de localităţi, în scopul sporirii mobilităţii apărării în orice situaţii, acţionându-se prin întărirea spaţiilor dintre localităţi şi integrarea acestora în sistemul de apărare, creând astfel un veritabil păienjeniş de sectoare de lovire ce vor asigura uzura forţelor adversarului, reducerea ritmului sau de ofensivă, disocierea dispozitivului şi blocarea sa într-un spaţiu în care să nu-şi poată desfăşura forţele.
Apărarea în sistem modular. Sistem de puncte de sprijin de valoare pluton-companie organizate pentru apărarea circulară, cu posibilităţile ascunse de legătură între ele, dotate cu principalele facilităţi şi amenajări, create încă din timp de pace, cu dispunere dispersată şi relativ neuniformă, având posibilitatea lovirii permanente a inamicului în orice punct al eventualelor pătrunderi, surprinderii acestuia prin deschiderea focului din amenajări mascate, cu scopul reducerii ritmului de ofensivă, dispersarea inamicului prin disocierea dispozitivului de ofensivă şi aducerii acestuia în situaţia de a nu mai menţine coerenţa acţiunilor ofensive.
Apărare N.B.C. Metode, planuri şi proceduri destinate stabilirii misiunilor de apărare împotriva efectelor unui atac cu armele de distrugere în masă: nucleară, biologică şi chimică (ADMNBC) şi/sau emisiilor altele decât atacul (AEDA).
Apărare naţională. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităţile constituţionale ale statului român în timp de război în scopul garantării suveranităţii naţionale, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:39 | Сообщение # 10 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Apărare nucleară/ radiologică. Ansamblul metodelor, planurilor şi procedurilor întrebuinţate în stabilirea şi executarea măsurilor defensive împotriva efectelor unui atac cu arma nucleară, radiologică sau accidentelor/avariilor la obiectivele de risc nuclear.
Apărare pregătită în grabă. Procedeu defensiv prin care forţele angajate în luptă îşi pun în aplicare, în volum redus, în timp scurt şi, de regulă, sub presiunea inamicului, elementele puterii de luptă.
Apărare pregătită în timp. Procedeu defensiv care permite forţelor angajate în luptă să-şi pună în aplicare în volum complet elementele puterii de luptă.
Apărarea strategică. Etapă (de regulă, iniţială) a războiului, definită ca atitudine adoptată de conducerea strategică a războiului, impusă sau premeditată, dar temporară şi planificată, în perioada de început ori de câte ori este cazul pe timpul desfăşurării războiului, un ansamblu de acţiuni, de natură, valoare şi intensitate diferită (inclusiv cele militare), în care vor fi angajate într-un efort unitar forţele şi mijloacele necesare, în vederea îndeplinirii unor scopuri politico-militare parţiale ale războiului.
Apărare teritorială. Parte componentă a apărării naţionale care cuprinde un ansamblu de măsuri şi acţiuni desfăşurate împotriva agresorului, pe întreg teritoriul naţional, de către forţe şi trupe teritoriale, independent sau împreună cu celelalte forţe armate, folosind forme şi procedee de acţiune specifice.
Apărare totală. Tip de ripostă, de amploare strategică, adoptată în scopul respingerii agresorului care acţionează, sau are posibilitatea să acţioneze, din majoritatea direcţiilor şi în toate mediile (aer, apă, terestru). Constă într-un ansamblu de măsuri, acţiuni şi activităţi specifice concepute şi organizate din timp de pace şi puse în practică la război, în toate domeniile vieţii şi activităţii sociale (politic, militar, economic, diplomatic, psihologic, de ordine publică, informaţional etc.) în care sunt angajate într-un efort unitar pe baza unui plan şi a unei concepţii unice toate resursele existente în societate, toate instituţiile publice şi populaţia, în contextul unor structuri organizatorice diferite.
Apărare zonală. Formă particulară a operaţiei de apărare care cuprinde un ansamblu de acţiuni desfăşurate într-o porţiune (zonă) din teritoriul naţional de către forţele din zona respectivă care acţionează întrunit, după o concepţie unitară, pentru respingerea ofensivei inamicului, nimicirea acestuia şi asigurarea controlului de lungă durată a zonei.
