|
Lexicon militar. Litera D.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 00:38 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Dată (date). Denumire generică ce semnifică informaţia (informaţiile) transpusă în formatul potrivit necesar procesării prin sistemele de comunicaţii sau informatice.
Date de inginerie. Desene, liste asociate, documentele anexe, specificaţii de fabricaţie, documentaţia de planificare a fabricaţiei şi standardele sau alte informaţii pregătite printr-o activitate de proiectare, care se referă la proiectarea, fabricarea, achiziţionarea, testarea sau inspectarea elementelor hardware sau serviciilor.
Date operative. a. Informaţii care sunt procurate, în scopul elaborării planului operaţiei ce includ acele date care alcătuiesc studiul obiectivului, amplasarea acestuia, cum se poate pătrunde în obiectiv, studierea dispozitivelor de securitate care protejează obiectivul, identificarea persoanelor care au acces la acestea şi cum se efectuează controalele de securitate asupra acestor persoane. b. Fapt, noţiune sau instrucţiune reprezentată într-o formă convenţională adecvată comunicării, interpretării sau prelucrării de către om sau de mijloace automate.
Datorie militară. Obligaţii morale şi juridice care decurg din calitatea de militar şi care presupun asumarea unor responsabilităţi pentru îndeplinirea misiunilor primite, pentru respectarea normelor şi regulilor referitoare la comportamentul ostăşesc.
Debarcare. Procedeul de desantare prin care forţele/tehnica de luptă şi materialele sunt debarcate/descărcate după aterizarea aeronavelor (navelor etc.) pe aerodromurile (porturile) sau terenurile de aterizare.
Deblocare-salvare. Ansamblul operaţiunilor pentru eliberarea căilor de acces, înlăturarea unor dărâmături sau obstacole sub care se găsesc victime concomitent cu asigurarea unui minim suficient de condiţii de supravieţuire (aer, apă, medicamente, alimente, iluminat), scoaterea victimelor de sub dărâmături sau din spaţiile în care au fost blocate şi acordarea primului ajutor medical.
Decizie. a. Opţiunea comandantului privind executarea acţiunii militare, ce se materializează în concepţia acţiunii. b. Moment al acţiunii militare în care, în faţa unei situaţii de rezolvat, comandantul (şeful) alege din mai multe variante posibile, acele măsuri care asigură satisfacerea maximală a scopului urmărit.
Declaraţia de conformitate. Declaraţia făcută de un furnizor, anunţând pe propria răspundere că un produs, proces sau serviciu este conform unei norme sau altui document normativ specific.
Declaraţie de presă. Formă concretă a comunicării instituţionale. Se realizează, de multe ori, din iniţiativa emiţătorului (ceea ce o deosebeşte de reacţii sau de ecou) în cadrul conferinţei de presă sau prin comunicat de presă.
Declasare. Operaţie de trecere a unui bun (obiect) dintr-o categorie superioară într-o categorie inferioară, ca urmare a deprecierii sale calitative. Ea se efectuează periodic de către comisii sau de către organe numite de comandanţi. Constatarea declasării se operează în evidenţa materialelor, după regulile stabilite prin instrucţiuni sau dispoziţii. Declasarea la reformă a materialelor se face atunci când acestea nu mai pot fi folosite din cauza uzurii avansate, sau când exploatarea în continuare sau repararea lor este neeconomicoasă.
Decolare şi aterizare scurtă. Posibilitate, pentru o aeronavă, de a depăşi un obstacol cu înălţimea de 15 metri (50 picioare) situat la 450 metri (1500 picioare) faţă de punctul de unde a început decolarea sau, în cazul aterizării scurte, posibilitatea de a se opri pe o distanţă de 450 metri (1500 picioare) după ce a depăşit un obstacol de 15 metri (50 picioare) înălţime. Decolare şi aterizare verticală. Posibilitate, pentru o aeronavă, de a decola şi a ateriza vertical şi de a trece la o altitudine suficientă pentru a depăşi obstacolele apropiate.
Decontaminare. Activitate care se execută în scopul neutralizării (înlăturării) substanţelor toxice de luptă de pe echipament, tehnica de luptă, teren şi alimente, folosind substanţe, soluţii de decontaminare şi solvenţi.
Decriptarea mesajelor. Faza finală a atacului criptanalitic în care se poate ajunge, în proporţii variabile (de până 100%) la descoperirea informaţiilor “acoperite”. Se mai utilizează termenul de “spargere a unui cod”.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:06 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Defluire. Acţiune prin care trupele grupate într-o zonă relativ restrânsă se răspândesc către alte puncte (zone) în direcţii divergente.
