|
Lexicon militar. Litera P.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:16 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Parlamentul European. Parlament cu identitate proprie deşi se aseamănă cu parlamentele naţionale ale statelor membre. Este o expresie a instituţionalizării puterii politice comunitare şi unul din instrumentele politice prin care se realizează suveranitatea comunitară. Desemnarea parlamentarilor s-a realizat la început indirect (dintre parlamentarii statelor membre), iar apoi direct. Alegerile au loc din cinci în cinci ani. Numărul de mandate s-a stabilit în raport cu numărul populaţiei şi al electoratului din fiecare stat membru. Parlamentul European se întruneşte în sesiune anuală fără convocare, în a doua marţi a lunii martie, iar în sesiune extraordinară, la cererea majorităţii membrilor săi, a Comisiei Europene sau a Consiliului de Miniştri. Este unicameral. Printre cele mai importante atribuţii se numără cea deliberativă şi cea de control. Tratatul de la Maastricht a reglementat dreptul petenţilor de a se adresa instituţiei parlamentare denumită ,,Ombutdman”.
Parametru cheie. Parametru/ caracteristică pentru care autoritatea decizională este nevoită să facă o reevaluare a concepţiilor alternative sau a metodelor de proiectare şi care poate duce la stoparea programului dacă nu sunt atinse valorile de prag prescrise pentru acesta/aceasta.
Paraşutare. Procedeu de desantare prin care forţele, tehnica de luptă şi materialele sunt lansate cu paraşuta.
Parteneriat. Asociere de doi sau mai mulţi parteneri, în vederea unui scop comun, în care hotărârile se iau pe bază de negocieri.
Parteneriatul pentru pace (PfP). Cadru comun de activităţi şi acţiuni desfăşurate într-o strânsă cooperare de către toţi membrii aderenţi, menite să concure la stabilitatea şi securitatea spaţiului Euro-Atlantic.
Parteneriatul pentru pace intensificat. a. Un cadru integrat pentru pregătirea statelor candidate în vederea dobândirii calităţii de membru al Alianţei, sprijinind dezvoltarea unor procese de adaptare structurală, şi funcţională a ţărilor respective la cerinţele şi standardele NATO. b. Activitate de integrare a României într-un mediu de securitate colectivă prin dezvoltarea dinamică a relaţiilor militare cu statele membre NATO, folosind oportunităţile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul Strategic cu SUA şi parteneriatele speciale (cu Marea Britanie, Germania, Franţa şi Italia).
Parteneriatul pentru Pace mai Operaţional (More operaţional PfP). Stadiu nou al Parteneriatului pentru Pace, consacrat de Summit-ul de la Washington, având ca obiectiv principal participarea ţărilor partenere la întregul spectru de misiuni conduse de NATO şi asigurarea unei mai mari implicări a partenerilor în procesul de decizie şi de planificare, urmărind strângerea legăturilor politice şi militare ale partenerilor cu Alianţa.
Parteneriat strategic. Ansamblu de înţelegeri stabilite între două sau mai multe state (parteneri) vizând o concepţie unitară într-o anumită latură (militară, economică, politică sau de altă natură), la nivel strategic.
Participare la apărarea comună. Misiuni care se realizează prin pregătirea în cadrul unor exerciţii internaţionale, acţiuni multinaţionale şi interaliate, precum şi în structura unor mari unităţi şi unităţi mixte, în scopul sporirii măsurilor de încredere şi de securitate.
Pastoraţie. Activitatea de îndrumare spirituală desfăşurată de un preot, inclusiv în armată.
Patriotism. Sentiment de dragoste şi ataşament puternic faţă de patrie, de popor şi faţă de patrimoniul spiritual al acestuia (cultură, tradiţie, limbă etc.), asociat cu o atitudine conştientă, activă pentru apărarea şi propăşirea patriei. Constituie factorul principal al tăriei morale a militarilor, întărit prin virtuţi proprii armatei, ca eroismul, curajul, datoria ostăşească ş.a.
Pauză strategică. Intervalul de timp necesar sau impus, dintre perioada ripostei graduale şi perioada ripostei maxime. Constituie totodată perioada de stabilizare relativă a acţiunilor strategice, impusă de necesităţile refacerii efortului militar naţional, care poate fi benefică numai în condiţiile garantării internaţionale ferme a soluţionării favorabile, pentru apărător, a războiului/conflictului armat prin mijloace politice.
“Peace-building” (construirea păcii). Operaţiuni ce presupun luarea de măsuri politice, economice, sociale şi militare şi implicarea unor structuri, în scopul consolidării deciziilor politice pentru eliminarea cauzelor conflictelor. Operaţiunile au în vedere mecanisme de identificare şi susţinere a structurilor menite să consolideze pacea, să inducă o atmosferă de încredere şi siguranţă şi să sprijine reconstrucţia economică şi civilă.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:17 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| “Peace enforcement” (impune-rea păcii). Operaţiuni de natură coercitivă, desfăşurate în condiţiile în care părţile implicate în conflict nu au ajuns la consens sau acesta este incert. Operaţiunile de acest tip vizează menţinerea, restabilirea păcii sau întărirea termenilor specificaţi în mandat.
“Peacekeeping” (menţinerea păcii). Operaţiuni care se desfăşoară cu acordul tuturor părţilor în conflict şi care au ca scop monitorizarea şi facilitarea implementării unui acord de pace.
