|
Lexicon militar. Litera F.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 10:08 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Facilitate de control al spaţiului aerian. Facilitate direct răspunzătoare faţă de autoritatea controlului spaţiului aerian cu reprezentarea respectivă.
Factori de mediu. Totalitatea componentelor mediului natural: apă, aer, sol, vegetaţie, faună.
Factori de risc. Ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii unui stat, structuri suprastatale etc., care pot fi de factură militară şi, respectiv, nemilitară, provenind din domeniul politic, economic, social sau ecologic.
Factori de risc externi. Acţiuni extremist-revizioniste îndreptate împotriva intereselor naţionale ale unui stat; existenţa unor zone de instabilitate politică, socială şi militară sau a unor stări conflictuale în proximitatea graniţelor naţionale; apariţia unor dezechilibre în balanţa raporturilor strategice subregionale şi regionale; limitarea accesului unui stat la resursele vitale pentru populaţie şi economie; expansiunea agresivă a reţelelor şi activităţilor terorist-extremiste; acţiuni contrare intereselor naţionale ale unui stat, desfăşurate de grupări militare ieşite de sub controlul autorităţilor legale ale statului de origine; dezvoltarea activităţilor crimei organizate trans-naţionale; disiminarea necontrolată a tehnologiilor şi materialelor de distrugere în masă; tentativa de folosire ilegală a teritoriului unui stat pentru stocarea şi depozitarea deşeurilor toxice şi radioactive, a altor materiale periculoase pentru populaţie şi mediul înconjurător.
Factori de risc interni. Instalarea sau cronicizarea unor dezechilibre economice majore la nivel macroeconomic; amplificarea infracţionalităţii economico-financiare, a corupţiei şi a altor fenomene specifice crimei organizate, dincolo de pragul de la care se pune în pericol funcţionalitatea instituţiilor fundamentale ale unui stat; degradarea unor sisteme de conducere la nivel naţional, a potenţialului biologic, de sănătate a populaţiei şi a sistemului educaţional; încetinirea ritmului adoptării unei legislaţii coerente; extremismul politic; scăderea excesivă a nivelului de trai; degradarea mediului ambiant care ar putea determina compromiterea echilibrelor ecologice şi a condiţiilor normale de viaţă ale cetăţenilor.
Factor nociv. Factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la îmbolnăvirea acestuia.
Fantomizare. Procedeu de folosire combinată a liniilor de transmisiuni uzitat pe larg în transmisiunile militare, prin care se realiza un număr mai mare de legături simultane, prin intermediul transformatoarelor de linie (diferenţiale).
Fâşie. Suprafaţa de teren delimitată prin prelungirea spre înapoi a liniilor de despărţire (dreapta, stânga) cu marile unităţi vecine, spre înainte cu linia frontului, iar în adâncime printr-o linie de despărţire stabilită de eşalonul superior, în care se dispun marile unităţi (unităţile).
Fenomen militar. a. Termen care defineşte sintetic formele de manifestare, activităţile şi relaţiile ce compun sfera domeniului militar: războiul, armata, tehnica de luptă, ştiinţa şi arta militară. b. Ansamblu de fapte şi evenimente sociale, precum şi instituţiile şi organizaţiile corespunzătoare acestora, militare prin esenţă şi destinaţia lor, aflate într-o continuă procesualitate.
Fiabilitate. a. Capacitatea unui sistem de a îndeplini o anumită funcţie în condiţii date pentru o perioadă specificată de timp. b. Proprietatea unei unităţi funcţionale de a asigura o funcţiune cerută, având la bază anumite condiţii stabilite şi o perioadă de timp menţionată.
Fibră optică. Material (mediu) de construcţie specială utilizat pentru transmiterea la distanţă a unor cantităţi mari de informaţii cu ajutorul radiaţiilor luminoase monocrome, în spectrul vizibil, invizibil sau laser şi des utilizat în telecomunicaţiile militare.
Fişa de cont analitic pentru valori materiale. Document care serveşte la ţinerea contabilităţii analitice (cantitativ şi valoric) a obiectelor de inventar, materialelor, semifabricatelor, produselor etc.
