|
Lexicon militar. Litera O.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:52 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Obiectiv (valoare obiectiv). Valoarea cea mai dorita de utilizator, pe care încearcă să o obţină directorul de program. Este adoptată numai în scopul care conduce la creşterea utilă a capacităţii de luptă, scăderea duratei critice de realizare sau costuri mai mici, sub limitele fiecărui parametru de prag al sistemului.
Obiectiv al acţiunilor psihologice. Un comportament observabil/ măsurabil al unei singure ţinte care, dacă este atins, contribuie la îndeplinirea obiectivului campaniei de acţiuni psihologice.
Obiectiv al campaniei de acţiuni psihologice. Starea finală sau răspunsul observabil/măsurabil ce este urmărit a fi obţinut în urma desfăşurării unei campanii de acţiuni psihologice.
Obiectivul fundamental al învăţământului militar. Formarea, specializarea şi perfecţionarea personalului militar activ şi în rezervă ca profesionişti, cetăţeni, cu educaţie patriotică, morală şi civică, în spiritul tradiţiilor şi demnităţii, specialişti cu temeinice cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în domeniile necesare, cu convingeri şi atitudini corecte faţă de valorile supreme ale statului de drept, capabile să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin la pace, în situaţii de criză şi război.
Obiective de Interoperabilitate (I.O.). Obiective asumate de către o ţară parteneră, care au ca scop stabilirea de măsuri astfel încât forţele sale armate să poată opera în comun cu forţe armate aliate.
Obiectiv strategic. Zone/regiuni de importanţă militară deosebită, centre politico-economice mari, întinderi geografice cu implicaţii majore asupra acţiunilor militare strategice, a căror cucerire (apărare, distrugere sau neutralizare) duce la îndeplinirea unor scopuri importante ale războiului/conflictului armat.
Observarea pânzei de apă. Activitate care se organizează în apropierea navelor, instalaţiilor plutitoare, bazinelor portuare şi plajelor în scopul descoperirii scafandrilor de luptă, a mijloacelor de deplasare ale acestora şi a purtătorilor lor.
Observare vizuală, prin radiolocaţie şi hidrolocaţie. Activitate care se organizează în sistem unic, astfel încât, aceasta să corespundă tuturor formelor siguranţei, atât la nava izolată, cât şi la formaţia de navă.
Ofensiva. Forma de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului, în scopul realizării autorităţii proprii asupra spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului deţinut de inamic.
Ofensiva combinată. Procedeu prin care se realizează atacarea inamicului aflat în apărare, cu o parte din forţe din mişcare, iar cu alta din contact.
Ofensiva din contact. Procedeu prin care se realizează atacarea inamicului aflat în apărare, plecând la ofensivă din poziţiile deţinute în faţa acestuia.
Ofensiva din mişcare. Procedeul prin care se realizează atacarea inamicului, aflat în apărare, după executarea unui marş pe o distanţă variabilă.
Ofensiva strategică. Etapă a războiului adoptată de conducerea strategică supremă a războiului, condiţionată de crearea (existenţa) unor condiţii favorabile la începutul ori pe timpul desfăşurării acestuia, materializată printr-un ansamblu de acţiuni, de natură şi amploare diferite, în care vor fi angajate într-un efort unitar forţele şi mijloacele necesare, în vederea îndeplinirii scopului politico-militar general al războiului în integritatea sa.
Ofertă. Documentaţie care cuprinde propunerea tehnică (document al ofertei elaborat pe baza cerinţelor din caietul de sarcini, stabilite de autoritatea contractantă) şi propunerea financiară (document al ofertei prin care se realizează informaţiile cerute prin documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei cu privire la preţ, tarif, alte condiţii financiare).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:53 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Ofiţer. Lider militar, nucleu funcţional al întregului sistem militar, expert în managementul organizaţiei şi acţiunii militare, în timp de pace şi război, capabil să integreze resursele la dispoziţie în vederea îndeplinirii obiectivelor organizaţiei militare.