“Peacemaking” (implementarea păcii). Activităţi diplomatice desfăşurate ulterior declanşării conflictului şi care vizează instalarea stării de încetare a focului sau ajungerea rapidă la acorduri paşnice. Pot fi implicate, de asemenea, activităţi de genul bunelor oficii, medieri, concilieri şi acţiuni ca presiunile diplomatice, izolarea sau sancţiunile.
Pedagogie militară. Ramură a pedagogiei generale al cărei obiect îl constituie procesul de instruire şi educare, individuală şi colectivă a militarilor, precum şi mutaţiile care au loc în pregătirea şi educarea militarilor şi colectivităţilor militare. Pedagogia militară pune la îndemâna educatorilor militari metodele şi mijloacele de educaţie, formele de organizare a procesului instructiv-educativ, ca şi elementele fundamentale care stau la baza sistemului şi al instituţiilor militare de educaţie, îndeplinind în felul acesta şi o funcţie practică, de orientare.
Pericol militar. Primejduirea existenţei, integrităţii cuiva sau a ceva datorită folosirii unor mijloace militare.
Perioada de tensiune (criză). Intervalul de timp ce precede războiul de apărare a ţării în care agresorul potenţial desfăşoară acţiuni variate de acuzare, denigrare, lezare şi intimidare a statului şi pentru obţinerea acordului şi sprijinului organismelor internaţionale, inclusiv al opiniei publice, faţă de poziţia şi revendicările sale.
Perioada iniţială a războiului. Perioadă de timp cuprinsă între momentul începerii războiului şi cel al încheierii acţiunilor militare strategice iniţiale.
Perioada ripostei graduale. Intervalul de timp în care se desfăşoară acţiuni militare complexe pentru respingerea, capturarea sau nimicirea agresorului, aplicarea ansamblului de măsuri prevăzute din timp de pace şi adaptate la situaţia dată pentru redimensionarea sistemului naţional de apărare, desfăşurarea forţelor şi mijloacelor în dispozitivul stabilit, activizarea clauzelor tratatelor şi convenţiilor încheiate de statul român cu alte state sau organisme internaţionale precum şi pentru realizarea condiţiilor impuse economiei şi societăţii de starea de război. Începe o dată cu declanşarea agresiunii armate şi durează până când sistemul naţional de apărare îşi realizează capacitatea combativă la nivelul cerut de îndeplinirea scopului strategic general.
Perioada ripostei maxime. Intervalul de timp în care se desfăşoară acţiuni militare, predominant ofensive, duse pentru menţinerea iniţiativei, capturarea sau nimicirea forţelor inamicului. Începe din momentul realizării obiectivelor ripostei graduale şi se termină o dată cu îndeplinirea scopului general al apărării armate.
Personalul Armatei. Personalul militar şi civil care, în baza calificării deţinute şi a funcţiilor pe care le îndeplineşte, organizează, conduc, controlează sau execută activităţi militare.
Personal militar profesionalizat. Ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii şi militarii angajaţi pe bază de contract aflaţi în evidenţa armatei.
Personal militar disponibilizat. Ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii şi militarii angajaţi pe bază de contract puşi la dispoziţie în vederea trecerii în rezervă, ca urmare a derulării unor programe de restructurare a marilor unităţi şi unităţilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale.
Perturbaţie electromagnetică. Orice fenomen electromagnetic care poate degrada performanţele unui aparat, echipament, sistem sau poate produce efecte negative asupra organismelor vii şi materialelor inerte.
Pierdere psihică. Militar care nu mai poate fi utilizat în luptă (nu este eficient în luptă) în momentele tensionate ale acesteia.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:24 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Plan. Document organizatoric necesar unei activităţi militare importante şi complexe, cuprinzând totalitatea măsurilor ce trebuie adoptate pentru atingerea obiectivelor fixate.
Plan de mobilizare. Document care cuprinde activităţile, măsurile şi responsabilităţile stabilite din timp de pace, eşalonate şi corelate în timp şi spaţiu, în vederea completării, dotării şi constituirii unităţilor potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare şi normelor de înzestrare, în termenul stabilit pentru fiecare eşalon.
Planul de mobilizare al economiei naţionale. Document care cuprinde sarcinile ministerelor, celorlalte autorităţi ale administraţiei publice, agenţilor economici şi instituţiilor publice pentru asigurarea necesarului forţelor sistemului naţional de apărare, economiei naţionale şi populaţiei pentru primul an de război, obiectivele de pregătire operativă a teritoriului, precum şi resursele ce se vor utiliza în acest scop.
Plan logistic. Documentul principal pentru conducerea logisticii unităţilor şi marilor unităţi în luptă (operaţie).
Planificare. a. Procesul prin care se determină ce urmează a fi făcut, când, unde, cum şi de către cine, în scopul anticipării şi reducerii riscurilor legate de conducerea programului, performanţele acestuia, costul, graficul de realizare şi suportul logistic. b. Atribut al conducerii care reprezintă un ansamblu de acţiuni de complexitate variabilă întreprinse de organele de conducere în vederea determinării cât mai clar posibil a tuturor elementelor ce caracterizează procesul condus şi anume: obiective, subiect, resurse, probleme de spaţiu, timp, instrumente, metode şi procedee utilizate.
Planificarea resurselor umane. Procesul de analiză a încadrării organizaţiei militare, de identificare, programare, coordonare şi conducere a activităţilor de completare cu personal pe categorii, arme, specialităţi, profesii, vârste etc.