Defragmentare. Tehnică de gestiune a memoriei constând în distribuirea fişierelor nedivizate, într-o manieră contiguă, excluzând spaţiile goale, în scopul păstrării sistemice a unui spaţiu liber cât mai mare posibil şi contiguu.
Delegare de comandă. a. Acţiune prin care un comandant atribuie temporar unui comandant subordonat o parte din atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile sale pentru a conduce corespunzător misiunea pe care i-a dat-o. Responsabilitatea primită nu poate fi cedată. Perioada de delegare trebuie să fie precizată clar. b. Metodă de conducere care constă în investirea (atribuirea temporară), a unuia dintre subordonaţii săi, de către cadrul de conducere, pentru a îndeplini una din sarcinile sale de serviciu, însoţită de competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare.
Delestare. Procedeul de desantare prin care materialele, introduse în containere speciale, sunt aruncate din aeronave de la înălţimi şi viteze mici.
Demasificarea forţelor. Proces de reducere treptată a efectivelor angajate într-un conflict armat, pe măsura pregătirii şi întrebuinţării unor structuri robuste, mobile şi viabile, formate din profesionişti şi înzestrate cu mijloace de luptă moderne şi performante.
Democraţie constituţională. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea, în conformitate cu prevederile unei constituţii, aceasta din urmă marcându-i şi legitimitatea.
Democraţie liberală. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea având la bază principiile liberalismului (considerarea individului şi a libertăţii sale ca valori supreme ale vieţii umane; realizarea economiei de piaţă prin nonintervenţia statului, liber schimb, libera concurenţă; promovarea conducerii societăţii de către un guvern constituţional reprezentativ; promovarea egalităţii şanselor, dar recunoaşterea existenţei inegalităţii indivizilor, rezultate din performanţele diferite ale persoanelor în viaţa social-economică şi politică).
Demodulare. Procesul de recuperare a informaţiilor ce au fost modulate pe o anumită frecvenţă purtătoare, pentru a fi transmise.
Demonstraţie de forţă. a. Un complex de acţiuni militare, de regulă de amploare tactică, ce se desfăşoară în scopul inducerii unei imagini supradimensionate despre capacitatea de luptă, caracteristicile tehnicii din dotare, gradul de pregătire a trupelor proprii. b. Operaţiune menită să demonstreze capacitatea militară a unei alianţe, a unui stat sau a unei grupări de trupe dislocate într-o anumită zonă pentru descurajarea unui potenţial adversar şi detensionarea situaţiei de criză.
Demonstraţiile tehnologice. Mijlocul prin care pe un “demonstrator”, se implementează una sau mai multe tehnologii, obţinute prin cercetare, în scopul demonstrării unui anumit concept tactic sau cerinţă operaţională.
Denunţarea tratatului. Modalitate de încetare a efectelor unui tratat internaţional ca urmare a manifestării unilaterale de voinţă a uneia din părţi.
Deplasarea combinată. Acţiunea prin care o structură militară se deplasează prin marş şi prin transport.
Deplasarea trupelor. Acţiune desfăşurată de trupe pentru mutarea dintr-un raion în altul, intrarea în luptă sau efectuarea unei manevre, cu păstrarea completă a capacităţii de luptă în vederea îndeplinirii unei misiuni.
Deportare. Acţiune care constă în transferarea forţată a unei persoane într-o altă ţară sau regiune, mutarea forţată a populaţiei de pe un teritoriu ocupat prin forţă armată sau sub ameninţarea cu forţa. A fost interzisă prin Convenţia de la Geneva (1949) pentru protecţia persoanelor civile în timp de război.
Depozit de materiale. a. Formaţiune militară destinată pentru primirea, gestionarea, păstrarea, întreţinerea şi distribuirea materialelor care, după destinaţie, pot fi: de materiale de intendenţă (produse agroalimentare, echipament); de armament şi muniţii; de carburanţi şi lubrifianţi etc. După eşalonul deservit aceste depozite pot fi: de unitate, mare unitate sau teritorial. b. Locul (magazia, adăpostirea) unde se primesc, păstrează şi se distribuie materiale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:08 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Derapaj mediatic. Informare greşită sistematică şi masivă, ce apare în toate canalele mass-media cu impact negativ imediat şi greu de evaluat asupra afectivităţii şi discernământului.
Desantare. Acţiune de transport aerian a unor trupe terestre, în scopul realizării unei manevre de forţe şi mijloace, de regulă pentru a ajunge în adâncimea dispozitivului inamic sau înapoia acestuia. Se realizează prin transportul cu nave (aeronave) aeriene şi paraşutarea sau debarcarea trupelor şi mijloacelor de luptă în raioane stabilite prin concepţia acţiunii forţelor.
