Joc de război. O simulare (cu sau fără ajutorul calculatorului) implicând cel puţin două forţe opuse într-o acţiune militară, care utilizează diferite date, reguli specifice şi proceduri şi care determină ca participanţii să acţioneze într-o situaţie reală sau simulată.
Joncţiune. Porţiune de teren de la flancurile interioare ale dispozitivelor de luptă a două subunităţi (unităţi, mari unităţi) vecine. În apărare, continuitatea şi densitatea focului asupra joncţiunii este uneori mai slabă şi de aceea trebuie luate măsuri de asigurare a joncţiunii prin: legătura de foc (sectoare de foc în care acţionează mijloace ale ambilor vecini), continuitatea observării, pregătirea (eventual), a unei riposte în sectorul vecin, baraje genistice etc.
L
Lagăr de război. Loc de internare a prizonierilor de război capturaţi. Normele de drept internaţional prevăd ca lagărele de război să fie situate în afara zonei de luptă, în regiuni cu climat sănătos, să aibă asigurate condiţiile de igienă şi salubritate, adăposturi contra bombardamentelor aeriene, cantine, infirmerie şi să fie semnalizate în timpul zilei prin semnale convenite.
Lanţul comandamentului operaţional. Eşalon de comandă stabilit pentru o operaţiune specifică sau pentru o succesiune de operaţiuni.
Lanţ de comandă. Succesiunea comandanţilor (şefilor militari), de la superior la inferior, prin care se execută comanda. Se mai numeşte şi “canal de comandă”.
Laser. a. Generator şi amplificator cuantic de radiaţii luminoase (denumirea provine din iniţialele expresiei "Light amplification by stimulated emission of radiation"). b. Emiţător de lumină monocromatică precis direcţionată care se bazează pe fenomenul de emisie stimulată şi de pompare optică, evidenţiat în 1960 de către fizicianul francez A.Kastler. Aplicaţiile laser în informatică sunt legate de vizualizarea în trei dimensiuni (holograme), impresia rapidă şi memorii.
Legătura. Contactul sau comunicaţia menţinută între elementele forţelor militare pentru a asigura înţelegerea reciprocă şi unitatea scopului şi acţiunilor.
Legea concordanţei dintre scopuri, forţe şi mijloace. Expresia raporturilor esenţiale, generale, repetabile şi relativ stabile ce se instituie între elementele existenţiale ale acţiunii militare: scop, forţe, mijloace. Exigenţele legii implică o analiză temeinică şi multilaterală a situaţiei, a cantităţii şi, mai ales, a calităţii forţelor şi mijloacelor de care se dispune pentru stabilirea, pe baze realiste, a grupărilor de forţe şi mijloace necesare nimicirii inamicului.
Legea dependenţei formelor şi procedeelor acţiunilor militare de nivelul dezvoltării armamentului şi tehnicii de luptă. Expresia raporturilor esenţiale care evidenţiază necesitatea adoptării unor procedee şi chiar forme de luptă care să corespundă caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului nou introdus în înzestrarea armatei şi schimbărilor calitative ce apar în domeniul tehnicii de luptă. Legile luptei armate. Raporturi esenţiale, necesare, generale, repetabile şi relativ stabile, între laturile interne ale fenomenului război, precum şi între acestea şi alte domenii ale vieţii sociale care determină pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare.
Legea raportului de forţe. Expresia relaţiei cantitative şi calitative a două forţe (valori) ce se confruntă în cadrul luptei armate. Condiţionează obţinerea succesului în luptă de realizarea unei superiorităţi de forţe şi mijloace faţă de adversar în raioanele şi pe direcţiile cele mai importante.
Legea unităţii acţiunilor. Expresia conexiunilor luptei armate din toate mediile în care se desfăşoară.