Fişa de cont pentru operaţii diverse. Document care serveşte la ţinerea contabilităţii sintetice şi analitice a operaţiilor economice şi financiare la toate unităţile militare.
Fişa de magazie. Document de evidenţă la locul de depozitare (folosinţă) a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor de bunuri materiale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 10:14 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Fizionomia războiului/ conflictului militar. Caracterul distructiv al unui război/conflict militar desfăşurat între state sau coaliţii de state, ori două state şi aliaţii acestora, în care părţile beligerante îşi propun realizarea obiectivelor politice, sociale, economice şi psihologice, ori obiective relativ limitate sau decisive, pe care le ating prin folosirea la scară mică a armamentului şi violenţei, ori prin utilizarea, în principal, a mijloacelor convenţionale de luptă sau întrebuinţarea de tehnologii moderne şi toate categoriile de armament existente (formele şi procedeele de deducere a acţiunilor militare, forţele şi mijloacele angajate pentru îndeplinirea scopului, conducerea, logistica).
Flexibilitatea acţiunilor militare. Caracteristică a conducerii care se răsfrânge asupra elasticităţii şi supleţei execuţiei şi desemnează capacitatea comandamentelor de a prevedea evoluţiile ulterioare, precum şi de a se adapta rapid atât ele cât şi trupele, la schimbările dese şi neaşteptate care au loc pe câmpul de luptă.
Flexibilitatea instrucţiei militare. Capacitatea sistemului de instrucţie de a permite extinde-rea/diminuarea unor activităţi, schimbarea/redimensioanarea obiectivelor în funcţie de priorităţile impuse.
Flexibilitatea managementului instrucţiei. Adoptarea formelor optime de organizare, funcţie de schimbările survenite în sistemul militar, în strânsă concordanţă cu influenţele pe care le oferă resursele umane, materiale şi financiare avute la dispoziţie.
Flota maritimă. Parte componentă a forţelor armate destinată ducerii războiului pe mare.
Flux informaţional. a. Ansamblul datelor, informaţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anumite operaţii, acţiuni sau activităţi. b. Ansamblu de proceduri informatice ce permit gestiunea circulaţiei documentelor în cadrul unei instituţii îndeplinind criterii precum: identificarea emiţătorului şi a receptorului, confidenţialitate, integritate etc.
Folosirea eficientă a resurselor. Corelarea strictă a obiectivelor cu resursele avute la dispoziţie astfel încât, pentru fiecare obiectiv de realizat să se consume numai cât este necesar.
Fonduri PHARE. Program de asistenţă lansat de Comunitatea Europeană în 1989 ca urmare a prăbuşirii regimurilor comuniste. Iniţial era destinat Poloniei şi Ungariei, de unde şi denumirea. Se urmăreşte acordarea de asistenţă pentru reconstrucţia economiilor din ţările Europei Centrale şi de Est şi înglobează astăzi 13 ţări: Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Estonia, FYROM, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, R. Cehă, Slovacia şi Slovenia. Pentru perioada 1995-1999, finanţările PHARE au reprezentat aproximativ 6,7 miliarde de euro şi s-au referit la cincisprezece sectoare, dintre care cinci principale: infrastructură, sector privat şi asistenţă pentru întreprinderi, învăţământ, pregătire, cercetare; protecţia mediului şi securitate nucleară, restructurarea agriculturii. Programul PHARE reînnoit, al cărui buget se ridică la mai mult de zece miliarde euro pentru perioada 2000-2006, are în prezent următoarele două priorităţi, şi anume: dezvoltarea instituţiilor şi administraţiilor; finanţarea investiţiilor.
Formaţiune de logistică. Formaţiune de aprovizionare, de reparaţii, sanitar-veterinare şi de prestări de servicii(brutării, abatoare, curăţătorii, spălătorii şi băi, etc.).
Formă de luptă armată. Reprezintă atitudinea uneia dintre grupările de forţe angajate în conflict şi se defineşte prin scop, dispozitiv şi modalităţi de acţiune specifice.
Forţe aeromobile. Unităţi de luptă, de sprijin şi de transport aerian necesare în desfăşurarea unei operaţii aeromobile.