Desant aerian. Gruparea de forţe, făcând parte din dispozitivul de luptă (operativ sau strategic), transportată pe calea aerului (cu avioane, elicoptere, planoare) şi întrebuinţată, de regulă, în raioane din adâncimea dispozitivului inamicului, prin debarcare sau paraşutare în scopul îndeplinirii unei misiuni de luptă, pe timp limitat. Forţele utilizate pot fi trupe de paraşutişti, aeromobile sau trupe din orice armă, antrenate pentru ducerea unor astfel de acţiuni.
Descifrarea fotografiei aeriene. Operaţie prin care se materializează pe fotograma aeriană, folosind semne convenţionale, detaliile de planimetrie şi relief din teren, după imaginea lor topografica.
Desconservare. Activitatea desfăşurată de trupe pentru aducerea în stare de operativitate a tehnicii şi materialelor care au fost supuse conservării. Se execută, de regulă, înainte de întrebuinţarea acestora în luptă sau consum.
Desconservarea tehnicii la mobilizare. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară într-o idee unitară în perioada de pregătire şi de desfăşurare a mobilizării, pentru punerea în stare de funcţionare, la parametrii tehnico-tactici prevăzuţi, a tehnicii de luptă şi a materialelor de la stoc.
Descurajare. a. Abilitatea de a convinge un agresor că, prin exercitarea de ameninţări şi/sau declanşarea conflictului armat, s-ar supraestima profiturile prognozate. Aceasta necesită întreţinerea unei capacităţi militare adecvate, a unei strategii credibile şi o dorinţă politică clară de a acţiona. b. Concept al unor doctrine militare contemporane, potrivit căruia se urmăreşte a determina adversarul să renunţe la anumite scopuri, acţiuni, mijloace, de teama ripostei şi a riscurilor pe care le-ar atrage folosirea acestora. c. Doctrină militară contemporană potrivit căreia adversarul potenţial poate fi determinat să renunţe la ameninţarea armată, ca urmare a unor acţiuni politice, psihologice şi militare, menite să-i creeze teama faţă de o ripostă şi riscurile la care se expune prin folosirea ei.
Descurajare activă. Concept operaţional ce presupune constituirea şi dezvoltarea permanentă a unor forţe convenţionale care să reprezinte un factor descurajant potrivit pentru un potenţial adversar.
Desfăşurarea acţiunilor militare. a. Totalitatea activităţilor comandamentului pentru desfăşurarea acţiunii militare în scopul conducerii acţiunilor declanşate potrivit planului, precum şi planificării acţiunilor viitoare. b. Totalitatea activităţilor comandamentelor si unităţilor executate conform planurilor aprobate.
Desfăşurarea modulară a instrucţiei. Principiu care presupune concentrarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor principale ale instrucţiei, în mod deosebit, cele care vizează instrucţia tactică şi de specialitate, pe parcursul unui modul de instrucţie, transmiţându-se cunoştinţele şi formându-se deprinderile necesare ce aparţin celorlalte categorii de instrucţie care concură la formarea unui luptător performant.
Desfăşurare strategică. Ansamblu de măsuri organizatorice şi de planificare, precum şi activităţile practice începute încă din timp de pace şi continuate în perioada de tensiune în relaţiile internaţionale sau după declanşarea acţiunilor militare, pentru trecerea forţelor armate şi a forţelor de protecţie de la starea de pace la cea de război, prin ridicarea graduală a capacităţii de luptă sau direct prin mobilizare, deplasarea lor în siguranţă către frontiera de stat, crearea grupărilor de forţe şi a dispozitivului strategic de apărare preconizat, concomitent cu trecerea economiei naţionale la producţia de război.
Detaliu tactic. Element de dispozitiv, structură sau mijloc de luptă, dispus după o concepţie, în spaţiul destinat acţiunilor militare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:12 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Detaşament (tactic). Reuniune temporară a unui număr variabil de subunităţi sau unităţi de aceeaşi armă sau de arme diferite, sub comandă unică, în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă cu caracter independent. După locul ce-l ocupă faţă de dispozitivul de luptă al trupelor, el poate fi de cap, de flanc şi înaintat. După scopul urmărit, el poate fi de asalt, de întoarcere, de asigurarea mişcării de nave, de partizani, de muncă etc.
Detaşament de asigurare a mişcării. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de drumuri, poduri) şi de protecţie N.B.C., special dotate şi constituite la unităţi (mari unităţi) de arme întrunite, pe timpul ofensivei, marşului, luptei de întâlnire şi retragerii (în unele cazuri şi pe timpul luptei în apărare), pentru deschiderea cu repeziciune, în ritmul acţiunilor de luptă, a itinerarelor de deplasare ale unităţilor (marilor unităţi) din care fac parte. În acest scop, detaşamentul de asigurare a mişcării execută cercetarea, înlăturarea barajelor şi deblocarea itinerarelor sau executarea variantelor de ocolire, realizarea lucrărilor simple de drumuri şi poduri (instalarea podurilor mobile) şi marcarea itinerarelor amenajate. Lucrează prin depăşire sau în flux continuu.