Ofiţer de legătură. a. Ofiţer aparţinând unei unităţi detaşat pe lângă alte unităţi sau formaţiuni în calitate de consilier în materie. b. Ofiţer la dispoziţia şefului de stat major al comandamentului.
Ofiţer de stat major. Statutul pe care îl are un ofiţer, indiferent de arma (specialitatea) de unde provine, care lucrează în cadrul unui comandament militar. Acesta trebuie să aibă ample cunoştinţe tactice, operative şi strategice despre unitatea, marea unitate (gruparea de forţe) din subordine şi să participe activ şi eficient la toate activităţile de stat major.
Omniprezenţă militară. Posibilitatea dislocării avansate a forţelor şi infrastructurii în regiuni cheie ale teatrului de acţiuni militare.
Onoarea militară. Sentiment moral care exprimă răspunderea fiecărui militar pentru demnitatea şi prestigiul armatei, pentru tradiţiile sale de luptă, pentru păstrarea neştirbită a preţuirii de care se bucură din partea comunităţii, a naţiunii. Sentimentul onoarei insuflă militarilor hotărârea de a avea o comportare demnă în toate împrejurările, iar pe câmpul de luptă voinţa de a săvârşi acte de bravură care să susţină renumele unităţii şi al întregii armate. Jurământul militar, drapelul de luptă, uniforma sunt simboluri de bază ale onoarei militare.
Operativ. Termen generic cu referire la cineva (ceva) care lucrează repede, expeditiv sau este activ. Termenul se asociază direct sau indirect unei acţiuni care este dorită să se desfăşoare cât mai repede, cu o eficienţă cât mai apropiată de scopul propus, deci cu rezultate finale favorabile.
Operativitate. Calitatea condu-cerii trupelor concretizată în rapiditate şi eficienţă în culegerea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor (ordinelor, dispoziţiilor) necesare conducerii acţiunilor de luptă.
Operaţie acoperită. Acţiuni politico-militare speciale reprezentând un ansamblu de activităţi prin care unele guverne ori grupuri de interese încearcă să influenţeze evenimentele din alte state sau teritorii, fără să-şi pună în evidenţă implicarea.
Operaţie aeriană. Ansamblul acţiunilor aeriene desfăşurate într-un spaţiu aerian bine delimitat şi într-o anumită perioadă de timp, pentru îndeplinirea unor scopuri sau obiective. În funcţie de forma de luptă adoptată ea poate fi de apărare sau ofensivă
Operaţie aeriană specială. Acţiune desfăşurată la orice nivel al conflictului, în sprijinul acţiunilor altele decât războiul şi al unor activităţi clandestine secrete şi psihologice.
Operaţie amfibie interarme. Operaţie amfibie executată de către elemente aparţinând a două sau mai multe arme.
Operaţie combinată (multinaţională). Totalitatea acţiunilor duse de o grupare de forţe cu rol strategic sau operativ, constituită din trupe aparţinând mai multor ţări în cadrul unor alianţe sau coaliţii, sub comandă unică şi al cărei scop este unitar.
Operaţii comune cu caracter multinaţional. Ansamblul acţiunilor militare duse de marile unităţi aparţinând la două sau mai multe state, desfăşurate după un plan unic, în vederea îndeplinirii unui scop operativ sau strategic.
Operaţia de apărare. Ansamblul acţiunilor desfăşurate de forţe cu rol strategic (operativ), într-un spaţiu prin care se asigură îndeplinirea unor scopuri parţiale ale apărării armate a ţării (ale unei operaţii de nivel strategic).