Legendă. a. Text, inscripţie care prezintă semnificaţiile simbolurilor utilizate într-o hartă, plan, imagine fotografiată etc. b. În supravegherea şi cercetarea aeriană aceasta reprezintă informaţii afişate pe un ecran, conţinând poziţia geografică, altitudinea şi direcţia aeronavei.
Legitimitatea (ca principiu al acţiunilor militare altele decât războiul). Susţinerea sau acceptarea voluntară a acţiunilor militare drepte şi legitime, având la bază prevederi ale tratatelor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale şi naţionale.
Letalitate. Proprietatea unui armament sau a unei muniţii (laser, microunde de mare putere) de a provoca pierderi umane care pot cauza anularea sau scăderea capacităţii unui sistem ţintă de a-şi îndeplini misiunea sau misiunile.
Libertatea de acţiune. Principiu specific luptei armate care exprimă voinţa de a întreprinde o acţiune sau de a te abţine să o execuţi. Asigură condiţiile de autonomie în decizie, planificare şi desfăşurare a acţiunilor proprii, precum şi de limitare, până la anihilare, a posibilităţilor de opţiune şi acţiune ale inamicului.
Lideranţă. a. Entitate organizaţională care are poziţia de lider. b. Grupare a liderilor constituiţi într-o alianţă pentru aplicarea unui program sau în sprijinul unei idei (unui ideal).
Linie de bază. Cantitate sau calitate folosită ca punct de pornire pentru eforturile ulterioare şi măsurarea progresului programului.
Linii de acţiune. Direcţiile de acţiune ale forţelor proprii în timp şi spaţiu, stabilite în raport cu dispunerea inamicului în teren. Acestea realizează legătura între baza de plecare la ofensivă şi obiectiv.
Linii exterioare de acţiune. Direcţii de acţiune ale forţelor ce converg către punctele tari ale inamicului în scopul încercuirii, blocării şi neutralizării acestuia. Operaţiile pe linii exterioare necesită o forţă puternică, oferind posibilitatea de a încercui şi anihila un inamic mai slab. În războiul modern, liniile de acţiune exterioare au un aspect tridimensional şi corespund conceptului de manevră a forţelor şi mijloacelor. Comandanţii le utilizează pentru a focaliza puterea de luptă către obiectivul stabilit prin integrarea puterii de foc, a operaţiilor psihologice, speciale şi prin utilizarea forţelor de manevră pentru lovirea inamicului în centrul de greutate al dispozitivului.
Linii interioare de acţiune. Direcţii ale forţelor de acţiune ce se separă dintr-un punct central direcţionând efortul către flancurile inamicului în scopul fracţionării dispozitivului şi nimicirii lui pe părţi. Acestea sunt în avantajul unei forţe mai slabe pentru că îi permite să deplaseze efortul principal către flancurile dispozitivului inamic.
Loc de adunare delegaţi. Element al sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, dispus în sediile unor instituţii publice sau în locuri care pot disponibiliza, în timp scurt, spaţiile necesare desfăşurării activităţilor (şcoli, cluburi, cămine culturale, săli de sport etc.) cu delegaţii chemaţi pentru anunţarea resurselor.
Loc de adunare rezervişti. Element al sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, dispus în sediile instituţiilor publice sau alte locuri, organizat pentru trimiterea centralizată, la mobilizare, a rezerviştilor la unităţi. Trebuie să asigure condiţiile pentru constituirea coloanelor de transport, îmbarcarea şi trimiterea resurselor la locurile de prezentare.
Loc de desconservare a tehnicii. Element al sistemului de primire, repartiţie, distribuţie şi transport al resurselor, stabilit în interiorul sau în apropierea parcurilor şi spaţiilor de depozitare a tehnicii, în care se asigură din timp de pace materialele necesare şi se organizează echipe specializate în desconservarea tehnicii militare.