Detaşament de cercetare. Detaşament ce se constituie în cadrul unităţilor şi marilor unităţi, în anumite situaţii specifice, din subunităţi de cercetare sau de infanterie (tancuri) întărite pentru executarea cercetării într-o fâşie sau pe o direcţie în situaţiile de mişcare.
Detaşament de distrugeri. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de pionieri), special dotate, care se constituie la mari unităţi de arme întrunite, în principal în cadrul luptei de retragere, apărare şi încercuire, pentru pregătirea în vederea distrugerii, minarea şi distrugerea principalelor lucrări de artă (poduri, tuneluri, viaducte etc.) de comunicaţii, a punctelor obligate de trecere şi a obiectivelor importante. De regulă, detaşamentul de distrugeri acţionează pe o singură direcţie, în cooperare cu subunităţile (unităţile) de arme întrunite (de tancuri), cu detaşamentul mobil de baraje şi cu rezerva antitanc. Uneori poate acţiona şi independent.
Detaşament de întoarcere. Detaşament constituit, de regulă, înaintea începerii ofensivei în munţi dintr-o subunitate (companie, batalion de infanterie sau vânători de munte). Se foloseşte pe direcţii greu accesibile, infiltrându-se prin intervalele şi golurile existente în apărarea inamicului, atacându-l pe acesta în flanc şi spate, pentru cucerirea obiectivelor importante (înălţimi dominante, trecători, defileuri) în cooperare cu trupele care atacă de front şi desantul aerian tactic.
Detaşament de minare. Detaşament compus din nave de luptă şi nave de transport amenajate, cu care se transportă şi se lansează minele, şi din nave auxiliare cu care se execută asigurarea navigaţiei, hidrografică, materială, medicală şi de salvare-avarii a acţiunii de minare. Numărul navelor se stabileşte în funcţie de cantitatea de mine, ce urmează a fi lansate, capacitatea de ambarcare a navelor, depărtarea raionului de minare faţă de punctele de dislocare, precum şi de cantitatea forţelor disponibile pentru apărarea nemijlocită.
Detaşament înaintat. Detaşament având în compunerea sa de la un batalion de infanterie (de tancuri) întărit, până la un regiment mecanizat (de tancuri) întărit şi care, pe timpul ofensivei, se desprinde de forţele principale la o depărtare variabilă şi, acţionând independent sau în cooperare cu desantul aerian, cucereşte un aliniament sau obiectiv important din adâncimea apărării inamicului, pe care-l menţine până la sosirea forţelor principale. În lupta de apărare, acţionează în fâşia de asigurare (atunci când aceasta se organizează), producând pierderi unităţilor înaintate ale inamicului, obligându-l pe acesta să se desfăşoare şi să-şi canalizeze acţiunile de luptă pe anumite direcţii favorabile pentru apărător.
Detaşament mixt. Formaţiune militară temporar constituită din subunităţi sau militari de diferite arme care acţionează în comun pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă.
Detaşament mobil de baraje. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de pionieri), special dotate şi constituite la unităţi (mari unităţi) de arme întrunite, în toate formele de luptă, pentru executarea cu repeziciune a barajelor de mine şi exploziv pe direcţiile de atac (contraatac, contralovitură) ale inamicului şi în sectoarele active ale acestuia, în breşele create în dispozitivul propriu de loviturile nucleare executate de inamic, precum şi pentru protecţia sau consolidararea cu baraje a flancurilor, joncţiunilor, intervalelor şi a aliniamentelor importante. Detaşamentul mobil de baraje îşi îndeplineşte misiunile în cooperare cu rezerva antitanc, cu subunităţile (unităţile) ce acţionează pe direcţia respectivă sau independent.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:15 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Detaşament de pază. Subunitate destinată pentru siguranţa staţionării trupelor. De regulă o companie întărită, care organizează pichete de pază independente (de tăria unui pluton întărit), patrule, pânde şi posturi de observare.
Detaşament de salvare-avarii. Detaşament de nave de salvare-avarii, auxiliare şi echipe sanitare, constituit în scopul asigurării salvării echipajelor de pe navele scufundate şi avioanele doborâte, lichidării avariilor produse la nave în urma loviturilor executate de inamic, remorcării navelor în imposibilitate de manevră, transportului răniţilor etc.