Operaţie de căutare-salvare-evacuare. Acţiune desfăşurată pentru căutarea, localizarea, identificarea, salvarea şi recuperarea personalului, a echipamentului sau materialelor importante pentru securitatea naţională.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:54 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Operaţie de consolidare a păcii. Operaţia ce vizează realizarea tranziţiei spre autoritatea civilă, acordarea de sprijin în negocierea armistiţiului sau tratatului de pace, acordarea de suport logistic, identificarea şi sprijinirea structurilor ce pot contribui la consolidarea păcii, la dezvoltarea încrederii în instituţiile statului şi la reconstrucţia economică.
Operaţie de evacuare a necombatanţilor. Acţiune desfăşurată pentru a evacua necombatanţii aflaţi sub ameninţare, dintr-o ţară sau de pe un anumit spaţiu. Aceste operaţii implică în mod normal cetăţeni ai României sau ai unei naţiuni aliate, a căror viaţă este în pericol şi pot implica, totodată, evacuarea selectivă a cetăţenilor naţiunii gazdă precum şi a cetăţenilor altor ţări.
Operaţie de impunere a păcii. Acţiune desfăşurată prin folosirea forţei militare sau de ameninţarea cu aceasta, desfăşurată în conformitate cu rezoluţiile şi sancţiunile destinate menţinerii sau restabilirii păcii şi ordinii publice.
Operaţie de menţinere a păcii. a. Acţiune militară desfăşurată cu acordul tuturor părţilor implicate în scopul monitorizării şi implementării unui acord urmărindu-se instaurarea unei stabilităţi politice de perspectivă. b. Operaţii desfăşurate sub auspiciile unei organizaţii internaţionale, având acest drept în conformitate cu mandatul aprobat prin rezoluţia organizaţiei şi care în mod normal, beneficiază de consimţământul părţilor implicate, în scopul asigurării controlului asupra unor conflicte regionale care ameninţă securitatea internaţională.
Operaţia de pace. Totalitatea activităţilor operaţiilor de menţinere a păcii şi a operaţiilor de impunere a păcii. Operaţie de sprijin al păcii. Totalitatea acţiunilor şi activităţilor din domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii.
Operaţie demonstrativă de forţă. Acţiune destinată să demonstreze hotărârea unui stat ce implică o activitate crescută a forţelor sale dislocate, în încercarea de a dezamorsa o situaţie specifică sau a zădărnici (a duce la renunţarea) pregătirea unor acţiuni, care, dacă ar continua, ar periclita interesele sau obiectivele naţionale.
Operaţie întrunită (integrată). a. Totalitatea acţiunilor duse de o grupare de forţe cu rol strategic sau operativ, constituită din trupe aparţinând mai multor categorii de forţe ale armatei sau din genuri de arme şi specialităţi aparţinând aceleiaşi categorii de forţe ale armatei, sub comandă unică, în mediul corespunzător (specific) fiecăreia în parte, dar cu un scop unitar. Ea produce efecte mai mari decât suma rezultatelor individuale ale părţilor incluse în grupare. b. Totalitatea acţiunilor duse de o grupare de forţe sub comandă unică, constituită din trupe aparţinând mai multor categorii de forţe ale armatei, care urmăresc îndeplinirea unui scop unitar.
Operaţii întrunite. Totalitatea acţiunilor militare duse de o grupare de forţe cu rol strategic sau operativ, constituită din trupe şi mijloace aparţinând mai multor categorii de forţe ale armatei sau din arme şi specialităţi aparţinând aceleiaşi categorii de forţe ale armatei, sub comandă unică, în mediul corespunzător specific fiecăreia dintre ele, dar cu un scop unitar. Aceasta produce efecte mei mari decât suma rezultatelor individuale ale părţilor ce compun gruparea de forţe.
Operaţie maritimă. Acţiune executată de către forţe navale la suprafaţa mării, deasupra sau sub aceasta.