Aplicaţie (militară). Formă complexă de instruire a comandamentelor şi trupelor, care constă în rezolvarea practică a unor situaţii ipotetice de luptă. Se poate executa pe hartă sau în teren, şi în funcţie de participanţi şi scopurile urmărite poate fi: de nivel tactic, operativ sau strategic; cu acţiune simplă sau dublă; de comandament cu transmisiuni în teren; cu trupe, pe un eşalon (două, trei); cu sau fără trageri de luptă; de cooperare; demonstrativă; de mobilizare şi completare resurse; speciale; combinate; asistată de calculator etc., prin modelare-simulare. Se utilizează, în general, sub denumirea generică de ,,aplicaţie tactică”
Aplicaţie de mobilizare. Activitate de stat major specifică ce se organizează în scopul verificării viabilităţii planurilor de mobilizare şi a capacităţii comandamentelor de a conduce activităţile, antrenării participanţilor, experimentării sistemului de mobilizare în vigoare şi a unor noi metode şi procedee de completare (asigurare) a unităţilor cu resurse.
Aprovizionarea trupelor. Totalitatea activităţilor care se desfăşoară pentru stabilirea necesarului, cererea, primirea, evidenţa, depozitarea, conservarea, repartiţia şi distribuţia tehnicii, produselor şi materialelor.
Argument. Consimţământ, încuviinţare, aprobare (dipl.) acord internaţional între părţi, în scopul reglementării raporturilor juridice.
Arie protejată. O zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele.
Ariergardă. Element al dispozitivului de luptă pe timpul retragerii şi al deplasării dinspre front spre înapoi, având rolul de a face siguranţa trupelor care se retrag. Cuprinde, de regulă, subunităţi de infanterie, tancuri, artilerie şi artilerie antitanc, geniu, etc.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:43 | Сообщение # 11 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Aripa frontului. Grupare de forţe şi mijloace dispusă la unul din flancurile dispozitivului operativ şi destinată îndeplinirii unei misiuni, relativ independente, în cadrul concepţiei generale.
Armata. Componentă de bază a forţelor armate, care asigură coerenţa şi competenţa necesară efortului apărării armate a ţării, integrând într-o concepţie unitară acţiunile tuturor forţelor participante la apărarea armată a ţării.
Armament de artilerie. Totalitatea mijloacelor de foc neoperative, de calibre şi greutate mare, destinate executării tragerilor cu proiectile la distanţe apreciabile, pentru lovirea obiectivelor punctuale şi de suprafaţă. Armamentul de artilerie poate fi tractat, autopropulsat, samarizat şi aeropurtat. În funcţie de modul de executare a tragerilor (felul traiectoriei) armamentul de artilerie poate fi cu tragere indirectă (aruncătoare, obuziere, tunuri-obuziere, tunuri, lansatoare de proiectile reactive, rachete) şi cu tragere prin ochire directă (aruncătoare de grenade, tunuri, rachete antiblindate).
Armament de lovire cu înaltă precizie. Armament de lovire cu foc la mare distanţă prevăzut cu sisteme moderne de descoperire a obiectivelor, prelucrare automată a datelor necesare tragerii şi de dirijare a proiectilului, rachetei până la lovirea ţintei.
Armament neletal. Mijloace de acţiune asupra oamenilor şi tehnicii, create pe baza principiilor chimice, biologice, fizice etc., care îl fac pe inamic incapabil de luptă un anumit timp.
Arma biologică. Mijloc de luptă care are în compunere agenţi biologici, inclusiv purtători microbieni.
Armă cu aerosoli. Armă convenţională care foloseşte ca factor distructiv într-un mediu deschis a unor substanţe toxice sub formă de aerosoli rezultate în urma exploziei unui vector purtător.
Armă cu implozie. Dispozitiv în care o cantitate de material fisionabil (mai mică decât masa critică) îşi micşorează brusc volumul, provocând astfel o densitate supracritică ce va constitui cauza declanşării unei explozii nucleare.