Planificarea. Etapă în cadrul Sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare a forţelor, activităţilor şi resurselor în M.Ap.N. Activitate care constă dintr-un ansamblu de acţiuni ce vizează proiectarea organelor de conducere şi a structurilor de administraţie, a forţelor luptătoare, a capabilităţilor şi modului de întrebuinţare a acestora, precum şi a volumului, structurii şi resurselor necesare Ministerului Apărării Naţionale pentru îndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor stabilite prin Strategia de Securitate a României şi Carta albă.
Planificarea acţiunii militare. Proces coordonat al comandamentului pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a misiunilor deduse ale comandantului (planificare deliberată) sau a misiunilor ordonate comandantului (planificare de execuţie).
Planificarea apărării. Ansamblul activităţilor prin care volumul, structura şi modul de alocare a resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură sunt determinate, reglate şi alocate în raport cu obiectivele fundamentale de securitate şi apărare armată a statului.
Planificarea deliberată. Activitate care se execută de către un comandament pe baza misiunii deduse de comandant. Ulterior, aceasta se poate transforma în planificarea de execuţie, dacă misiunea dedusă corespunde cu cea primită.
Politica de apărare naţională. Ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de către autorităţile publice ale statului, în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională.
Politica de securitate. Totalitatea acţiunilor întreprinse de stat în vederea promovării şi apărării intereselor fundamentale ale României. Se bazează pe conceptele prevenirii, descurajării şi rezolvării pe cale paşnică a crizelor şi conflictelor care ar putea afecta interesele şi valorile statului român.
Politică naţională. Direcţie largă de acţiune sau principii călăuzitoare adoptate de un guvern la nivel naţional în scopul finalizării obiectivelor naţionale.
Politica militară. Ansamblul de atitudini, concepţii, activităţi şi relaţii ce definesc pregătirea statului, a guvernului, parlamentului şi partidelor politice faţă de folosirea forţelor şi mijloacelor militare. Face parte integrantă din politica generală şi include atât latura conceptuală cât şi măsurile adoptate pentru realizarea practică a obiectivelor stabilite. Conţinutul politicii militare se reflectă în constituţie şi legi organice, în programe şi declaraţii politice, în orientările doctrinei militare, în lucrări teoretice consacrate acestui domeniu.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:33 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Popotă. Ansamblu de încăperi dotate cu utilaje, ustensile şi obiecte de inventar, în care se prepară şi se serveşte hrana pentru efectivele de militari şi civili aparţinând M.Ap.N. care se organizează separat pe categorii de personal.
Post. Componenta de bază a unei ierarhii organizaţionale care desemnează locul de muncă, respectiv, spaţiul fizic şi funcţional destinat desfăşurării unui anumit tip de activitate profesională.
Potenţial. a. Totalitatea posibilităţilor existente la un moment dat şi în perspectivă pentru înfăptuirea unei acţiuni. b. Concept strategic în studiul fenomenului război, în analiza factorilor care determină puterea militară a unui stat, evoluţia şi deznodământul luptei armate.
Potenţial de luptă. Totalitatea resurselor umane, tehnice şi materiale aparţinând, la un moment dat, unei structuri organizatorice militare constituite în scopul ducerii luptei armate.
Potenţial militar. Totalitatea forţelor şi mijloacelor de luptă armată pe care un stat le poate afecta pregătirii şi ducerii războiului.
Potenţial operaţional. Posibilităţile unei structuri militare de a-şi îndeplini misiunile potrivit locului, rolului şi destinaţiei în timp de pace, în situaţii de criză şi la război.
Potenţial uman. Totalitatea resurselor umane ale unui stat, valoarea lor cantitativă şi calitativă.
Potenţialul unei unităţi. Totalitatea efectivelor, materialelor (armament, echipamente, tehnică de luptă) şi posibilităţile logistice ale unităţii.
Pregătirea acţiunilor militare. Un ansamblu de activităţi şi măsuri ce se execută de comandamente/comenzi şi de forţele subordonate acestora pentru conceperea şi planificarea acţiunii, organizarea asigurării acţiunilor şi protecţiei trupelor şi logisticii, aducerea forţelor şi mijloacelor la capacitatea de luptă necesară şi în dispozitivele şi situaţiile optime, realizarea coordonării permanente a subordonaţilor şi a cooperării neîntrerupte între toate forţele participante.
Pregătirea economiei naţionale pentru apărare. a. Ansamblu de măsuri şi de acţiuni care se stabilesc şi se realizează în timp de pace în vederea valorificării potenţialului economic pentru satisfacerea nevoilor de apărare şi asigurarea continuităţii activităţilor economice în caz de mobilizare sau de război. b. Complex de măsuri de natură organizatorică şi tehnică pentru trecerea economiei, în timp scurt, în caz de necesitate, de la producţia de pace la cea de război şi adaptarea ei la cerinţele apărării naţionale.
Pregătirea forţelor. Noţiune utilizată în cadrul Programelor de constituire, modernizare şi pregătire a Armatei Românei, cu scopul de a defini nivelul atins în pregătirea comandamentelor şi instruirea trupelor.
Pregătirea luptei. Totalitatea activităţilor desfăşurate de comandanţi, state majore şi trupe pentru a putea începe şi duce lupta în mod organizat.
Pregătirea populaţiei pentru apărare. Activitate care, conform Constituţiei şi Doctrinei Militare a României, asigură participarea populaţiei la apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Pregătirea premilitară a tineretului. Parte integrantă a sistemului apărării naţionale, având drept scop însuşirea unor cunoştinţe şi formării de deprinderi militare şi tehnico-aplicative, dezvoltarea sentimentelor patriotice şi morale, precum şi în scopul educării civice.