Operaţie militară. a. Acţiune militară sau executarea unei misiuni militare strategice, tactice, de instruire sau administrativă. b. Procesul de ducere a unei lupte incluzând mişcarea, transportul, aprovizionarea, atacul, apărarea şi manevrele necesare atingerii obiectivelor oricărei bătălii sau campanii. c. Acţiune militară, de mare amploare, în vederea realizării prevederilor unui plan strategic sau a sarcinilor rezultate din conţinutul acestuia. d. Ansamblul de acţiuni militare complexe, desfăşurate unitar, în mediul specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanţă operativă sau strategică. Se desfăşoară de către o mare unitate (grupare) cu rol operativ sau strategic, care, folosind manevra şi efectele armamentului şi tehnicii de luptă din dotare, precum şi lupta eşaloanelor tactice din subordine, respinge, capturează sau nimiceşte grupări importante de forţe inamice şi îndeplineşte misiunile stabilite prin care se realizează o etapă (parte) a campaniei sau războiului.
Operaţii militare altele decât războiul. Activităţi în care instrumentul militar al puterii naţionale este folosit pentru scopuri, altele decât varietatea operaţiilor însumate/asociate războiului, ce urmăresc descurajarea războiului, rezolvarea conflictului, promovarea păcii şi sprijinul autorităţilor civile în vederea soluţionării crizelor interne.
Operaţii multinaţionale. Totalitatea acţiunilor militare duse de o grupare de forţe cu rol strategic sau operativ, constituită din trupe aparţinând mai multor ţări, în cadrul unor alianţe sau coaliţii, sub comandă unică, stabilită prin acordul statelor participante.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:56 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Operaţie ofensivă. Ansamblul acţiunilor desfăşurate de forţe cu rol strategic (operativ), într-un spaţiu geografic (zonă, fâşie) ce include cel puţin o direcţie sau un obiectiv, prin cucerirea cărora se realizează unul sau mai multe scopuri parţiale ale apărării armate a ţării (operaţiei de nivel strategic).
Operaţie specială. Activitate în care instrumentul militar al unei puteri naţionale sau al unei grupări multinaţionale este folosit pentru organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor militare, altele decât războiul, a operaţiunilor psihologice şi de război electronic.
Operaţia terestră. Acţiunea dusă de o grupare de forţe terestre cu rol operativ sau strategic, independent sau în cooperare cu grupări de forţe din celelalte categorii de forţe ale armatei, după un plan unic, cu scopul de a apăra sau cuceri obiective terestre de importanţă operativă sau strategică.
Operaţional. Capacitatea optimă a structurilor militare de a putea fi angajate în operaţie (luptă).
Operaţionalizare. a. Activitate care presupune totalizarea şi cuantificarea unor operaţii, precum şi evaluarea lor în raport cu anumiţi parametri care trebuie atinşi, pentru ca sistemele de conducere subordonate să devină operaţionale. b. Un summum de operaţii (totalizarea, cuantificarea şi evaluarea lor alături de nişte parametri la care trebuie să se ajungă), pentru ca sistemele de conducere subordonate să devină operaţionale.
Operaţionalizarea structurilor militare. a. Ansamblul măsurilor întreprinse de către factorii de decizie politico-militară astfel încât, într-un interval de timp stabilit, sistemul militar (structura militară) să fie apt/aptă pentru îndeplinirea misiunilor specifice. b. Concept care asigură, prin aplicarea sa, instrumentele prin care factorii de decizie politico-militară, pun în mişcare sistemul pentru a atinge pragul de reacţie într-un interval de timp cât mai scurt.
Operaţionalizarea teatrului de operaţii. Ansamblul măsurilor şi activităţilor executate din timp de pace precum şi a acţiunilor militare desfăşurate în situaţii de criză şi de război, circumscrise unui spaţiu geografic distinct, concepute, organizate şi conduse în mod unitar pentru realizarea acelei capacităţi de acţiune credibilă, imediată şi în forţă, pe o direcţie strategică care să-i confere autonomie şi independenţă funcţională în cadrul ,,suficienţei active a apărării” necesară a fi îndeplinită în anumite circumstanţe geostrategice.