Armă cu plasmă. Sistem ce se bazează pe energia direcţionată de către componentele situate pe pământ ale armei propriu-zise (generatoare de microunde sau de optico-laser, antene şi alte sisteme) focalizată (concentrată) către traiectoria de zbor predeterminată, în spaţiul din atmosferă, din faţa ţintei (rachetă, avion etc.), cu rolul de a ioniza zona şi a dezorganiza aerodinamica ţintei, fiind distrusă de enorma presiune aerodinamică.
Arme de distrugere în masă (ADM). Arme care sunt capabile de mari distrugeri şi/sau sunt folosite în aşa fel încât să producă un număr mare de pierderi în personal. Armele de distrugere în masă sunt: nucleară, chimică, biologică şi radiologică, dar exclud mijloace de transport, lansare/tragere, acolo unde acestea se constituie în competenţe individualizate.
Arme întrunite (interarme). Mai multe categorii de forţe armate şi genuri de armă cuprinse în cadrul aceleiaşi structuri militare.
Armă termonucleară. Armă nucleară a cărei funcţionare se bazează pe reacţia de fusiune a nucleelor uşoare (izotopi de hidrogen).
Armistiţiu. Acord pentru suspendarea operaţiilor militare, între beligeranţi continuând să existe starea de război. El are o durată determinată sau nedeterminată, în acest din urmă caz, unul dintre beligeranţi poate relua oricând ostilităţile, cu condiţia de a-l avertiza la timp pe adversar. Violarea gravă a armistiţiului de către unul dintre beligeranţi îi conferă celuilalt dreptul de a denunţa înţelegerea realizată şi a relua ostilităţile.
Arsenal. Întreprindere specializată în repararea şi fabricarea mijloacelor de luptă sau a unor părţi ale lor, fiind specializat pe genuri de arme (arsenal de artilerie, de aviaţie, de geniu, de marină etc.).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:46 | Сообщение # 12 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Arta militară (sinonim arta războiului). Componentă a ştiinţei militare care are ca obiect de studiu teoria şi practica organizării şi conducerii luptei armate, a războiului în ansamblu. Studiază experienţa luptei armate elaborând principii, reguli, norme, procedee şi metode de pregătire şi ducere a acţiunilor militare în timp de război.
Arta operativă. Parte componentă a artei militare care cuprinde teoria şi practica organizării, pregătirii şi desfăşurării operaţiilor marilor unităţi operative din trupele de uscat, ale aviaţiei şi apărării antiaeriene precum şi ale marinei militare, duse de sine stătător sau întrunit, pe baza legilor ştiinţei militare şi corespunzător capabilităţilor operaţionale ale structurilor participante. Arta operativă a apărut şi s-a dezvoltat ca domeniu intermediar între strategie şi tactică, în condiţiile creşterii amplorii acţiunilor militare în timp şi spaţiu.
Artilerie. Principalul gen de armă de sprijin a forţelor luptătoare, caracterizată prin putere mare de lovire prin foc la distanţe mari, capacitate sporită de manevră şi de deschidere a focului în timp scurt, prin surprindere, indiferent de timp, anotimp şi stare a vremii.
Artilerie antitanc. Totalitatea armelor de foc special construite pentru a distruge mijloacele blindate ale inamicului şi îndeosebi tancurile acestuia.
Artilerie autopropulsată. Artileria instalată pe maşini de luptă care îi permit autonomie în deplasare şi manevră.
Artilerie de însoţire. Artileria care acţionează pe timpul atacului permanent şi nemijlocit în cadrul dispozitivului de luptă al subunităţilor luptătoare din cadrul Forţelor de Angajare Imediată, în scopul asigurării acţiunilor de luptă cu foc eficace şi oportun.
Artilerie de întărire. Artileria repartizată de către eşalonul superior unităţilor (subunităţilor) luptătoare (infanterie, tancuri, vânători de munte) şi pusă sub comanda acestora. Execută misiuni de foc ordonate de acestea, fiind în măsură să îndeplinească şi misiuni în folosul eşalonului superior, pe baza ordinului acestuia sau pe baza unui plan întocmit din timp.
Artilerie de munte. Artilerie special fabricată pentru a fi transportată (tractată sau samarizată) pentru a executa misiuni de foc în teren muntos-împădurit.
Artilerie de participare. Artileria destinată să execute misiuni de foc temporar şi într-un spaţiu limitat în folosul unei mari unităţi (unităţi), fără a fi subordonată nemijlocit acesteia.
