|
Lexicon militar. Litera S.
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:50 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Scrisoare de acreditare. Document prin care se atestă calitatea unui agent diplomatic de a reprezenta un anumit stat în relaţiile cu alt stat şi numirea lui în această calitate în statul străin. Scrisoarea de acreditare este semnată de şeful statului care-l numeşte pe reprezentantul diplomatic, este contrasemnată de ministrul de externe şi este adresată şefului statului acreditar. Scrisoarea se dă ambasadorilor, trimişilor plenipotenţiari şi ambasadorilor cu misiuni speciale. Ceremonialul prezentării scrisorilor de acreditare are loc într-o audienţă solemnă la reşedinţa oficială a şefului statului.
Secesiune. Acţiune de separare a unui stat sau a unui grup de state de o federaţie sau o confederaţie de state, ce se desfăşoară, de regulă, pe cale violentă (de exemplu războiul civil american sau războaiele succesive din spaţiul ex-iugoslav din anii post-război rece) dar şi prin metode paşnice (vezi cazul separării Cehiei şi Slovaciei).
Secretizarea informaţiilor. Procesul de aplicare a unor procedee de criptare şi codificare în vederea “acoperirii” informaţiilor ce se transmit prin căile de comunicaţii.
Sector de rupere. Porţiunea spaţială din apărarea adversarului, variabilă ca dimensiuni, asupra căreia se concentrează focul artileriei, al tancurilor, loviturile rachetelor şi aviaţiei pentru nimicirea forţelor şi mijloacelor acestuia şi pentru crearea unor breşe în sistemul său de apărare, prin care să se realizeze pătrunderea forţelor de angajare imediată.
Securitatea aeriană. Domeniu multidisciplinar al aviaţiei al cărui obiect de studiu specific este evenimentul de aviaţie, ca rezultat al interacţiunilor interne şi externe ale sistemului aeronautic în ansamblu, şi care face diagnosticări, observaţii şi propune factorilor de comandă şi decizie măsuri de prevenire a evenimentelor de aviaţie.
Securitate colectivă. Concept bazat pe principiile dreptului internaţional ce presupune un angajament mondial în formarea păcii şi securităţii internaţionale, care să lege juridic toate naţiunile, fiind prima încercare de instituţionalizare şi respectare a primatului dreptului internaţional în scopul asigurării securităţii tuturor naţiunilor.
Securitate de computere. Posibilităţi de securitate aparţinând componentelor fizice şi soft aplicate unui sistem de computere pentru asigurarea unei protecţii sigure împotriva divulgării, manipulării, ştergerii de informaţii sau contestării serviciului.
Securitate de comunicaţie. Măsuri de securitate aplicate telecumunicaţiilor pentru a împiedica evaluarea, studiul şi utilizarea unor informaţii referitoare la acestea (şi nu numai), de către persoane neautorizate precum şi pentru a asigura autenticitatea acestora.
Securitate militară. a. Starea asigurată statului de către Forţele Armate pentru a acţiona în mod paşnic, creând condiţiile promovării neîngrădite a intereselor lui interne şi externe. b. Stare în care trebuie să se găsească statul român pentru a putea să se dezvolte liber şi să acţioneze neîngrădit în promovarea intereselor fundamentale ale României.
Securitate naţională. Grad de satisfacere a intereselor naţionale fundamentale ale unei ţări, precum şi ansamblul de măsuri luate în toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, militar, cultural, ştiinţific, informaţional, ecologic, sanitar, precum şi cele ale siguranţei naţionale, ordinii publice, protecţiei civile etc.), atât în timp de pace, cât şi în timp de război sau de criză, în conformitate cu o concepţie unitară, pentru promovarea intereselor respective şi apărarea lor împotriva pericolelor, ameninţărilor şi riscurilor de orice natură.
Securitatea semnalelor. Asigurarea protejării şi integrităţii informaţiilor conţinute de semnalele electromagnetice proprii prin împiedicarea cercetării lor de către adversar.
Securitatea transmisiilor. Componentă a securităţii comunicaţiilor cu rol de protecţie a transmisiilor împotriva intercepţiei şi utilizării ostile a acestora.
Securitatea zborului/paraşutărilor. Ansamblul de activităţi desfăşurate şi măsurile luate pentru executarea zborului/paraşutărilor fără incidente sau accidente de zbor/paraşutare.
Selecţie profesională. Demers ştiinţific prin care se urmăreşte stabilirea unei concordanţe între caracteristicile profesiei militare şi particularităţile de ordin fizic şi psihic ale candidaţilor pentru cariera militară. Scopul selecţiei profesionale este de a stabili care sunt aptitudinile necesare exercitării profesiei militare şi de a alege candidaţii care au aceste aptitudini, într-un grad satisfăcător, care le va permite să facă faţă exigenţelor formative şi de performanţă solicitate de instituţia militară.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:50 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Serviciu de radiocomunicaţii. Serviciu implicând transmiterea, emisia şi/sau recepţia undelor radioelectrice în scopuri de telecomunicaţii.