Operaţionalizarea forţelor. Ansamblul măsurilor întreprinse de către factorii de decizie politică şi militară astfel încât, într-un interval de timp stabilit, sistemul militar să fie apt pentru îndeplinirea misiunilor specifice, în situaţii de criză şi în timp de război.
Operaţiune biologică. Operaţia (atacul de amploare) care constă în folosirea agenţilor biologici, cu ajutorul mijloacelor convenţionale (artilerie, rachete, aviaţie) şi neconvenţionale (teroriste).
Operaţiune de pace. Acţiune militară de sprijinire a eforturilor diplomatice ale comunităţii inter-naţionale pentru impunerea, menţinerea sau restabilirea păcii şi a securităţii în zonele de conflict.
Operaţiune N.B.C. Operaţiune care constă în folosirea combinată a armelor de distrugere în masă. Operaţiune nucleară radio-logică. Operaţie care constă în folosirea armei nucleare/radiologice în atacuri de amploare.
Operaţiuni în sprijinul păcii. Termen generic ce acoperă un spectru larg de activităţi , care cuprinde: prevenirea conflictului, instaurarea păcii, menţinerea păcii, impunerea păcii, consolidarea păcii post – conflict şi misiuni de ajutor umanitar.
Operaţiuni umanitare. Operaţiuni care se desfăşoară în scopul alinării suferinţei umane. Acestea pot precede sau se pot desfăşura simultan cu activităţile umanitare ale unor organisme civile.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 12:57 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Oportunitate. Proprietatea unei entităţi de a acţiona la timpul potrivit, adecvat situaţiei sau împrejurărilor.
Ora A. O anumită oră la care se declanşează o operaţie de nivel operativ sau strategic condusă de şeful Statului Major.
Orbire. Acţiune de creare a unei perdele de fum în faţa inamicului (cu mijloace fumigene, proiectile de artilerie), cu scopul de a împiedica observarea şi focul ochit al acestuia. Se foloseşte pentru mascarea unei acţiuni de manevră, a unei regrupări făcute în prezenţa inamicului, în asaltarea lucrărilor fortificate, la forţarea cursurilor de apă etc.
Ordin. O prevedere obligatorie, scrisă sau verbală, dată de o autoritate (persoană oficială) pentru a fi executată întocmai.
Ordin de operaţii. O directivă emisă de comandant către comandanţii subordonaţi în scopul coordonării eficiente a execuţiei unei operaţii. Ordin de mobilizare. Documentul pe baza căruia organele abilitate declanşează execuţia mobilizării.
Ordin de predare. Document pe baza căruia proprietarul sau deţinătorul de bunuri este obligat să predea bunurile rechiziţionabile în perfectă stare de funcţionare, cu inventarul complet şi documentele tehnice de exploatare şi întreţinere.
Ordine constituţională. Starea în care se găseşte ordinea publică într-un stat la un moment dat, modul de desfăşurare a tuturor activităţilor şi acţiunilor politice, sociale, economice şi militare, având la bază Constituţia şi legile ţării, respectiv modul în care sunt apărate drepturile omului şi sunt executate îndatoririle cetăţeneşti în vederea asigurării viabilităţii statului de drept.
Ordine de drept. Stare a relaţiilor sociale care se caracterizează prin desfăşurarea raporturilor juridice în strictă conformitate cu prescripţiile Constituţiei şi legilor ţării şi dreptului internaţional.
Ordine publică. Starea de legalitate, de echilibru şi de pace socială prin care se asigură liniştea publică, siguranţa persoanei, a colectivităţilor şi a bunurilor, sănătatea şi morala publică a cărei menţinere, potrivit principiilor şi normelor statornicite prin Constituţie şi care se realizează prin măsuri de constrângere specifice.
Ordonatori de credite. Comandanţii (şefii) unităţilor militare care au conturi deschise la trezorerii şi compartiment financiar-contabil propriu.