Artilerie de sprijin. Artileria destinată de eşalonul superior pentru sprijinul acţiunilor de luptă ale unei mari unităţi (subunităţi), fără a i-o subordona. Execută misiuni de foc date, atât de comandantul unităţii (subunităţii) sprijinite, cât şi de comandantul eşalonului superior.
Artilerie de sprijin direct (nemijlocit). Artileria a cărei misiune principală constă în executarea misiunilor de foc în folosul marilor unităţi (unităţilor) din care face parte organic sau este subordonată temporar.
Artilerie de sprijin general. Artileria care execută cu prioritate misiunile ordonate de comandantul marii unităţi/unităţii din care face parte organic sau îi este dată ca întărire. La cerere, execută foc şi în sprijinul elementelor de dispozitiv subordonate marilor unităţi (unităţilor).
Artilerie terestră. Categorie de artilerie aflată în structura organizatorică a Trupelor de uscat, destinată lovirii cu foc a obiectivelor terestre.
Asanare pirotehnică. Ansamblul de lucrări (operaţiuni) executate pentru înlăturarea (distrugerea) muniţiei periculose, neexplodate sau nefuncţionate si dezafectarea terenului de aceste muniţii rămase în urma desfăşurării unor acţiuni de luptă sau tragerilor.
Ascultare. Procedeu de cercetare care constă în interceptarea (ascultarea) fără aparatură specială, din locuri favorabile, a unor acţiuni ale inamicului (discuţii, comenzi, ordine, rapoarte, zgomote etc.), pe baza cărora se deduc activităţile şi intenţiile acestuia.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:50 | Сообщение # 13 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Ascunderea dispozitivelor. Totalitatea acţiunilor desfăşurate şi măsurilor adoptate pentru a împiedica inamicul să descopere manevrele executate în vederea realizării dispozitivelor de luptă, direcţiile sau raioanele în care sunt concentrate majoritatea forţelor şi mijloacelor.
Asediu. Procedeu de cucerire a obiectivelor fortificate, care constă în încercuirea, blocarea lor şi executarea de atacuri.
Asigurarea acţiunilor şi protecţia trupelor. Ansamblul de măsuri şi acţiuni desfăşurate continuu şi într-o concepţie unitară, de către toate forţele participante şi la toate eşaloanele, destinate obţinerii datelor necesare şi creării condiţiilor de securitate a personalului, tehnicii şi sistemelor împotriva acţiunilor agresorului şi a altor factori perturbatori, executate în scopul menţinerii capacităţii de luptă a trupelor şi îndeplinirii misiunilor primite.
Asigurarea capacităţii de supravieţuire. Ansamblul de măsuri şi acţiuni ce vizează apărarea şi refacerea forţelor pe bazele lor de dislocare (dispunere).
Asigurarea căilor de comunicaţie. Totalitatea activităţilor care cuprind: alegerea, recunoaşterea şi pregătirea căilor rutiere, feroviare, aeriene şi navale; repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de viabilitate a acestora, a lucrărilor de artă, aerodromurilor şi instalaţiilor portuare; organizarea şi desfăşurarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică de pe căile de comunicaţie; paza şi apărarea lucrărilor de artă de pe căile de comunicaţie.
Asigurarea de luptă. Totalitatea măsurilor ce se iau în scopul de a menţine capacitatea de luptă a trupelor, de a le da posibilitatea să intre la timp şi în mod organizat în luptă şi să-şi desfăşoare cu succes acţiunile în orice situaţie, ferite de atacul prin surprindere al inamicului.
Asigurarea materială. Totalitatea măsurilor şi activităţilor organizate, planificate şi desfăşurate într-o concepţie unitară, în scopul stabilirii necesarului cererii, achiziţiei, aprovizionării, repartiţiei şi distribuţiei materialelor de toate felurile, în vederea desfăşurării cu succes a acţiunilor de luptă. Se realizează pe clase de produse şi feluri de materiale şi cuprinde: asigurarea cu materiale de intendenţă; asigurarea cu carburanţi şi lubrifianţi; asigurarea cu armament, muniţii şi alte materiale de înzestrare artileristică; asigurarea cu materiale pentru tancuri, transportoare amfibii blindate şi autotractoare; asigurarea cu materiale de geniu; asigurarea cu materiale chimice; asigurarea cu materiale de transmisiuni; asigurarea cu materiale sanitare şi farmaceutice; asigurarea cu hărţi şi materiale topografice; asigurarea cu materiale de cultură şi asigurarea cu tehnică de calcul.