Forţe aeropurtate. Unităţi de luptă (cu sprijin logistic aferent) special organizate, echipate şi instruite în vederea efectuării de operaţii aeropurtate.
Forţele Aliate din Europa Centrală (AFCENT). Forţe ale Aliaţilor, al căror spaţiu de desfăşurare se întinde de la sud de Forţele Aliate din Europa de Nord-Vest (AFNORTHWEST) până la frontiera de sud a Germaniei.
Forţele Aliate din Europa de Sud (AFSOUTH). Forţe ale Aliaţilor cu desfăşurare pe un spaţiu de cca. 4 mil. Km2, incluzând Italia, Grecia, Turcia, Mediterana (de la Strâmtoarea Gibraltar la coasta siriană), Marea Marmara şi Marea Neagră.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 10:17 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Forţele Aliate din nord-vestul Europei (AFNORTHWEST). Forţele NATO dislocate în zona ce înglobează Norvegia, Marea Britanie şi mările adiacente, având sediul la High Wycombe din Marea Britanie, aflate în subordinea Comandamentului Forţelor Aliate din nord-vestul Europei care, la rândul său este compus din: trei comandamente principale, şi anume: al forţelor aeriene aliate din nord-vestul Europei (AIRNORTHWEST), al forţelor navale aliate din nord-vestul Europei (NAVNORTHWEST) şi al forţelor aliate din Europa de Nord (AFNORTH).
Forţele aliate din Europa de Nord (AFNORTH). Forţe ce au ca areal de acţiune zona de nord a Europei aflată în zona de responsabilitate a Alianţei, cu sediul la Stavanger, Norvegia.
Forţele Aliate din Mediterana. Forţele dislocate în zona mediteraneană (de la strâmtoarea Gibraltar până la ţărmul Siriei) şi care aparţin structurii de forţe aliate din Europa de Sud (AFSOUTH).
Forţe Armate. Cuprind armata, mari unităţi, unităţi din subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apărare armată. Forţele militare existente în subordinea ministerului apărării, destinate pregătirii şi ducerii apărării armate a ţării. Ele se compun din categorii de forţe armate cunoscute sub denumirea de Forţe Terestre, Forţe Aeriene şi Forţe Navale. Numărul şi dimensiunea categoriilor de forţe armate depind de mediile de apărat specifice unei ţări – terestru, aerian şi maritim, şi de caracteristicile geografico-militare ale fiecăruia dintre ele.
Forţele Armate ale României. Structuri militare care acţionează după legile ţării şi regulamente proprii, cu respectarea normelor dreptului internaţional umanitar, sunt echipate şi dotate cu material militar, armament şi tehnică de luptă specializate, sunt destinate pentru ducerea acţiunilor militare şi au misiunea de a apăra prin luptă armată suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statală, integritatea teritorială a României.
Forţe de angajare imediată (F.A.I.). Element al grupării de angajare constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite cu mari unităţi (unităţi, subunităţi) de armă şi specialităţi, dispuse pe limita dinainte a apărării (bazei de plecare la ofensivă) şi destinate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei de apărare (ofensivă).
Forţe de angajare ulterioară (F.A.U.). Element al grupării de angajare, constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite (care pot fi întărite cu mari unităţi, unităţi şi subunităţi de armă în momentul intrării în acţiune), dispuse în adâncimea dispozitivului propriu, cu rolul de a amplifica efortul forţelor de angajare imediată, pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).
Forţă de coaliţie. O forţă alcătuită din elemente militare ale unor naţiuni care formează temporar, o alianţă pentru un scop bine definit.
Forţe de întărire (F.Î.). Categorie de forţe care după mobilizare sunt destinate pentru întărirea forţelor militare angajate în acţiuni militare. Acestea pot fi disponbilizate şi activate funcţie de cerinţele şi interesele naţionale. Acestea contribuie la descurajarea adversarului, gestionarea crizelor şi ducerea apărării generalizate.
Forţe de logistică. Organe de conducere (subsistemele decizionale de logistică) împreună cu organele de execuţie (cu responsabilităţi teritoriale stabilite la fiecare eşalon) şi cele din compunerea marilor unităţi şi unităţilor care au ca principale atribuţii realizarea logisticii trupelor.