Loc de îmbarcare-debarcare. Totalitatea instalaţiilor şi amenajărilor care pot asigura operaţiunea de îmbarcare (debarcare) a unui eşalon militar. Locuri de prezentare a resurselor la mobilizare. Elemente ale sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, stabilite de către unităţile militare, de comun acord cu centrele militare, în obiective (militare, economice, sociale etc.) ce sunt dispuse la adrese precise, în localităţile de dislocare la pace sau în raioanele de mobilizare.
Logistica. Ştiinţa planificării, executării deplasărilor şi întreţinerii Forţelor Armate, cu referire la: proiectarea, dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, între-ţinerea, evaluarea şi reforma materialelor (vehicule, armament, muniţie, carburanţi-lubrifianţi etc.), transportul personalului, achiziţia sau construcţia, întreţinerea, folosirea şi declasarea de instalaţii, suportul medical şi serviciile de sănătate.
Logistica de producţie (achiziţie). Parte a logisticii cuprinzând cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea şi acceptarea mate-rialului militar, incluzând standardizarea şi interoperabilitatea, contractarea, asigurarea calităţii, procurarea de piese de schimb, analiza defectelor, standarde de securitate, încercări şi catalogări documentaţie.
Logistica instrucţiei. Totalitatea activităţilor desfăşurate de organele de specialitate şi abilitate pentru asigurarea bazei materiale şi tehnice necesare desfăşurării instrucţiei, conform normelor de echipare, cazare, hrănire şi dotare cu tehnică a structurilor militare, în strânsă concordanţă cu posibilităţile bugetare.
Logistica în cooperare. Aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru logistica de consum şi producţie în scopul optimizării în mod coordonat a sprijinului logistic al forţelor NATO.
Logistica mobilizării. Complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate de unităţi într-o concepţie unitară din timp de pace şi pe timpul mobilizării, pentru înzestrarea cu tehnică militară şi aprovizionarea cu materiale a unităţilor militare potrivit normelor de înzestrare la război, precum şi în scopul asigurării şi asistenţei de specialitate pe linia tuturor armelor şi serviciilor necesare desfăşurării normale şi în timpul planificat a activităţilor de mobilizare.
Logistica multinaţională. Modalitate de asigurare a suportului logistic al operaţiilor, de altă natură decât pur naţionale, cum ar fi: suportul logistic multinaţional integrat, suportul acordat de către o naţiune cu rol de specialist şi suportul acordat de către o naţiune conducătoare.
Logistica paraşutării (debarcării). Complex de măsuri şi activităţi desfăşurate într-o concepţie unitară pentru aprovizionarea cu bunuri materiale pentru paraşutare (debarcare).
Logistica trupelor. Factor hotărâtor pentru realizarea scopurilor acţiunilor militare care presupune: aprovizionarea, transporturile, mentenanţa, asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară, asistenţa financiară, asigurarea căilor de comunicaţie, cartiruirea trupelor şi adăpostirea materialelor.
Lot de materiale. a. Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv. b. Complet cu o importanţă stabilă de piese de schimb şi materiale comune destinat executării unui anumit număr de cicluri de întreţineri tehnice sau reparaţii. c. Complet de piese, accesorii, instrumente şi alte materiale ce se compune dintr-un număr de obiecte, în cantităţile prevăzute de inventar.
Lot de muniţie. Cantitatea omogenă, identificată printr-un număr unic de lot, care este produsă, asamblată sau refăcută de către un singur producător în condiţii uniforme şi care se doreşte a funcţiona într-o manieră uniformă.
Lovirea ţintelor. Metodă de acţiune în luptă folosită pentru distrugerea, nimicirea sau neutralizarea ţintelor terestre/maritime nou descoperite şi a celor mobile.
Lovitură. Termen ce defineşte o acţiune de luptă sau manevră, organizată de regulă cu mijloace de lovire combinate, în scopul de a produce inamicului pierderi cât mai mari. Ca tip de acţiune militară alta decât războiul, este o operaţie ofensivă desfăşurată în scopul distrugerii sau capturării unui obiectiv din motive politice.