Asigurarea mobilizării şi protecţia trupelor. Ansamblu de măsuri ce se iau pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi materialelor împotriva acţiunilor executate prin surprindere de către agresor, precum şi pentru crearea condiţiilor favorabile realizării dispozitivului de mobilizare şi desfăşurării activităţilor în cadrul acestuia, în deplină ordine şi la termenele stabilite.
Asistenţă naţională. Asistenţa militară sau civilă acordată de către o forţă străină unei naţiuni prin intervenţia pe teritoriul ţării respective, pe timp de pace, în situaţii de criză sau război, în baza unor acorduri încheiate pe bază de reciprocitate.
Asistenţă umanitară. a. Acţiunile desfăşurate pentru a ameliora sau a reduce rezultatele unor dezastre naturale sau provocate de om, epidemii, foamete sau alte situaţii care prezintă o ameninţare serioasă la adresa vieţii sau pot provoca pierderea ori deterioarerea gravă a proprietăţii. De obicei este limitată, ca scop şi durată. Funcţie de durată şi scop, aceste acţiuni pot fi transformate în programe. b. Măsuri de protecţie întreprinse în timp de conflict armat faţă de răniţi, bolnavi, naufragiaţi de război şi populaţia civilă din teritoriile ocupate, precum şi faţă de personalul sanitar, inclusiv ajutoarele care li se dau, cu acordul părţilor din conflict, care se desfăşoară prin intermediul autorităţilor centrale ale statelor sau prin societăţile naţionale de Cruce Roşie.
Atac aer-sol. Acţiune de lovire a obiectivelor dispuse pe pământ sau la suprafaţa apei folosind tehnica de luptă de pe aeronave.
Atac chimic întreţinut. Atac chimic folosit pentru creşterea concentraţiei dorite într-o perioadă de timp prelungită. În mod normal este folosit împotriva trupelor care nu dispun de protecţie.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Miercuri, 20.02.2013, 23:57 | Сообщение # 14 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Atac chimic surpriză. Dispersare chimică care produce asupra obiectivului o concentraţie chimică suficientă pentru a determina pierderi înainte ca trupele să-şi poată pune masca sau să se protejeze.
Atac electronic. Componenta războiului electronic care cuprinde ansamblul acţiunilor în care energia electromagnetică este utilizată pentru degradarea, neutralizarea sau distrugerea capabilităţilor de luptă ale inamicului.
Atac N.B.C. Întrebuinţarea muniţiilor N.B.C. cu mijloace convenţionale (artilerie, aviaţie, rachete) sau neconvenţionale (teroriste).
Atacul sol-aer. Acţiune de combatere sau nimicire a mijoacelor aeriene de atac ale inamicului aflate în zbor, folosind armamentul antiaerian.
Atitudine defensivă. Comportament adoptat într-o confruntare militară, în funcţie de capacitatea operativă a trupelor, situaţiilor şi condiţiilor în care are loc angajarea forţelor şi mijloacelor pentru respingerea, oprirea sau întârzierea agresorului în scopul menţinerii fâşiei (zonei) sau obiectivului încredinţat.
Ataşat al apărării. Ofiţer din cadrul ministerului apărării unui stat căruia i se conferă rang diplomatic de consilier al şefului misiunii diplomatice şi este acreditat ca ataşat al apărării pe lângă ministerul apărării din ţara de acreditare. În ţara unde este trimis un singur ofiţer, acesta este acreditat nu numai ca ataşat al apărării, ci şi pentru forţele terestre, navale şi aeriene.
Ataşat militar. Ofiţer din cadrul ministerului apărării a unui stat căruia i se conferă rang diplomatic de consilier al şefului misiunii diplomatice şi este acreditat ca reprezentant militar pentru trupele de uscat din ţara de acreditare. În ţara unde este trimis un singur ataşat militar, acesta este acreditat atât pentru marină cât şi pentru aviaţie.