Profesionalizarea armatei. Acţiune de modificare a raportului numeric militari sub contract / militari în termen, având ca efect sporirea importanţei segmentului profesionalizat al armatei, concomitent cu reducerea treptată a stagiului militar obligatoriu.
Prognoza (funcţie a sistemului managerial). Cunoaşterea şi investigarea, în timp, a etapelor pe care urmează să le parcurgă procesul de instrucţie, având ca rezultat stabilirea obiectivelor de perspectivă şi fundamentarea deciziilor în acest scop, în strânsă concordanţă cu evoluţia fenomenului militar.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:34 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Pregătire psihică. Ansamblul de acţiuni teoretice şi practic-aplicative pentru însuşirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor şi atitudinilor care să asigure stabilitatea şi echilibrul psihic al militarilor în diferite situaţii.
Pregătirea teritoriului pentru apărare. Ansamblu de măsuri şi de acţiuni care se stabilesc şi se realizează în timp de pace în vederea valorificării pote
nţialului uman al ţării pentru satisfacerea nevoilor de apărare şi asigurarea continuităţii activităţilor sociale în caz de mobilizare sau de război.
Preponderenţa caracterului practic aplicativ al instrucţiei. Principiu al instrucţiei care impune, din partea tuturor responsabililor din domeniul instrucţiei, să reducă la maximum posibil timpul consumat pentru activităţile teoretice în favoarea celor practice, astfel încât, să se urmărească, cu prioritate, formarea şi perfecţionarea deprinderilor generale şi a celor de specialitate ale fiecărui militar.
Presiune informaţională. Procedeu de bază de influenţare psihologică a ţintelor, constând în prezentarea repetată a unui anumit conţinut informaţional în scopul sensibilizării şi, ulterior, al centrării atenţiei ţintei pe anumite fapte, evenimente, date etc. considerate de sursă ca fiind importante.
Presiuni militare. a. Demonstraţii de forţă şi ameninţări cu folosirea forţei. b. Aplicaţii militare nenotificate, desfăşurate în vecinătatea graniţelor ţării cu forţe militare numeroase şi importante cantităţi de armament şi tehnică de luptă; c. Dislocarea în apropierea frontierelor naţionale a unor unităţi militare.
Prevenirea conflictelor. Activităţi şi demersuri diplomatice, desfăşurate în conformitate cu prevederile Cartei O.N.U., pentru a se evita desfăşurarea de trupe şi escaladarea disputelor în conflictele militare. Cuprinde misiuni de documentare la faţa locului, consultări, inspecţii şi acţiuni de monitorizare.
Prevenirea şi descurajarea unei agresiuni. Ansamblul de măsuri şi acţiuni pe care armata le poate executa în cazul tentativei unei agresiuni sau a declanşării acesteia pentru îndeplinirea scopului politic general al războiului.
Prevenirea şi diminuarea conflictelor şi ameninţărilor. Capacitatea de a identifica, reduce şi ameliorarea şi în ultimă instanţă neutralizarea cauzelor conflictelor.
Previziune. Prevedere întemeiată pe cunoaşterea legilor obiective care guvernează evoluţia probabilă a respectivului fenomen în perspectivă.
Primatul loviturii. Concept operaţional care defineşte tipul de ripostă armată prin care se are în vedere executarea în anumite circumstanţe ale situaţiei geostrategice a unor lovituri decisive şi preventive (preventive şi prin surprindere), cu forţe strict dimensionate, asupra inamicului din teritoriul de pe care se organizează agresiunea.
Prizonier de război. Persoana capturată de inamic în cursul operaţiunilor de război, indiferent dacă a fost combatantă sau necombatantă.
Problemele sociale ale armatei. Stări de lucruri, procese sau fenomene psihosociale precum lipsa de locuinţe, navetismul, pauperizarea unor categorii de personal, analfabetismul, devianţa comportamentală etc., care afectează negativ funcţionarea organizaţiilor sau grupurilor militare. Rezolvarea problemelor sociale reprezintă o succesiune de operaţii de investigare psihosocială şi intervenţie organizaţională, la nivelele la care se manifestă (central, unităţi sau subunităţi) în vederea eliminării aspectelor problematice.
Procedură de comunicaţie. Modalitatea organizatorică şi tehnică de stabilire şi menţinere a comunicaţiei, în cadrul unei alianţe militare, în concordanţă cu prevederile regulamentelor şi publicaţiilor de specialitate ale acesteia.
Procedură de stat major. Totalitatea măsurilor, activităţilor şi documentelor elaborate/executate, succesiv, pentru a ajunge la o decizie sau pentru a îndeplini o decizie din procesul executării actului de comandă.
Procedură informatică. Şir denumit de instrucţiuni, căreia îi sunt asociate constante, tipuri de date şi variabile şi care execută în general un singur task (sarcină). De obicei procedura este apelată de alte proceduri, precum şi de către corpul principal al programului.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:50 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Procedură de comunicaţie. Modalitatea organizatorică şi tehnică N.A.T.O. de stabilire şi menţinere a comunicaţiei, în concordanţă cu prevederile regulamentelor şi publicaţiilor de specialitate ale aliaţilor.
Proceduri operaţionale. Metode detaliate prin intermediul cărora comandamentele şi unităţile îşi îndeplinesc sarcinile operative.
Procesul de planificare a exerciţiilor (EPP). Proces prin care sunt stabilite (planificate) toate fazele şi elementele importante în desfăşurarea unui exerciţiu. Acest proces trebuie să vină în sprijinul obiectivelor de atins ale desfăşurării exerciţiului.