Lovitura concentrată. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea, cu totalitatea forţelor şi mijloacelor unităţii (subunităţii) de aviaţie a unei ţinte sau unui grup de ţinte, dispuse într-un raion de dimensiuni mici. Se foloseşte în scopul obţinerii unor efecte maxime de distrugere sau de nimicire.
Lovitura de răspuns. Lovitura asupra inamicului care şi-a întrebuinţat armamentul şi a nimicit o parte a forţelor asupra cărora a dus acţiunea de luptă.
Lovitură de stat. Schimbare de guvern operată în afara procedurii constituţionale şi eficientă din interiorul conducerii de stat. Această acţiune poate să nu aibă efecte asupra regimului politic existent, dar în acelaşi timp poate provoca şi modificarea acestuia. De regulă, este realizată de o parte din cei care deţin pârghii de conducere în stat (o fracţiune a cadrelor de conducere sau militari). Lovitura de stat poate fi precedată de o conspiraţie menită să obţină simpatizanţi şi complici în diferite eşaloane ale administraţiei publice.
Lovitura electronică. Ansamblul de acţiuni de atac electronic de scurtă durată ca scop, misiuni, loc şi timp, desfăşurate de forţele şi mijloacele de război electronic asupra sistemelor electronice ale inamicului.
Lovitura electronică şi cu foc. Ansamblul de acţiuni de atac electronic combinate cu focul armamentului asupra capabilităţilor de luptă ale inamicului, executate de forţe şi mijloace de război electronic şi de foc diverse.
Lovitura preventivă. Tip de acţiune ce decurge din conceptul operaţional “primatul loviturii”, care presupune executarea prin surprindere, la nivel operativ sau tactic, a unor lovituri în scopul avertizării inamicului şi a preîntâmpinării acţiunilor ofensive ale acestuia.
Lovitura principală. Lovitura executată asupra celui mai important obiectiv din dispozitivul inamicului, prin nimicirea căruia se asigură succesul misiunii.
Lovitura secundară. Lovitura care se execută cu forţe special destinate asupra unor obiective ce nu sunt dispuse pe direcţia loviturii principale, în scopul evitării demascării intenţiei de lovitură principală sau pentru inducerea în eroare a inamicului privind intenţia forţelor proprii.
Lovitura simultană. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea, în acelaşi timp, a unui grup de ţinte dispuse într-un raion limitat sau depărtate unul faţă de altul, folosindu-se când inamicul dispune de o apărare aeriană puternică.
Lovitura succesivă. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea eşalonată pe subunităţi (aeronave) a uneia sau mai multor ţinte dintr-un raion de dimensiuni mici, la intervale neregulate de timp, astfel încât ţinta lovită să nu-şi poată reface capacitatea de luptă. Se foloseşte pentru obţinerea şi menţinerea la ţintă a efectului de neutralizare.
Lupta. Acţiune sau ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod organizat de unităţi, subunităţi, mari unităţi tactice, care, folosind armamentul şi tehnica de luptă, urmăresc nimicirea forţelor inamicului sau capturarea lor. Modalitatea de bază prin care se pot atinge scopurile tactice în acţiunile militare.
Lupta armată. a. Confruntarea armată sau un şir de confruntări în mediul specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanţă tactică. Lupta se duce de către subunităţi, unităţi sau mari unităţi ori grupări de forţe cu rol tactic, care, folosindu-şi elementele puterii de luptă resping, capturează sau nimicesc grupările de forţe inamice angajate şi îndeplinesc misiunile primite prin care se realizează o etapă (parte) a operaţiei/bătăliei. b. Confruntarea militară violentă între două sau mai multe forţe (grupări) adverse care urmăresc, fiecare în parte, îndeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice.
Lupta de întâlnire. Procedeul prin care două grupări de forţe adverse, în mişcare din sensuri opuse, angajează lupta urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.