Detaşament de siguranţă. Detaşament de nave de luptă constituit în scopul apărării antiaeriene nemijlocite, apărării antisubmarine, apărării contra minelor şi contra vedetelor, a convoaielor, detaşamentelor de minare, de desant etc. Compunerea Detaşamentului de siguranţă este variabilă şi este determinată de importanţa şi mărimea detaşamentelor cărora li se face siguranţa, precum şi de caracterul probabil al acţiunilor inamicului. De regulă, în cadrul detaşamentului de siguranţă pot intra nave antisubmarine, dragoare, escortare şi aviaţie maritimă antisubmarină.
Detector electronic. Aparat (instalaţie) destinat identificării deplasărilor de trupe şi mijloace de luptă, pe baza receptării undelor seismice, sau diferitelor câmpuri fizice (caloric, electromagnetic, acustic) ale ţintelor supuse detectării.
Deteriorarea mediului. Altera-rea caracteristicilor fizico–chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii cauzate de poluarea apei, atmosferei, şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară.
Deturnare. Acţiune de schimbare a destinaţiei normale a unui lucru sau persoane către o alta. În limbajul comun deturnarea este strâns legată de obiectul acesteia (vehicul de transport, marfă, bani etc.) şi scopul în care a fost înfăptuită (terorism, însuşirea de foloase ilicite etc.).
Devianţa comportamentală în armată. Act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale organizaţiei militare în ansamblu, ori ale unui grup militar. Ilustrează un comportament care se opune celui conformist sau convenţional. Manifestările cele mai evidente ale devianţei comportamentale în organizaţia militară sunt descrise formal prin sintagma “evenimente grave” (absenţe nejustificate de la unitate, dezertări, sinucideri, tentative de sinucidere etc.).
Dezastre. a. Fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, îmbolnăvirea unui mare număr de persoane sau animale, produse brusc sau progresiv. Cutremure, alunecări de teren, inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, epidemii, epizootii. b. Evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător, provocate de accidente (accidente chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la construcţii hidrotehnice sau conducte magistrale, incendii de masă, explozii, accidente majore pe căi de comunicaţii, accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii, căderi de obiecte cosmice).
Dezinformare. a. Orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces comunicaţional care modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social. b. Activitate de “producere” şi difuzare la inamic a unor informaţii, ştiri, date false. c. Procedeu utilizat pentru inducerea în eroare a adversarului ce constă în luarea unor măsuri şi folosirea unor mijloace variate pentru a furniza inamicului informaţii false, menite să-l conducă pe piste greşite.
Dezinformarea electronică. Componenta atacului electronic ce cuprinde totalitatea acţiunilor nonletale de război electronic, bazate pe radiaţia, modificarea parametrilor, absorbţia sau reflexia energiei electromagnetice, cu scopul de a degrada sau îngreuna folosirea informaţiilor recepţionate şi/sau funcţionarea sistemelor electronice ale inamicului. Dezinformarea electronică se realizează prin: simulare, manipulare şi imitare.
Dezinformarea electronică prin manipulare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe modificarea caracteristicilor emisiilor electromagnetice ale tehnicii de război proprie, în scopul înşelării inamicului cu privire la modul de acţiune şi intenţiile trupelor (folosirea avioanelor invizibile cu suprafaţa de reflexie foarte redusă; vopsirea tehnicii cu vopsele absorbante; micşorarea radiaţiei termice a tehnicii de război; etc).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:20 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Dezinformarea electronică prin imitare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe introducerea în canalele de recepţie ale echipamentelor electronice ale inamicului a semnalelor electromagnetice emise de acestea sau nou create, prelucrate astfel încât să creeze informaţii false privind ţintele de lovit, situaţia trupelor, ordinele ce trebuiesc executate, etc.
Dezinformarea electronică prin simulare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe crearea de emisiuni electromagnetice false în scopul înşelării inamicului cu privire la posibilităţile reale şi dispunerea trupelor proprii (reţele radio şi emiţătoare de radiolocaţie false; capcane termice; ţinte false de radiolocaţie etc.).
Dezminţire. Procedeu de contracarare prin care se neagă veridicitatea conţinutului informaţiilor, ştirilor, zvonurilor, datelor lansate şi difuzate de inamic.
Diaspora. Orice grup etnic de mai mare sau mai mică amploare aflat în afara graniţelor ţării de origine, atât ca entitate individuală cât şi ca totalitate a celor care locuiesc şi trăiesc în interiorul frontierelor unui stat dat.
Dimensiunea (legătura) trans-atlantică. Dimensiune statuată prin tratatul fondator şi care vizează nucleul principial al Alianţei Nord Atlantice şi anume legătura de cooperare şi dialog a partenerilor de pe continentul american (SUA şi Canada) cu partenerii europeni.
Diplomat. Reprezentant al statului în relaţiile sale oficiale, politice cu statele străine. El duce tratative, încheie tratate internaţionale, urmăreşte desfăşurarea vieţii internaţionale şi a relaţiilor dintre state, informând guvernul său despre constatările făcute. Se bucură de imunitate diplomatică.