Produs asociat. Produs petrolier sau chimic folosit ca lichid hidraulic, protecţie anticorozivă, carburant lichid pentru rachete sau alte produse specializate necesare operaţiei, mentenanţei sau depozitării echipamentelor militare.
Profesia militară. Ocupaţie cu caracter permanent, desfăşurată în mediul militar, exercitată de către o persoană, care a absolvit o instituţie de învăţământ militar (în cazul ofiţerilor şi subofiţerilor) sau care a încheiat un contract cu instituţia militară (în cazul militarilor angajaţi pe bază de contract). Analiza profesiei militare implică obţinerea unor date privind: influenţa activităţii militare asupra personalităţii oamenilor; configuraţia aspiraţiilor, idealurilor şi intereselor profesionale ale personalului; prestigiul, atractivitatea şi promovarea profesiei militare. Prestigiul profesiei militar constă în: consideraţia, importanţa, poziţia, influenţa de care se bucură profesia militară la un moment dat în rândul unui grup vizat. Atractivitatea profesiei militare este o caracteristică intrinsecă a profesiei militare, care determină orientarea grupului ţintă spre cariera militară.
Profesiogramă. Instrument de bază care serveşte în activitatea de orientare şi selecţie profesională. Se prezintă sub formă de schemă grafică sau tabel şi indică, prin cifre sau calificative, nivelul fiecărei cerinţe a activităţii profesionale, precum şi gradul de solicitare necesar.
Prognoza militară. Determinarea caracterului şi particularităţilor unui viitor război, desprinderea cât mai corectă a condiţiilor în care acesta ar putea izbucni, a forţelor şi mijloacelor întrebuinţate, a amploarei, duratei, intensităţii, scopurilor urmărite, precum şi a posibilităţilor materiale, tehnico-ştiinţifice, morale, umane şi militare, atât a celor proprii, cât şi ale inamicului.
Program de conformare. Plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu.
Proiectul bugetului Ministerului Apărării Naţionale. Document ce cuprinde propunerile ordonatorului principal de credite pentru proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale, potrivit metodologiei şi condiţiilor stabilite de Ministerul Finanţelor, până la adoptarea acestora, prin lege, de către Parlament, pentru anul respectiv.
Proiecţia puterii. Capacitatea de a acţiona în mod rapid şi eficient în locuri multiple şi disparate, inclusiv în zone unde nu există o prezenţă militară permanentă.
Proliferare. Înmulţire, sporire anormală şi exagerată a mijloacelor şi acţiunilor întreprinse de către un stat sau grup de state îndeosebi în domeniul militar, în scopul de a obţine o poziţie avantajoasă, faţă de un alt stat sau grup de state, în perspectiva unor conflicte viitoare. De multe ori, proliferarea are loc prin încălcarea unor convenţii sau norme de drept internaţionale şi se poate diminua sau înceta odată cu dispariţia stării de încordare.
Promovarea intereselor naţionale. Totalitatea acţiunilor întreprinse de statul român în domeniile politic, diplomatic, economic, social, cultural, moral, ecologic, umanitar şi militar pentru afirmarea şi apărarea intereselor fundamentale ale ţării în faţa oricăror ameninţări, atât în timp de pace cât şi în timp de război.
Promovarea profesiei militare. Difuzarea sistematică şi oportună de informaţii în rândul grupurilor ţintă de pe piaţa forţei de muncă, în scopul sporirii atractivităţii profesiei militare. Sistemul de promovare a profesiei militare reprezintă ansamblul integrat de structuri expert dispuse multinivelar al cărui scop este planificarea, organizarea, coordonarea şi evaluarea campaniilor de promovare. Campania de promovare a profesiei militare constă în ansamblul de acţiuni specifice ce urmăresc informarea şi atragerea de candidaţi pentru profesia militară. Campania promoţională reprezintă acţiunea de difuzare pe diverse canale de comunicare în masă a materialelor promoţionale (pliante, broşuri, afişe, spoturi publicitare, clipuri audio etc.). Acţiune promoţională reprezintă modul de intervenţie orientat anticipativ către un obiectiv al campaniei promoţionale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:52 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Promovarea personalului. Ansamblul de activităţi bazate pe principii şi reguli prestabilite, prin care comandanţii , şefii (managerii de resurse umane) urmăresc, respectiv, decid asupra evoluţiei în carieră a personalului.
Propagandă. a. Activitate sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe poziţiile unei anumite grupări sociale sau ideologii, în scopul influenţării, schimbării, formării unor concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. Este o activitate complexă, ce cuprinde componente ideologice, politice, sociale, psihologice, economice, culturale, religioase etc. prin care o anumită sursă, folosind procedee şi mijloace specifice, încearcă să inducă asupra grupului de audienţă o imagine voit amplificată, deformată sau eronată despre o anumită realitate, încercând să convingă ţinta de veridicitatea mesajului recepţionat, urmărind astfel atingerea în mod direct sau indirect a unui scop predeterminat. b. Elaborarea şi difuzarea de mesaje sub diverse forme: orale (interviuri, reportaje, ştiri etc.), scrise (apeluri, declaraţii, articole de presă, afişe, pamflete, lucrări literare etc.), combinate (emisiuni de televiziune, proiecţii cinematografice, spectacole).