Forţe de rezervă (F.R). a. Forţe, constituite din centre de instrucţie-mobilizare, centre de mobilizare şi birouri de trupe teritoriale, prevăzute la pace ca elemente strict necesare pentru funcţionarea acestora, precum şi nuclee de mobilizare, dimensionate în sistem modular, destinate pentru realizarea capacităţii de acţiune la război (înfiinţând la mobilizare mari unităţi şi unităţi mecanizate, de infanterie, artilerie terestră, respectiv, unităţi de trupe teritoriale). b. Structură constituită din mari unităţi, unităţi şi formaţiuni care se înfiinţează la mobilizare, pe baza unor structuri cu încadrare redusă existente la pace şi care pot desfăşura acţiuni militare după perioade de operaţionalizare mai îndelungate.
Forţe de sprijin (F.S.). Mari unităţi (unităţi, subunităţi) de armă şi specialităţi, destinate să susţină forţele luptătoare angajate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).
Forţa de Stabilizare (SFOR). Forţă autorizată să acţioneze sub mandat ONU, în baza Rezoluţiei 1088 din 12 decembrie 1996, cu rol de stabilizare şi implementare a aspectelor militare ale Acordului de Pace de la Paris, din decembrie 1995. Este succesoarea legală a IFOR şi acţionează în conformitate cu capitolul VII al Chartei Naţiunilor Unite.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 10:21 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Forţă decisivă. Grupare de forţe care concentrează o putere în măsură să înfrângă orice rezistenţă armată în vederea stabilirii unei situaţii militare avantajoase, favorabilă realizării obiectivelor politice propuse.
Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei/FMPSEE, SEEBRIG. Forţă multinaţională de pace, de valoare brigadă (SEEBRIG) destinată misiunilor în sprijinul păcii, sub mandat ONU şi OSCE, precizate prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate, în temeiul Cartei Naţiunilor Unite, propusă a se înfiinţa cu ocazia Reuniunii miniştrilor apărării ai ţărilor sud-est europene/SEDM, desfăşurată la Sofia, la data de 03.10 1997. State participante: Grecia, Italia, Turcia, România, Bulgaria, Albania, ca membre, iar ca observatori: Slovenia şi SUA.
Forţă operaţională. a. Grupare de unităţi constituită temporar sub autoritatea aceluiaşi comandant în vederea executării unei operaţiuni sau a unei misiuni stabilite. b. Grupare semi-permanentă de unităţi constituită sub autoritatea aceluiaşi comandant în vederea continuării unei misiuni stabilite.
Forţe principale (F.P.). Structuri constituite din mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni din compunerea categoriilor de forţe ale armatei încadrate cu efective reduse sau numai cu cadre. Acestea vor deveni operaţionale după completarea lor cu resurse umane şi materiale şi sunt destinate pentru amplificarea capacităţii de reacţie a Forţelor Armate în situaţii de criză sau la război, asigurarea condiţiilor pentru executarea mobilizării generale şi constituirea forţelor de rezervă.
Forţele speciale. Forţele militare special dotate şi instruite pentru a desfăşura cu succes operaţiuni speciale în spaţiul controlat de agresor.
Fotogrammetrie. Tehnică de determinare exactă a poziţiei în timp şi spaţiu a detaliilor fixe sau mobile, folosind fotograme şi laboratoare înzestrate cu aparatură specială.
Fragmentare. a. Mod de gestiune a memoriei unui calculator astfel încât memoria eliberată de un program sau fişier nu este dispusă pentru a constitui un ansamblu unic, contiguu. (După un anumit timp, memoria este constituită dintr-o alternanţă de spaţii libere şi spaţii ocupate, împiedicând astfel instalarea unui program important.) b. Tehnică de divizare a relaţiilor în scopul de a le repartiza între diferitele situri din sistemele de baze de date repartizate.