Disciplina militară. Ansamblu de reguli care ghidează conduita individuală şi a colectivului militar în îndeplinirea misiunilor. Are un caracter obligatoriu, atât în cazarmă cât şi în afara ei. Pretinde respectarea strictă şi necondiţionată de către militarii de toate gradele a ordinii, regulilor şi ordinelor, constituind astfel, unul din factorii cei mai importanţi de care depind coeziunea armatei, capacitatea ei de luptă şi obţinerea succesului în acţiunile militare. O cerinţă esenţială a disciplinei militare o reprezintă asigurarea caracterului ei conştient, bazat pe recunoaşterea de către fiecare militar a necesităţii îndeplinirii întocmai a îndatoririlor ce-i revin şi pe simţul răspunderii personale, făcându-se astfel distincţie între disciplina pasivă (bazată pe constrângere) şi disciplina activă (bazată pe adeziunea interioară la un ideal comun şi pe participare); Asigurarea disciplinei militare (la nivel individual şi colectiv) se realizează prin acţiunea coroborată a mai multor factori, şi anume: motivarea conduitei pe baza cunoaşterii legilor şi regulamentelor militare; rigoarea actului de comandă militară; acţiunea formativă a regimului de viaţă militară; demersul psihopedagogic diferenţiat, adaptat caracteristicilor de personalitate ale militarilor; exemplul de conduită din partea şefilor.
Discriminare. Tratarea socială inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături definitorii, cum sunt: apartenenţa rasială, religioasă, de clasă, sex sau altele. În limbajul comun, discriminarea face referire la acţiunea unei părţi dominante a societăţii împotriva uneia dominate în viaţa socială, politică, economică sau culturală şi implică provocarea unui prejudiciu celor care sunt subiectul acţiunii de discriminare.
Dislocaţi. Persoane ce sunt mutate din zona în care convieţuiau prin intervenţia directă a statului propriu sau a celui cu care se află în conflict, ori a altei organizaţii. Dislocaţii pot apare ca urmare a unei intervenţii directe, în forţă sau a acţiunii unor mijloace persuasive şi ca efect al discriminărilor de ordin etnic, religios, economic, cultural etc.
Diferend. Termen care desemnează o opoziţie, un dezacord între două sau mai multe state asupra unor pretenţii sau interese care constituie un element de tulburare a relaţiilor dintre ele.
Digitalizare. Acţiunea de transformare a semnalelor analogice în semnale digitale.
Dinamism. Putere vitală, forţă de acţiune, de mişcare.
Direcţie de efort. Porţiunea de teren (spaţiu aerian, maritim) pe care se exercită puterea de luptă a unei forţe. Aceasta orientează acţiunile forţelor luptătoare către punctele decisive şi centrul de greutate.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:25 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Direcţie de interzis. Direcţie de atac a inamicului pe care trupele aflate în defensivă, iau toate măsurile pentru a opri înaintarea inamicului.
Direcţie de manevră. Direcţie de acţiune pe care trupele execută deplasarea (terestră, aeriană, maritimă sau fluvială) şi atacul asupra elementelor de dispozitiv ale inamicului dispuse pe flanc sau în adâncime.
Direcţie de transmisiuni. Totalitatea liniilor de transmisiuni (cu fir, radioreleu, prin mijloace mobile şi poştale) realizate pentru a asigura sistemul de legături între două centre de transmisiuni.
Direcţie de transport. Orientarea în spaţiu a deplasării personalului, produselor şi/sau materialelor folosind una sau mai multe căi de comunicaţie între două localităţi importante şi care trece prin mai multe puncte intermediare.
Directivă (strategică, operativă). 1. Document de conducere prin care un comandament strategic (operativ) transmite eşaloanelor subordonate concepţia desfăşurării operaţiilor, misiunile ce le revin şi datele de bază pentru îndeplinirea deciziei comandantului.
Directiva de acţiune. Document ce se elaborează de către compartimentul operaţii, pe baza planului de acţiune şi se transmite subordonaţilor în vederea planificării şi desfăşurării acţiunilor militare.
Dirijare de la sol. Transmiterea de către navigatorul cu dirijarea, din punctul de comandă, a informaţiilor care permit pilotului aeronavei să aleagă şi să urmeze traiectul de zbor corect, din momentul în care aeronava părăseşte pista până când soseşte la aterizare, în deplină siguranţă.
Dirijare pasivă. Metodă de dirijare în care receptorul sistemului de dirijare încorporat al unei rachete utilizează radiaţiile emise de ţintă.
Dirijare pe fascicol. Procedeu de dirijare a unei rachete prin fascicol radar sau radio.