Propagandă subversivă. a. Ansamblul de acţiuni destinate comunicării coerente şi sistematice a anumitor informaţii conform unor strategii dezintegratoare, care au ca suport tehnicile şi procedeele de manipulare a opiniilor şi atitudinilor unui grup sau unei colectivităţi sociale în raport cu anumite interese. b. Totalitatea acţiunilor desfăşurate pentru influenţarea conştiinţei şi moralului trupelor inamice şi populaţiei din teritoriul inamic, cu scopul de a le explica adevăratele ţeluri ale războiului şi a le determina să nu mai participe la acţiunile de luptă cu caracter agresiv. Se execută cu forţe şi mijloace destinate acestui scop, după un plan special.
Protecţionism. Ansamblul practicilor comerciale şi financiare ale unui stat care doreşte să limiteze sau să selecteze accesul mărfurilor străine, în vederea protejării şi favorizării producţiei autohtone. O astfel de strategie comercială se opune practicii liberului schimb. Protecţionismul nu este doar o formă de intervenţionism economic ci şi rezultanta acţiunii unor factori politici, respectiv naţiunea şi modul său de afirmare în cadrul fluxurilor comerciale internaţionale. Diferenţa între nivelurile de dezvoltare ale statelor a fost şi este principala justificare a recurgerii la protecţionism, jocul liber al pieţei mondiale riscând să blocheze creşterea economică a statelor mai puţin dezvoltate, acestea fiind obligate să se specializeze în domenii puţin profitabile, precum agricultura şi furnizarea de materii prime.
Protocol adiţional. Document juridic care vine în completarea unui act/ acord iniţial de bază.
Protocol diplomatic. Totalitatea regulilor care stabilesc modul de desfăşurare a diferitelor reuniuni diplomatice, precum şi formele ceremoniale ale relaţiilor dintre diplomaţii şi funcţionarii ţării de reşedinţă.
Protecţie. a. Ansamblul de mă-suri şi acţiuni desfăşurate continuu şi într-o concepţie unitară, de către toate forţele participante şi la toate eşaloanele, destinate creării condiţiilor de securitate a personalului, tehnicii şi sistemelor împotriva acţiunilor agresorului şi a altor factori perturbatori, executate în scopul menţinerii capacităţii de luptă a trupelor şi îndeplinirii misiunilor primite. b. Condiţia atinsă când informaţia, materialul, personalul, activităţile şi instalaţiile implicate în lucru, sunt protejate împotriva spionajului, distrugerii şi terorismului precum şi împotriva dezvăluirilor scăpate de sub control sau neautorizate. În comunicaţii şi informatică include măsurile necesare să atingă această condiţie şi constituie atributul organizaţiilor responsabile cu aceste măsuri.
Protecţia antiaeriană. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse pentru prevenirea şi apărarea grupărilor de forţe şi a obiectivelor proprii împotriva cercetării aeriene şi a loviturilor executate din aer de către agresor, inclusiv prin folosirea mijloacelor nespecializate de luptă împotriva ţintelor aeriene.
Protecţia calculatoarelor (COMPUSEC). Modalitate de utilizare a dispozitivelor hardware, software şi firmware pentru protecţia calculatoarelor în scopul interzicerii sau sesizării penetrării neautorizate, manipulării, ştergerii de informaţii sau anulării unor servicii.
Protecţia civilă. Parte componentă a Sistemului Naţional de Apărare destinată să asigure protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, valorilor culturale şi a factorilor de mediu în caz de război sau dezastre.
Protecţia electronică. Componenta războiului electronic care cuprinde ansamblul de măsuri adoptate pentru protejarea forţelor şi asigurarea funcţionării stabile a sistemelor electronice proprii în condiţiile acţiunilor de atac electronic desfăşurate de inamic sau în condiţiile existenţei perturbaţiilor electromagnetice.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:52 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Protecţia genistică. Ansamblul măsurilor, acţiunilor şi lucrărilor genistice care se planifică şi execută de către toate forţele, în folosul propriu, pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor, pentru crearea condiţiilor necesare adăpostirii şi protejării personalului şi tehnicii împotriva loviturilor de orice gen ale inamicului şi pentru îngreunarea şi interzicerea acţiunii acestuia.
Protecţia individuală N.B.C. Activitatea realizată de fiecare individ cu ajutorul echipamentului şi materialelor de protecţie individuală N.B.C. sau cu ajutorul echipamentului şi materialelor pentru decontaminare N.B.C.
Protecţia informaţiilor. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor organizatorice, informaţionale şi tehnice luate şi executate pentru respectarea regulilor de lucru în elaborarea şi exploatarea documentelor, tehnicii şi materialelor de conducere în secret şi pentru păstrarea secretului, accesul autorizat şi ierarhizat la date şi informaţii, controlul informaţiilor destinate publicului, protecţia fizică şi criptografică a informaţiilor ce se transmit, disimularea informaţională a inamicului, penetrarea documentelor de conducere în secret, cifrurilor şi codurilor adversarului.
Protecţia împotriva acţiunilor de influenţare psihologică ale inamicului. Un complex de măsuri cu caracter politic, educativ, moral şi psihologic ce se întreprind în permanenţă, începând încă din timp de pace şi continuând la război, pentru a asigura efectivelor armatei şi populaţiei stabilitate morală, rezistenţă şi imunitate, capacitatea de a se împotrivi propagandei şi oricăror încercări ale agresorului de a submina starea psihomorală şi de a modifica în direcţia dorită atitudinile, opiniile şi comportamentul personalului militar sau civil.
Protecţia împotriva mijloacelor incendiare. Ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se desfăşoară pentru protecţia personalului împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare, limitarea şi lichidarea efectelor acestora în raionul în care acţionează trupe sau în care se produc incendii masive.
