|
Lexicon militar. Litera M.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:19 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Managementul calităţii. Ansamblul activităţilor funcţiei generale de management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi responsabilităţile şi care le implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace cum ar fi planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.
Managementul crizei. Procesul de prevenire, planificare, limitare sau soluţionare a crizelor. Acesta stabileşte procedurile şi activităţile planificate şi desfăşurate pentru a aduce criza sub controlul celor care o gestionează, pentru a le permite acestora, prin acţiunile lor, să oprească evoluţia ei următoare.
Management educaţional militar. Ramură a managementului care cuprinde ansamblul principiilor, funcţiilor, metodelor şi tehnicilor utilizate pentru proiectarea, orientarea, dirijarea şi controlul sistemului educaţional militar, având ca obiect principal pregătirea resurselor umane profesionalizate ale armatei. Managementul educaţional militar cuprinde un complex de activităţi, referitoare la formularea finalităţilor sistemului educaţional militar; proiectarea reţelei instituţionale; elaborarea conţinuturilor învăţării; asigurarea cadrului legislativ-normativ; formarea iniţială şi pe parcurs a personalului de conducere şi de instruire; stabilirea unor criterii şi tehnici de evaluare care să permită reglarea pe parcurs a sistemului şi procesului de învăţământ, precum şi optimizarea rezultatelor acestora.
Management logistic. Proces complex şi continuu prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor logisticii marilor unităţi şi unităţilor militare la modul cel mai eficient, prin utilizarea potenţialului uman, material şi financiar avut la dispoziţie.
Management militar. Activitate complexă prin care comandanţii (şefii) investiţi cu autoritate oficială (formală) îi determină pe subordonaţi să acţioneze, în timp de pace şi la război, în conformitate cu misiunile încredinţate organismului militar de către conducerea politică a statului.
Management organizaţional. a. Sistem de cunoştinţe teoretice şi practice referitoare la conducerea eficientă a unei organizaţii. b. Metodă de gestiune raţională a organizaţiilor care urmăreşte buna funcţionare şi ameliorare a activităţii acestora.
Managementul (gestionarea) resurselor pentru apărare. Modalitate practică de dirijare a resurselor, constând dintr-un ansamblu de activităţi şi acţiuni prin care resursele necesare şi alocate apărării sunt determinate şi puse la dispoziţie în concordanţă cu obiectivele de securitate şi apărare ale României.
Managementul resurselor umane în armată. Componentă a managementului organizaţional militar care constă în elaborarea politicilor de asigurare cu resurse umane şi punerea în executare a acestora prin planificarea, organizarea, conducerea şi coordonarea activităţilor de promovare, recrutare, selecţie, formare, alocare, utilizare, stimulare, evaluare, perfecţionare, reconversie şi dezafectare a resurselor umane.
Management total al programului. Proces de lucru, cu şi prin alţi oameni, care foloseşte resurse adecvate pentru a transforma o necesitate operaţională militară, în limita costurilor şi performanţelor, într-un sistem care-l satisface pe utilizator.
Manevra (principiu). Ansamblul acţiunilor prin care se urmăreşte realizarea în ascuns a celei mai favorabile grupări de forţe şi mijloace în locul şi la timpul stabilit şi punerea lor într-o situaţie favorabilă privind executarea unor lovituri hotărâtoare asupra inamicului în scopul nimicirii forţelor sau respingerii acţiunilor acestuia, pentru sustragerea grupărilor proprii de sub loviturile adversarului.
Manevra aeriană. Folosirea puterii aeriene, în coordonare cu forţele terestre sau navale, în vederea cuceririi şi menţinerii superiorităţii aeriene, împiedicării forţelor inamice să execute mişcări spre şi în zonele de luptă, să cerceteze şi să distrugă aceste forţe precum şi instalaţiile lor de sprijin şi sprijinirii forţelor terestre sau navale să şi atingă obiectivul misiunii acestora.