Dirijare semiactivă. Metodă de dirijare în care receptorul încorporat al unei rachete utilizează comenzile trimise de la sol.
Dirijare telecomandată. Metodă de dirijare în care informaţiile transmise rachetei de o sursă exterioară aduc acesteia comenzi pentru a urmări o traiectorie prestabilită.
Disimulare. Ascundere a adevăratelor gânduri, sentimente, intenţii, dându-le aparenţe înşelătoare (fig.), deghizare.
Dislocare. Dispunere (amplasare) a trupelor în teren, într-un anumit raion, în anumite situaţii de regulă în afara zonelor în care se duc acţiuni militare.
Dispecer de sol (semnalizator). Persoană special instruită pentru a dirija cu ajutorul mijloacelor vizuale sau de altă natură, rulajul aeronavelor la sol.
Dispersarea. a. Repartiţia în jurul punctului mediu de impact a bombelor sau proiectilelor lansate sau trase în condiţii identice. b. Separarea trupelor, a materialelor, stabilimen¬telor sau activităţilor concentrate în mod normal în anumite zone, pentru reducerea vulnerabilităţii lor. c. Împrăştierea de agenţi sub formă lichidă sau aerosoli în operaţiuni chimice sau biologice. d. Răspândirea de personal sau de echipamente în zona de largare, prin paraşutare.
Disponibilitate. a. Capacitatea unei unităţi de a fi gata de luptă, în vederea îndeplinirii unei misiuni. b. Aptitudinea unui produs, sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de mentenanţă, de a-şi îndeplini funcţia specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:26 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Dispoziţie. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau printr-un regulament (grupaj de prevederi obligatorii) specifice unui domeniu de activitate.
Dispoziţiune. Document de conducere prin care comandamentele transmit subordonaţilor datele necesare pentru îndeplinirea misiunii de luptă/operative sau pentru continuarea luptei/operaţiei. Cuprinde, de regulă, concluzii despre adversar, misiunea marii unităţi/unităţi/subunităţi, acţiunile pe care eşalonul superior le execută în folosul eşalonului subordonat, termenul pentru "gata de luptă", locul punctelor de comandă ale marii unităţi/unităţii care dă dispoziţiunea, modul şi termenele de înaintare a rapoartelor şi cererilor.
Dispozitiv. a. Gruparea forţelor şi mijloacelor în elementele necesare desfăşurării acţiunilor militare, într-o concepţie elaborată pentru rezolvarea unei situaţii (îndeplinirea unei misiuni). b. Aranjament presta¬bi¬lit al poziţiilor ce trebuie ocupate de către mai multe formaţiuni militare, pentru îndeplinirea unui anumit scop, cum ar fi marşul, apropierea de inamic, menţinerea contactului sau ducerea luptei.
Dispozitiv de luptă. Dispunerea în teren a elementelor grupării de forţe militare în vederea desfăşurării acţiunilor de luptă, care materializează decizia comandantului privind modalitatea de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor pentru îndeplinirea misiunii.
Dispozitiv de marş. Formaţie adoptată pentru executarea deplasării dintr-un raion în altul.
Dispozitiv de mobilizare. Activitate care presupune dispunerea în teren a elementelor în care se desfăşoară activităţile de mobilizare.
Dispunerea avansată a forţelor. Concept operaţional conform căruia se impune (în dimensiunea ei operativă şi tactică) “prepoziţionarea” unor forţe pe direcţiile strategice, operative şi chiar tactice, care să constituie un nucleu (cu o prezenţă înaintată) mobil cu rolul de a prelua “şocul” primelor acţiuni militare desfăşurate în forţă.
Distanţa de descoperire a ţintelor aeriene. Distanţa maximă de la care semnalul reflectat de ţintă poate fi văzut pe indicatorul de observare printre zgomotele de fond, cu probabilitatea dată.
Distanţa orizontală. Distanţa ce se calculează pe fotografierea aeriană, în plan orizontal de la verticala aeronavei până la un obiect determinat la sol.
Distress. Stress intens, negativ, stare de tensiune ridicată, care apare ca o consecinţă a unei suprasolicitări şi care ameninţă ehilibrul psihofizic al luptătorului, afectând în mod semnificativ toate performanţele acestuia.
Distribuţie de materiale. Totalitatea măsurilor economice sau organizatorice pentru dirijarea şi transmiterea fluxului de mărfuri/servicii de la producător la consumator, îndeplinind următoarele funcţii: schimbarea proprietăţii asupra bunului/serviciului; deplasarea produselor, respectiv transportul, stocarea, manipularea, ambalarea etc.; alegerea şi utilizarea canalelor de distribuţie.