Protecţia medicală şi sanitar-veterinară. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor care se stabilesc şi se desfăşoară în vederea păstrării sănătăţii militarilor şi animalelor, prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor, inclusiv a celor provocate de armele de distrugere în masă.
Protecţia mediului. a. Ansamblul de standarde, metode şi proceduri destinate stabilirii măsurilor de prevenire a afectării factorilor de mediu, de protejare si reconstrucţie a acestora, pe timpul pregătirii, desfăşurării şi după încetarea activităţilor/acţiunilor militare, în concordanţă cu legislaţia şi reglementările naţionale, precum şi convenţiilor internaţionale. b. Ansamblul de măsuri luate şi activităţilor desfăşurate, de către comandanţii/şefii, organele tehnice, logistice şi medico-sanitare, precum şi de către persoanele cu atribuţii în domeniu, pentru respectarea legislaţiei şi reglementărilor specifice în vigoare.
Protecţia psihologică. Un complex de măsuri şi acţiuni destinate anihilării (diminuării) efectelor psihologice pe care adversarul doreşte să le obţină asupra efectivelor proprii. Cuprinde atât acţiuni îndreptate asupra forţelor şi mijloacelor adversarului, cât şi acţiuni destinate personalului propriu.
Protecţia telecomunicaţiilor (COMSEC). Activitate specifică care constă în aplicarea unor măsuri de protecţie a comunicaţiilor împotriva accesului neautorizat şi de asigurare a autenticităţii informaţiilor. Aceste măsuri includ protecţia prin mijloace criptogarfice, echipamente de protecţie a transmisiei semnalului util şi măsuri de reducere a nivelului radiaţiilor compromiţătoare. De asemenea include protecţia procedurală, fizică, de personal, documente şi a calculatoarelor.
Protocol criptografic. Protocol de comunicaţii prin care se stabilesc anumite tehnici criptografice de protecţie a datelor şi comunicaţiilor.
Protocol de comunicaţii. Un set de reguli/convenţii/metode pentru comunicaţii între două sau mai multe părţi.
Provocări neconvenţionale. Acţiuni care includ abordări neconvenţionale şi necostisitoare care pot ameninţa în mod direct statul, populaţia şi accesul la infrastructura din exterior. (Ex.: terorismul, utilizarea armelor de distrugere în masă, războiul informaţional, sabotaje la adresa mediului, interzicerea accesului la resursele strategice etc.).
Psihoprofesiogramele armelor şi specialităţilor militare. Reprezentări grafice ale valorilor pe care trebuie să le atingă cerinţele de ordin psihic, solicitate de o armă sau o specialitate militară. Psihoprofesiograma reprezintă, pentru arma sau specialitatea respectivă, ceea ce reprezintă profilul psihologic la nivel individual. Ea sintetizează, într-o formă uşor de utilizat, principalii parametri psihici pe care trebuie să-i întrunească o persoană pentru a se putea încadra într-o anumită armă sau specialitate militară, precum şi nivelul la care trebuie să se situeze respectivii parametri. Nivelul acestor parametri este fixat fie printr-o singură valoare (optimă), fie printr-un interval de valori (minimă, medie, maximă).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:53 | Сообщение # 9 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Psihologie militară. Disciplină care are ca obiect de studiu modalităţile de manifestare a individului (fenomene, procese, relaţii etc.) în mediul militar. Problematica abordată de psihologia militară serveşte atât la realizarea unor modele teoretice-explicative ale comportamentelor individuale în mediul militar (la pace sau în situaţi de conflict militar), cât şi la elaborarea unor strategii de optimizare a acestor comportamente.
Punct critic (culminant). Momentul în care o forţă nu-şi mai poate menţine puterea de luptă pentru îndeplinirea misiunii. În ofensivă acesta este punctul situat în timp şi spaţiu când puterea de luptă a atacatorului nu mai este superioară faţă de cea a apărătorului. Este momentul în care atacatorul riscă un contraatac iar continuarea acţiunilor ofensive atrage mari riscuri. Un apărător atinge punctul culminant când forţele proprii nu mai au capabilitatea să treacă la contraofensivă sau să se apere cu succes. Strategia folosită în această situaţie este de a-l atrage pe atacator către punctul său critic (culminant) lovindu-l când acesta şi-a epuizat resursele.
Punct de alimentare cu carburanţi şi lubrifianţi. Autovehicul sau loc special amenajat pe care se instalează tehnica de alimentare, recipienţii de păstrare a carburanţilor şi lubrifianţilor, accesoriile utilizate la alimentare şi mijloacele pentru stingerea incendiilor. Punctul de alimentare cu carburanţi şi lubrifianţi poate fi staţionar sau mobil. Punctul de alimentare staţionar se organizează la unitatea militară, de regulă, lângă parcul auto şi are în compunere rezervoare pentru depozitare, staţii de alimentare, mijloace pentru stingerea incendiilor. Punctul de alimentare mobil se organizează în teren, la aplicaţii sau campanie.
Punct de aprovizionare de luptă. Loc unde se distribuie materialele necesare luptătorilor în vederea ducerii acţiunilor de luptă. Se organizează la
subunităţi de tip companie (similare). Activitatea la punctul de aprovizionare de luptă este condusă de plutonierul de subunitate.
Punct de conducere a zborului/paraşutărilor. Locul unde este amplasat personalul şi mijloacele tehnice necesare dirijării aeronavelor şi conducerii paraşutărilor, în limita razei vizuale.
Punct de conducere a mobilizării. Element al sistemului de conducere organizat în cazarmă, din timp de pace, în spaţiile de lucru ale fiecărui comandament şi dotat cu mijloacele necesare.