Manevra de întoarcere. Fixarea şi angajarea de front a inamicului cu o parte din forţe, iar cu gruparea principală acţionându-se în flancul şi spatele dispozitivului acestuia, pe o adâncime cât mai mare, cu interceptarea comunicaţiilor, pentru interzicerea acţiunilor forţelor inamicului care se retrag şi ale rezervelor sale ce afluiesc din adâncime. Se adoptă în scopul nimicirii întregii grupări de forţe ale inamicului.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:21 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Manevra de învăluire. Executarea unor lovituri care să conducă rapid în flancul şi în spatele forţelor principale ale inamicului pătruns pe teritoriul naţional, alegându-se în general locurile cele mai slabe ale dispozitivului acestuia (intervale, flancuri, goluri), în scopul nimicirii lui pe părţi într-un timp relativ scurt.
Manevră de materiale. Activitate de redistribuire a materialelor între mari unităţi, unităţi şi subunităţi în scopul completării stocurilor, în situaţiile când aceasta nu se poate face prin primiri de la eşalonul superior. Se realizează în strânsă concordanţă cu manevra forţelor şi mijloacelor, precum şi cu cerinţele impuse de ducerea operaţiei (luptei). Manevra de materiale se poate executa din adâncime spre înainte, cât şi de-a lungul frontului, de pe o direcţie pe alta.
Manevra dominantă. Operaţionalizarea capacităţilor informaţionale, acţionale şi de mobilitate pentru a proiecta şi a folosi întrunit structurile militare dispersate, terestre, aeriene şi navale, pentru îndeplinirea aceloraşi misiuni. Presupune atât existenţa forţelor instruite şi a mijloacelor pregătite să acţioneze din diferite locuri de dispunere cât şi realizarea posibilităţii de a acţiona asimetric pentru exploatarea avantajelor.
Manevra stocurilor de muniţii. Activitatea de redistribuire a muniţiilor între unităţi (subunităţi), în scopul completării stocurilor la cele care au deficite mai mari şi asigurării la cele care se găsesc pe direcţia principală a cantităţilor de muniţii necesare îndeplinirii misiunii, prin diminuarea stocurilor la unităţile (subunităţile) care se găsesc pe o direcţie secundară sau în rezervă.
Manipulare. Acţiune de influenţare prin anumite mijloace a modului de a gândi şi de a acţiona al unor colectivităţi.
Marş. a. Deplasare organizată a trupelor dintr-un raion într-altul, pe comunicaţii, în coloană, folosind mijloacele de transport din înzestrare sau pe jos. b. Deplasarea organizată a structurilor militare pe vehicule proprii (tehnică blindată) sau pe jos (schiuri).
Mascare. Acţiune sau complex de acţiuni (măsuri, lucrări) care au drept scop ascunderea dispozitivului (acţiunilor, obiectivelor) trupelor faţă de cercetarea de orice fel executată de inamic şi înşelarea acestuia asupra acţiunilor (dispozitivului, obiectivelor) reale.
Mascare electronică. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se organizează şi se execută pentru excluderea sau atenuarea indiciilor de demascare a lucrului sistemelor electronice proprii, precum şi pentru înşelarea cercetării semnalelor electromagnetice ale inamicului .
Mascare operativă. Ansamblul de măsuri şi acţiuni menite să asigure realizarea în secret a dispozitivului operativ, ascunderea acţiunilor trupelor şi a obiectivelor importante faţă de cercetarea de toate categoriile a inamicului şi inducerea în eroare a acestuia asupra dispunerii şi grupării principale a forţelor, pregătirii pentru luptă, precum şi asupra planurilor şi intenţiilor de acţiune a comandamentelor şi trupelor.
Mascare strategică. Ansamblul de măsuri şi acţiuni organizate şi executate de eşalonul strategic, cu scopul de a ascunde pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor strategice, pentru canalizarea eforturilor adversarului pe direcţii defavorabile acestuia şi pentru dezorientarea inamicului asupra timpului, locului, forţei şi naturii operaţiilor.
Mascare tactică. Măsurile, acţiunile şi lucrările ce au drept scop ascunderea dispunerii şi modului de acţiune a trupelor şi formaţiunilor de apărare faţă de cercetarea de toate categoriile a inamicului, precum şi măsurile de inducere în eroare a inamicului aprobate de eşalonul superior.
Mass-media. Mijloace de comunicare în masă sau seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic.
Măsuri de apărare aeriană. Activitate care reduce la minim eficacitatea acţiunii aeriene a inamicului. Ea presupune dispersarea, adăpostirea sau mascarea.