Frecvenţă. Numărul de oscilaţii electrice produse într-o secundă de către un dispozitiv electronic (ex. emiţător radio). În transmisiunile militare frecvenţa reprezintă o caracteristică de lucru pentru staţiile corespondente dintr-o reţea (sau o direcţie) radio, permiţându-le acordul, stabilirea legăturii şi efectuarea traficului. Frecvenţa se stabileşte pentru toate reţelele (direcţiile) radio din sistemul de transmisiuni, de către eşalonul care organizează transmisiunile.
Fum de mascare. Sistem coloidal produs prin dispersarea unor particule solide sau lichide (acid clorsulfonic, tetraclorură de titan, diverse uleiuri fumigene etc.), în scopul ascunderii acţiunilor proprii, orbirii observatoarelor inamice, precum şi al atenuării emisiunii de lumină la exploziile nucleare şi perturbării lucrului staţiilor de radiolocaţie.
Fumizare. Emiterea de fum de mascare cu ajutorul unui generator de fum; în cazul mascării obiectivelor se fumizează o suprafaţă mai mare decât aceea a obiectivului, pentru a nu oferi inamicului posibilitatea să cunoască exact locul de dispunere a acestuia.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 10:22 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Funcţia “C.4I.” (comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii). Funcţie operaţională a forţelor care cuprinde ansamblul de măsuri ce vizează achiziţia informaţiilor, evaluarea precisă a situaţiilor, alegerea modurilor de acţiune şi de planificare, stocarea, pregătirea şi transmiterea ordinelor, stabilirea şi menţinerea legăturilor, informaţiile interne şi externe, precum şi protecţia şi siguranţa acestora.
Funcţia “cercetare”. Funcţie operaţională a forţelor care cuprinde ansamblul activităţilor de achiziţie voluntară de informaţii despre adversar şi mediu, în funcţie de nevoile definite, precum şi exploatarea metodică a acestora.
Funcţia “logistică”. Funcţie operaţională a forţelor care vizează modalităţile de aprovizionare cu carburanţi lubrifianţi, muniţii şi alimente, de susţinere a sănătăţii şi de menţinere în stare operaţională a materialelor, prin reparaţii, evacuări de materiale şi echipamente prioritare şi dotarea sau reîmprospătarea cu piese de schimb.
Funcţia “luptă de contact”. Funcţie operaţională a forţelor care vizează modul de întrebuinţare a forţelor în zona de acţiune, prin combinarea mişcării şi focului direct, cu sprijinul focului indirect, pentru a obţine avantajul asupra forţelor adversarului, în vederea atingerii obiectivelor fixate.
Funcţie militară. O serie de caracteristici generale referitoare la obiective, sarcini, competenţe, autoritate şi responsabilităţi, corespunzătoare unei clase (familii) de posturi militare şi grupate după anumite însuşiri de omogenitate. Calificarea de funcţie este o prevedere a statului de organizare referitoare la condiţiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească ocupantul funcţiei respective. Competenţele sunt: drepturi specifice funcţiilor acordate prin acte normative.
Funcţia “rezistenţă”. Funcţie operaţională a forţelor care defineşte capacitatea de autoprotecţie a acestora, precum şi capacitatea lor concretă de rezistenţă fizică prelungită la eforturile impuse de mediul specific de luptă.
Funcţia “sprijin în adâncime”. Funcţie operaţională a forţelor care presupune îmbunătăţirea coordonată a focului sol-sol indirect şi a altor mijloace de distrugere şi de neutralizare, ca cele specifice războiului electronic, împotriva obiectivelor terestre situate în adâncimea câmpului de luptă.
Funcţia “sprijin teren”. Funcţie operaţională a forţelor care se aplică următoarelor domenii: sprijinul mobilităţii (favorizarea angajamentului şi manevrei forţelor); participarea la “contra-mobilitate” (anihilarea sau reducerea capacităţii de manevră a adversarului ce acţionează în mediul specific), ajutorul desfăşurării unităţilor în teren (întrebuinţarea infrastructurilor).
Funcţionalitatea structurii militare. Modul de comportare a structurii în toate situaţiile apărute pe timpul existenţei sale, mai ales pe perioada exercitării funcţiilor ce-i revin din îndeplinirea scopului pentru care a fost creată.
|
| |
| |
|
Principală 