Organ militar teritorial. Structură specializată a Ministerului Apărării Naţionale, cu competenţă zonală, prin care se realizează evidenţa şi completarea cu resurse umane şi materiale a unităţilor Forţelor Armate pe timp de pace, mobilizare şi război.
Organizare. a. Ansamblu de măsuri, forme şi mijloace pentru gruparea sistematică a efectivelor militare în scopul constituirii subunităţilor, marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor care intră în compunerea forţelor armate şi înzestrării lor cu armament şi tehnică de luptă, corespunzător cu rolul şi misiunile ce le vor îndeplini în acţiunile militare. b. Atribut al conducerii care presupune determinarea activităţilor şi acţiunilor tuturor unităţilor structurale, iar în cadrul acestora pe funcţii (posturi) în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor de orice natură pe care le are la dispoziţie o unitate sau mare unitate în vederea îndeplinirii unei misiuni sau obiectiv.
Organizaţie internaţională. Asociaţie de state creată în baza unui tratat a unui act constitutiv sau a unei convenţii ce are o structură şi organe proprii şi care posedă o personalitate juridică distinctă în raport cu cea a statelor membre. De regulă, organizaţia internaţională are doar ca putere normativă indirectă, actele sale putând fi adoptate de statele membre şi încorporate în legislaţia lor naţională. Actele unei organizaţii internaţionale pot lua forma unor rezoluţii, recomandări sau reglementări.
Organizaţia Naţiunilor Unite. For reprezentativ cu vocaţie de universalitate, creat la Conferinţa de la San Francisco, din 25 iunie 1945, când a fost semnată carta organizaţiei. Potrivit Cartei, scopurile O.N.U. sunt: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe principiul egalităţii în drepturi şi autodeterminării popoarelor, realizarea colaborării internaţionale în vederea rezolvării problemelor cu caracter economic, social, cultural sau umanitar.
Organizaţie politică. Grupare relativ organizată şi stabilă care exprimă sintetic interesele unui grup social, căutând să le apere şi să le promoveze şi acţionând pentru cucerirea, influenţarea, controlul sau menţinerea puterii politice.
Orientare profesională. Acţiunea de îndrumare a candidaţilor care au optat pentru cariera militară către o anumită categorie de personal, armă şi specialitate militară, în acord cu aptitudinile, interesele şi potenţialul lor real de dezvoltare.
Organizaţia militară. Cadru specific de structurare a interacţiunilor dintre militari în vederea îndeplinirii cu succes a misiunilor. Conceptul este atribuit fiecărei subdiviziuni relativ autonome din compunerea sistemului militar (marilor unităţi, unităţilor, subunităţi). Subdiviziunea tipică a structurii militare o reprezintă unitatea militară. Ca organizaţie, unitatea militară se prezintă atât ca un sistem tehnic, care funcţionează printr-o înlănţuire de operaţii, elemente funcţionale (oameni, tehnică, organizare) şi profesiuni (arme) cât şi ca sistem socio-uman, compus din personal (titulari de posturi) şi grupuri (care compun subdiviziunile caracteristice – batalion / divizion, companie / baterie, pluton, grupa / echipaj) aflate într-un permanent proces de interacţiune. Analiza activităţii unităţii militare ca organizaţie, presupune măsurarea şi corelarea variabilelor legate de procesul de organizare (distribuţia autorităţii şi a responsabilităţilor pe nivele ierarhice, cantitatea de control, sistemul de promovare, modul de evaluare etc.) cu variabilele socio-umane (climat organizaţional, stil de conducere, motivaţie, satisfacţie, moral etc.). Prin analiza organizaţională se defineşte şi se reconstruieşte în plan logic realitatea socio-umană şi organizatorică a armatei în ansamblu sau a unităţilor şi subunităţilor componente, ca organizaţii sociale.
|
| |
| |
|
Principală 