Măsurile de protecţie electronică active. Acţiunile şi măsurile de protecţie detectabile de către inamic şi adoptate cu scopul asigurării forţelor proprii şi a creării condiţiilor de utilizare eficientă a spaţiului electromagnetic.
Măsurile de protecţie electronică pasive. Măsurile de protecţie nedetectabile de către inamic şi care constau în adoptarea de procedee de operare şi utilizarea acelor proprietăţi tehnice ale echipamentelor electronice ce asigură folosirea eficientă a spaţiului electromagnetic de către forţele proprii sau aliate.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:22 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Măsuri de protecţie electronică de antrenament. Activităţi care se realizează prin antrenarea operatorilor de la mijloacele electronice şi complexele de armament dirijat pentru aplicarea strictă a procedurilor stabilite precum şi pentru contracararea acţiunilor de cercetare şi atac electronic executate de inamic.
Măsuri de protecţie electronică organizatorice. Activităţi care se realizează prin: alocarea frecvenţelor, politica de control a emisiunilor electromagnetice (interdicţia, limitarea, schimbarea caracteristicilor de lucru), securitatea comunicaţiilor (utilizarea de către operatori numai a procedurilor şi codurilor autorizate).
Măsuri de protecţie electronică tactice. Activităţi care se realizează în principiu prin organizarea şi dispunerea judicioasă a sistemelor (mijloacelor) electronice astfel încât să se evite radiaţia electromagnetică în direcţia inamicului; dislocarea elementelor de dispozitiv ale marilor unităţi (unităţilor) pentru a se reduce la minimum puterea de emisie a mijloacelor electronice; manevra neregulată şi frecventă a mijloacelor electronice, complexelor de armament dirijat şi punctelor de comandă; mascarea şi protecţia fizică a tehnicii electronice şi a punctelor de comandă etc.
Măsuri de protecţie electronică tehnice. Activităţi care se realizează în principiu prin măsuri spaţiale, spectrale şi temporale de protecţie (ex.: lobi laterali reduşi; folosirea tehnicii monoimpuls; adaptarea rapidă a parametrilor semnalului în funcţie de condiţiile de propagare; spectru dispersat; modulaţie complexă a semnalelor; compresia impulsurilor; comunicaţii cu distribuţie în timp; emisii electromagnetice uniforme etc.) şi prin criptarea mesajelor.
Mediu. Ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei (apa, aerul, solul şi subsolul, materiile organice şi anorganice, fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv valorile materiale şi spirituale).
Mediul strategic. Natura înconjurătoare, în care se pregăteşte, se planifică şi se duc războiul şi operaţiile militare.
Mediu de securitate. Ansamblul de condiţii care pot asigura o stare de siguranţă pentru desfăşurarea unor activităţi.
Mentenabilitate. a. Aptitudinea unui produs în condiţii date de utilizare, de a fi menţinut sau restabilit în starea de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci când mentenanţa se efectuează în condiţii date, cu procedee şi remedii specifice. b. Uşurinţa cu care reparaţia unei unităţi funcţionale poate fi realizată în concordanţă cu cerinţele prestabilite. Mentanabilitatea poate fi exprimată ca probabilitatea de finalizare a acţiunii de reparare într-un timp dat.
Mentenanţă. Componentă a logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Ea include: controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstrucţia şi reclamaţiile.
Mentenanţa complexă. Activităţi combinate de mentenanţă preventivă şi corectivă aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi economice specifice utilizării sistemelor.
Mentenanţa corectivă. Activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte. Astfel de activităţi de mentenanţă cu caracter corectiv sunt: diagnoza, localizarea defecţiunii, repararea defecţiunii prin înlocuirea completă sau parţială a unuia sau mai multor elemente, verificare şi reglaje.
Mentenanţa preventivă. Toate acţiunile întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnice în condiţii normale de funcţionare prin înlocuire sistematică a elementelor, înainte de defectarea lor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare-control etc.