Punct de comandă. Totalitatea/o parte a personalului şi a mijloacelor comadamentului, dispuse într-un singur loc, sub o comandă unică, din care se exercită actul de comandă asupra unităţii/unei părţi din unitate pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare. Numărul punctelor de comandă şi dispunerea acestora trebuie să fie în concordanţă cu situaţia existentă şi cu posibilităţile comandamentului de a le organiza. Pentru realizarea conducerii eficiente şi continue a forţelor şi mijloacelor din subordine, în funcţie de eşalon, de mijloacele existente şi de specificul misiunii, se constituie, de regulă, următoarele puncte de comandă: de bază, de rezervă, înaintat, ajutător.
Punct de comandă pentru mobilizare. Element al sistemului de conducere instalat în raionul de mobilizare, cel mai târziu odată cu ultimul punct de primire şi echipare rezervişti sau punct de primire şi repartiţie a autovehiculelor, de către unităţile care primesc resurse în raioanele de mobilizare.
Punct de distribuţie. Locul în care materialele, produsele şi/sau muniţia, primite de la punctul de aprovizionare sunt împărţite pentru distribuirea cât mai operativă a acestora la unităţile subordonate.
Punct de goniometrare radio. Ansamblul forţelor şi mijloacelor de cercetare radio şi de transmisiuni destinat pentru localizarea emiţătorului de semnale radio. Este element component al bazei de goniometrare radio.
Punct de gospodărie. Locul în care îşi desfăşoară activitatea grupa de gospodărie în vederea asigurării militarilor cu hrană, apă potabilă şi articole de regie.
Punct de interceptare a emisiunilor de televiziune. Ansamblul forţelor şi mijloacelor destinate pentru căutarea, supravegherea, interceptarea şi goniometrarea emisiunilor de televiziune din sistemele militare.
Punct de interceptare radio. Ansamblul forţelor şi mijloacelor de cercetare radio şi de transmisiuni destinat căutării, supravegherii şi înregistrării semnalelor radio. Are o compunere variabila în forţe şi mijloace şi se organizează în cadrul centrului (punctului) de cercetare radio sau independent.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 13:53 | Сообщение # 10 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Punct de primire şi echipare a rezerviştilor. Element al sistemului de primire, repartiţie, distribuţie şi transport al resurselor, organizat pe subunităţi, grupuri de subunităţi sau chiar de unităţi sarcini de mobilizare al aceleiaşi unităţi, destinat luării în evidenţă a rezerviştilor sosiţi în unitate la mobilizare; echipării, dotării şi repartiţiei acestora pe subunităţi. Se dispune în spaţii adecvate din cazărmi, în apropierea acestora sau în raioane de mobilizare.
Punct de primire-repartiţie a autovehiculelor (resurselor hipo). Element al sistemului de primire, repartiţie, distribuţie şi transport al resurselor, organizat în spaţii adecvate şi dotat astfel încât să asigure primirea şi repartiţia la subunităţi a autovehiculelor (resurselor hipo) în termenele planificate.
Punct de regrupare. Loc de adunare în teren a militarilor cercetaşi ce au acţionat izolat sau după ce aceştia au realizat dispersarea..
Punct de verificare. Loc din teren destinat verificării situaţiei elementelor de cercetare.
Puncte decisive. a. Obiective de natură militară, geografică, economică care menţinute sau cucerite deformează acţiunea unei forţe către centrul de greutate al forţei opuse. b. Obiective naturale şi artificiale din terenul acţiunilor de luptă, cum ar fi: un deal, un oraş sau o grupare de forţă. Pot să includă şi elemente care susţin comanda, cum ar fi: un punct de comandă, limita critică, spaţiul aerian sau un nod de comunicaţie, reţele sau forme de teren care sunt critice pentru continuarea cu succes a operaţiei. Identificarea corectă a punctelor decisive şi utilizarea eficientă a acestora conduce la slăbirea capacităţii de luptă a forţelor inamicului. Securizarea punctelor decisive poate asigura comandantului flexibilitate în concepţie şi succes în îndeplinirea misiunii.
Purtător de cuvânt. Persoana care susţine conferinţele de presă, redactează şi transmite comunicatele de presă, dezminţirea, rectificarea etc. Principala calitate a purtătorului de cuvânt ar trebui să fie aceea de bun comunicator, inteligent, amabil, spontan, sincer şi transparent (în limitele intereselor instituţiei a cărei “voce” este). În realitate, emiţătorul mesajului este instituţia, purtătorul de cuvânt. fiind, într-un fel, “forma” acestui mesaj.
Puterea aeriană. Capacitatea de a utiliza spaţiul aerian în scopuri militare. Ea presupune, în principal, crearea şi dezvoltarea unor forţe aeriene capabile să opereze atât în spaţiul aerian naţional cât şi în cel corespunzător zonei de criză/conflict armat, să descurajeze, să interzică sau să limiteze folosirea de către agresor a acestuia.
Putere de luptă. a. Capacitate care rezultă prin însumarea tuturor mijloacelor de distrugere pe care le poate aplica o unitate sau o formaţiune militară asupra adversarului la un moment dat. b. Componentă esenţială a capacităţii combative, specifică structurilor militare, exprimată integrator prin elementele capacităţii de distrugere a adversarului (conducerea, puterea de lovire, manevra şi protecţia).
Putere maritimă. Capacitatea unui stat (alianţe) de a folosi cu succes şi în acelaşi timp de a controla marea, sau o parte a acesteia.
|
| |
| |
|
Principală 