Distrugere. Scoaterea din uz (dărâmarea, prăbuşirea, ruinarea etc.) a infrastructurii, instalaţiilor, tehnicii de luptă sau materialelor prin utilizarea de mijloace oarecare: foc, apă, materiale explozive, mijloace mecanice etc.
Distrugerea apărării electronice. Componenta atacului electronic ce cuprinde totalitatea acţiunilor letale de război electronic care presupune angajarea armamentelor bazate pe folosirea energiei electromagnetice directe sau pe fascicul electromagnetic dirijat, în scopul distrugerii forţei şi echipamentelor electronice ale inamicului.
Diversiune. Acţiunea prin care se intenţionează captarea atenţiei ţintei prin prezentarea unor subiecte mai “importante” şi se încearcă punerea în umbră, eclipsarea mesajelor propagandistice ale adversarului.
Doctrină. a. Totalitatea princi¬piilor fundamentale care direcţionează organizarea, pregătirea, conducerea, logistica şi întrebuinţarea forţelor armate. Aceste principii sunt obligatorii, dar aplicarea lor necesită raţionament. b. Totalitatea principiilor fundamentale prin care Forţele Armate sau elemente ale acestora îşi proiectează şi acţiunile în vederea realizării obiectivelor stabilite, strategia militară naţională. Doctrina este o bază legală, dar necesită analiză în aplicare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 01:30 | Сообщение # 9 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Doctrină militară. a. Concepţie unitară adoptată de stat cu privire la război, armată şi apărarea ţării, ansamblul principiilor, metodelor şi procedeelor preconizate şi aplicate în pregătirea forţelor armate, a populaţiei şi în ducerea războiului, în raport cu condiţiile, interesele şi posibilităţile specifice ale statului. b. Concepţie unitară adoptată de un stat în problemele fundamentale ale războiului şi ale armatei cuprinzând principiile, formele şi procedeele pe care statul le aplică în structurarea şi pregătirea forţelor armate, în înzestrarea şi dotarea acestora, în ducerea războiului, în raport cu nevoile, sarcinile, interesele statului şi a alianţelor la care acesta a aderat.
Documentul electronic. Orice colecţie / fişier / bază de date procesată / transmisă / stocată cu mijloace electronice.
Document militar de transport. Imprimatul strict, prevăzut cu serie, număr şi timbru sec, care are o valoare şi care dă dreptul de a efectua un anumit fel de transport militar.
Document normativ. Ansamblu de reguli, norme, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi specifice unui domeniu de activitate.
Dragaj. a. Acţiune de săpare sub apă pentru adâncirea sau nivelarea fundurilor, canalelor navigabile, bazinelor portuare şi efectuarea unor lucrări de asanare. b. Acţiune de urmărire a raioanelor marine (fluviale) de mine ce prezintă pericol pentru navigaţie.
Drapelul de luptă. Simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare ce evocă trecutul glorios de luptă al poporului român pentru libertate naţională şi tradiţiile de luptă ale unităţii, amintind fiecărui militar datoria sfântă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa României.
Drept internaţional. Totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.
Drept internaţional umanitar. Ramură a dreptului internaţional public care cuprinde un ansamblu de norme de drept internaţional de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi naţional.
Dreptul la imagine. Dreptul persoanei/instituţiei ca activitatea acesteia să fie corect reflectată în presă.
Dreptul războiului (Dreptul de la Haga). Ramură a dreptului internaţional umanitar, care fixează drepturile şi îndatoririle părţilor beligerante în desfăşurarea
operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare a adversarului.
Drept umanitar internaţional (Dreptul de la Geneva). Ansamblu de norme menite a asigura respectarea, protecţia şi tratamentul umanitar al persoanelor scoase din luptă, precum şi al acelora care nu participă direct la ostilităţi, denumite printr-un termen consacrat, victime de război. Dreptul umanitar internaţional îşi are izvoarele în Convenţia de la Geneva din 1864, privitoare la protecţia răniţilor de război, completată în 1907 şi1927.
Durata ciclului conducerii. Timpul necesar pentru exercitarea actului de comandă din momentul primirii misiunii sau informaţiilor despre modificările esenţiale ale situaţiei până când eşalonul condus este capabil să desfăşare acţiuni în concordanţă cu decizia comandantului.
Durata de serviciu. Materialele şi produsele care se aprovizionează şi se acordă personalului armatei gratuit, contra-cost sau se distribuie pentru folosinţă pe o anumită perioadă de timp.
Durata de viaţă utilă. Aptitudinea unui produs de a-şi menţine capacitatea de funcţionare până la intrarea în stare limită, într-un sistem stabilit de întreţinere tehnică şi reparaţii.
Durata medie de utilizare/ păstrare. Intervalul de timp stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele, altele decât cele cu termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative înscrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare.
|
| |
| |
|
Principală 