Menţinerea păcii. a. Ansamblu de acţiuni ce se desfăşoară cu acordul tuturor părţilor aflate în conflict, cu scopul de a monitoriza desfăşurarea activităţilor de încetare a focului concomitent cu dezarmarea/ demobilizarea trupelor din teatru şi de a facilita/sprijini implementarea acordurilor de pace. b. Ansamblul acţiunilor şi activităţilor desfăşurate după convenirea unui armistiţiu, în scopul prevenirii reînceperii ostilităţilor între părţile aflate în conflict. Cuprinde: desfăşurarea de forţe în teren, cu consimţământul părţilor, supervizarea liniilor de demarcaţie, supravegherea respectării încetării focului, controlul asupra zonelor "tampon" şi supra-vegherea frontierelor.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:22 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Mesaj. Orice gând sau idee exprimată scurt într-un limbaj simplu, codificat, sau secret, pregătită într-o formă sub care poate fi transmisă prin orice mijloc de comunicare.
Mesaj de influenţare. Element fundamental al oricărui proces de influenţare, constând în conţinutul informaţional transmis de la sursă la ţinta vizată.
Metoda conducerii prin obiective. Activitate care constă în formularea judicioasă a obiectivelor unităţii, prin precizarea elementului (elementelor) care urmează a fi evaluate în fiecare domeniu de activitate precum şi a etalonului care va fi folosit în vederea evaluării modului de îndeplinire a acestuia (acestora).
Metoda de conducere. Un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi instrumente ce indică maniera în care se desfăşoară anumite funcţii ale conducerii, asigurând totodată rezolvarea corectă a problemelor ce decurg din aceste funcţii, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor sistemului.
Metoda instruirii prin puncte de bază. Realizarea transferului de cunoştinţe prin parcurgerea etapei intuiţiei vii şi pregătirii apreceptive sub conducerea directă şi nemijlocită a instructorului în vederea iniţierii şi formării corecte a deprinderilor de bază ale luptătorului individual sau colectiv.
Mijloace de conducere. Sistemele, aparatura şi procedeele tehnice prin care se furnizează structurilor de conducere date, informaţii, analize şi prognoze.
Mijloace de luptă (de acţiune). Denumire generică dată tehnicii de luptă (armament, maşini, aparatură), de care se servesc în acţiunile lor militarii (subunităţile şi unităţile).
Mijloacele electronice. Totalitatea instalaţiilor, dispozitivelor, aparatelor şi elementelor care emit sau recepţionează unde electromagnetice, precum şi a celor de înregistrare (stocare, memorare), analiză, prelucrare şi afişare a datelor.
Mijloace financiare. Credite bugetare şi alte valori aflate la dispoziţia unităţii militare, indiferent de sursa lor, desemnate să asigure finanţarea nevoilor acesteia.
Mimetism propagandistic (înşelarea imitativă). Procedeu contra-propagandistic ce presupune elaborarea şi difuzarea unor mesaje care să semene (dacă se poate chiar până la identificare din punct de vedere al formei), cu mesajele sursei adverse, dar cu un conţinut “alterat”, astfel încât să se reuşească compromiterea credibilităţii propagandei ostile.
Minare strategică. Campanie de minare de durată menită să interzică accesul inamicului în anumite raioane sau pe anumite rute.
Minare tactică. Minarea executată în operaţiunile militare pentru a influenţa o anumită operaţiune specifică sau pentru a contracara scopurile tactice cunoscute sau presupuse ale inamicului. Eficienţa barajului de mine este limitată în timp.
Minare urgentă. Lansarea minelor în cadrul operaţiunilor militare, la intervalele corecte dar nu în ordinea sau în poziţiile planificate. Minele pot fi lansate fie în interiorul, fie în exteriorul raionului planificat, în astfel de poziţii încât să stânjenească mai mult mişcările inamicului decât cele ale forţelor proprii.
Misiune. Expresia clară şi concisă a acţiunii şi a scopului care urmează a fi îndeplinit.
Misiune dedusă. Misiunea formulată de comandant pe baza misiunii permanente şi care reflectă situaţia existentă la momentul respectiv.
Mobilitate. Calitate pe care o posedă forţele militare înzestrate cu mijloace care să le permită deplasarea de la un loc la altul păstrându şi totodată posibilitatea de a şi îndeplini misiunea principală.
Mobilitate strategică. Capacitate de a executa transportul forţelor la distanţe mari în scopul realizării unui obiectiv strategic.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:24 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Mobilitatea structurilor. Principiu de construcţie şi întrebuinţare a forţelor care defineşte capacitatea structurilor de a se reuni în grupări, atunci când este nevoie şi într-un timp foarte scurt pentru executarea de acţiuni rapide prin care să se surprindă adversarul, înainte ca acesta să obţină asupra trupelor proprii rezultate avantajoase.