Audit intern. Activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiilor publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern.
Autarhie. Politica de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile puteri, fără import sau ajutor străin.
Autentificare. a. Tehnica cripto-grafică de verificare a unei identităţi asumate (a emiţătorului). b. Mecanism de protecţie prin care se asigură autenticitatea emiţătorului sau receptorului unui mesaj.
Autodeterminare. Principiu al drepturilor popoarelor, potrivit căruia orice naţiune are dreptul fundamental de a-şi alege singură propriul destin, statutul politic, calea de dezvoltare economică, socială, culturală, adică dreptul naţiunilor de a dispune de ele însele fără imixtiuni din afară.
Autoevaluare. Activitate specifică desfăşurată de conducătorii de organizaţii (colective) periodic, la termene stabilite sau ori de câte ori este nevoie, pe baza unor criterii sau indicatori stabiliţi de regulă în instrucţiunile de control, prin care aceştia determină nivelul de stare existent în propriile structuri, sesizează disfuncţiile şi, pe baza analizelor, corectează propriile decizii sau acţiuni întreprinse anterior.
Automatizarea conducerii trupelor. Introducerea şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în activităţile decizionale, informaţionale şi operaţionale în scopul creşterii eficacităţii conducerii structurilor militare în timp de pace, în situaţii de criză şi la război.
Autonomie şi flexibilitate operaţională. Capacitatea şi disponibilitatea marii unităţi şi unităţii de a da riposta optimă oricărui tip de agresiune, prin mărirea libertăţii de acţiune în desfăşurarea luptei armate şi sporirea eficienţei funcţionale în procesul de conducere.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Joi, 21.02.2013, 00:02 | Сообщение # 15 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Autoritate asumată legal. Dreptul de a da ordine, pe care un militar şi-l asumă potrivit actelor normative în vigoare, ierarhizării gradelor, funcţiilor şi a competenţelor în domeniu.
Autoritate civilă. Reprezentant al puterii de stat care are dreptul şi este împuternicit în acest sens să emită şi să pună în aplicare reglementările care se referă la raporturile juridice dintre cetăţeni, precum şi la raporturile economice ale acestora cu organele, organizaţiile şi instituţiile statului.
Autoritate coordonatoare. Autoritatea acordată unui comandant sau unei persoane de a coordona funcţiuni sau activităţi specifice care presupun utilizarea a două sau mai multe forţe/comandamente ori a două sau mai multe forţe ale aceluiaşi serviciu.
Autoritate publică. Putere, drept, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii, de a emite acte oficiale sau de a impune cuiva ascultare în domeniul public.
Avangardă. Element de dispozitiv pe timpul executării marşului, destinat să facă siguranţa forţelor principale aflate în mişcare. Se deplasează în faţa forţelor principale.
Avanpost. Element de dispozitiv al apărării, dispus în faţa limitei dinainte a acesteia, având ca misiune să oblige inamicul să se desfăşoare prematur şi să-i producă pierderi, să-l obosească sau să prevină un atac inamic prin surprindere asupra trupelor proprii.
Ax de aprovizionare şi evacuare. Itinerar stabilit în fâşia de acţiune a trupelor, pe care se organizează aprovizionarea şi evacuarea tehnicii defecte/deteriorate, materialelor excedentare etc.
Ax de transmisiuni. Totalitatea liniilor de transmisiuni realizate în lungul axului de deplasare a punctului de comandă, prin care se asigură, pe timpul evoluţiei luptei, legăturile necesare conducerii şi cooperării elementelor de dispozitiv.
Azimut astronomic. Unghi format de planul meridianului astronomic al locului cu planul vertical definit de verticala locului şi planul vizat. Se măsoară de la sud în sensul dreapta-sus, stânga-jos.
Azimut geografic. Unghiul format, în plan orizontal, între direcţia nordului geografic şi direcţia punctului ce prezintă interes.
Azimut magnetic. Unghiul format, în plan orizontal, de direcţia nordului magnetic şi direcţia punctului ce prezintă interes.
|
| |
| |
|
Principală 