Mobilizare. Activitate complexă planificată din timp de pace şi desfăşurată în situaţii de criză în domeniile politic, economic, administrativ şi militar pentru trecerea naţiunii de la starea de pace la starea de război. Mobilizarea poate fi generală şi parţială.
Mobilizarea armatei. Activitate specific militară care constă în completarea unităţilor potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare şi normelor de înzestrare, folosindu-se, în acest scop, atât resursele umane şi materiale aflate în evidenţa proprie, cât şi cele concentrate şi rechiziţionate.
Mobilizarea generală a armatei. Activitate care presupune trecerea tuturor structurilor armatei la organizarea şi dotarea de război.
Mobilizarea parţială a armatei. Activitate care presupune trecerea la organizarea şi dotarea de război a uneia sau mai multor unităţi, dislocate în una sau mai multe zone şi se poate executa în mai multe etape, corespunzător situaţiilor de ridicare graduală a capacităţii operaţionale. După tipurile de unităţi ce se mobilizează pe teritoriul pe care acestea sunt dislocate, mobilizarea parţială poate fi selectivă, când se vor mobiliza unităţi, mari unităţi şi comandamente din toate categoriile de forţe ale armatei dispuse pe întreg teritoriul ţării, specifică, care constă în mobilizarea unei anumite categorii de forţe ale armatei sau a unor anumite tipuri de unităţi, pe eşaloane, dacă se mobilizează în totalitate, mari unităţi (Bg., C.A. teritoriale) şi zonală (teritorială) dacă se mobilizează toate eşaloanele, indiferent de armă sau numai unele dispuse în acelaşi judeţ (zonă de operaţii).
Mobilizaţi la locul de muncă. Rezervişti strict necesari desfăşurării activităţii economico-sociale în timp de război a ministerelor, instituţiilor publice şi agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate
Model. Arhitectura ideală care integrează într-un mod unitar competenţele cu care trebuie să fie înzestrat agentul acţiunii militare pentru a corespunde rolului său în cadrul unei structuri.
Modem. (acronim pentru MOdulator-DEModulator). Dispozitiv care permite modularea şi demodularea unui semnal.
Modernizarea armatei. Ansamblu de măsuri şi acţiuni organizate şi desfăşurate cu scopul de a adapta structura şi capabilităţile Armatei la obiectivele şi misiunile ce-i revin din Strategia de Securitate Naţională, Carta albă a Guvernului şi Strategia Militară a ţării (restructurări, reorganizări, redimensionări, achiziţii noi de echipamente şi infrastructură, îmbunătăţirea performanţelor echipamentelor şi structurii existente etc.).
Modularitatea forţelor. Principiu de construcţie şi întrebuinţare a unor grupări de forţe mobile (chiar mari unităţi) având ca structură de bază batalionul (similare) care să poată să ducă operaţii în cadrul unei acţiuni militare interarme sau intercategorii de forţe armate.
Monitorizarea mediului. Sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistemică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.
Moralul forţelor. Dispoziţie internă durabilă care susţine răspunsurile favorabile sau defavorabile ale personalului militar la solicitările specifice (de instrucţie, de luptă etc.). Nivelul moralului forţelor este influenţat de factori individuali (înţelegerea scopului acţiunii, încrederea în calităţile proprii şi în cele ale comandantului, perceperea corectă a implicaţiilor succesului/eşecului în acţiune, nivelul motivaţiei pentru reuşita de grup, stabilitatea şi maturitatea emoţională, ataşamentul pentru normele şi valorile grupului), de factori organizaţionali (coeziunea grupului, stilul de conducere, climatul organizaţional, raţionalitatea scopului etc.) şi de factori instituţionali (norme, tradiţii, credinţe şi valori generale ale societăţii).
Multidimensionalitate. Caracteristică a câmpului de luptă modern, determinată de folosirea unei largi game de acţiuni militare terestre, maritime şi aeriene, spaţiale, informaţionale, psihologice şi speciale.
Multidisciplinaritatea (instrucţiei). Cerinţă care impune formarea şi dezvoltarea luptătorului complet, cu un important grad de autonomie acţională în îndeplinirea misiunilor de luptă.
|
| |
| |
|
Principală 