Serviciu de radiodifuziune prin satelit. Serviciu de radiocomunicaţii, în care semnalele emise, sau retransmise, de către staţii spaţiale, sunt destinate a fi recepţionate direct de către public.
Serviciu de radiodifuziune. Serviciu de radiocomunicaţii, ale cărui emisiuni sunt destinate a fi recepţionate direct de către public. Serviciul poate cuprinde emisiuni sonore, emisiuni de televiziune sau alte tipuri de emisiuni.
Serviciu mobil aeronautic. Serviciu rezervat comunicaţiilor privind siguranţa şi regularitatea zborului, în principal de-a lungul rutelor aeriene civile interne şi internaţionale.
Serviciu mobil prin satelit. Serviciu de radiocomunicaţii între staţii de sol mobile şi una sau mai multe staţii spaţiale, între staţii de sol mobile, prin intermediul uneia sau mai multor staţii spaţiale.
Serviciu special. Serviciu de radiocomunicaţii, exclusiv pentru satisfacerea unor nevoi determinate de interesul general, dar care nu este deschis corespondenţei publice.
Sfinţi militari. Sfinţi care în viaţă au fost militari.
Siguranţa. a. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor de supraveghere, pază şi apărare nemijlocită şi generală a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui element al acestuia în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare, executându-se în scopul protejării forţelor proprii faţă de cercetarea inamicului sau oricare acţiune desfăşurată de către acesta. b. Ansamblul coerent de măsuri defensive realizat şi aplicat la toate eşaloanele în scopul obţinerii şi menţinerii securităţii. c. Măsuri adoptate în acţiuni/operaţii care vizează asigurarea libertăţii de acţiune a forţelor proprii şi prevenirea unui atac prin surprindere din partea inamicului. d. Capacitatea unui sistem de a exista şi de a funcţiona corect în condiţii definite sau precizate. Aceasta este dată de însumarea ponderată a rezervei de siguranţă cu capacitatea de refacere şi cu securitatea. e. Calitatea unei activităţi de a se finaliza prin atingerea obiectivelor în condiţii definite sau precizate.
Siguranţa antisubmarin. Ansamblul de activităţi care cuprinde măsurile ce se iau de către fiecare navă, indiferent de tipul şi clasa ei, de către fiecare grupare şi grup de nave, indiferent de misiunea primită, de către toate marile unităţi şi unităţile navale, în scopul prevenirii şi evitării acţiunii inamicului prin surprindere cu submarinele pentru cercetare, lovirea cu rachete şi torpile a navelor de suprafaţă şi submarinelor proprii, minarea căilor de comunicaţii, debarcarea scafandrilor de luptă şi a grupelor de cercetare-diversiune.
Siguranţa convoiului. Parte a escortei, care intră în funcţiune când transportul prizonierilor de război se face pe jos sau cu mijloace auto şi coloana are un efectiv mai mare. Forţele din siguranţa convoiului asigură coloana în faţă, spate şi la flancuri.
Siguranţa de luptă. Situaţie adoptată în apărare, în care subunităţile ocupă poziţie înaintată sau aliniamente stabilite în faţa limitei dinaintea apărării, iar în ofensivă sunt trimise la flancuri şi joncţiuni, cu misiunea de a împiedica executarea de către inamic a unor riposte prin surprindere.
Siguranţă naţională. Stare de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.
Simplitatea planurilor şi a ordinelor. Principiu de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor militare care presupune elaborarea unor planuri clare, necomplicate, precum şi a unor ordine concise pentru a asigura o înţelegere completă a misiunii.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:52 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Simulare. Implementarea evoluţiei în timp a unui model (imitarea funcţionării unui dispozitiv, echipament sau sistem tehnic, în condiţii date, prin utilizarea unui model).
Simulare constructivă. a. Mode-le şi simulări în care oamenii simulaţi operează sistemele simulate. Oamenii reali furnizează intrările pentru aceste simulări, dar nu sunt implicaţi în stabilirea ieşirilor procesului de simulare. b. Forma de instrucţie specifică pregătirii comenzilor de la nivel batalion până la nivelul comandamentelor strategice, ce se realizează prin antrenamente de stat major/-aplicaţii de comandament asistate de calculator.
Simularea mascării de radiolocaţie. Crearea emisiilor electromagnetice pentru a reprezenta mijloacele aliate, fictive sau reale, în scopul introducerii în eroare a forţelor ostile.
Simulare reală. O acţiune prin care oamenii reali operează sisteme reale. (ex.: simularea focului cu acţiune dublă prin emiţătoare - receptoare laser).
Simulare virtuală. Acţiunea prin care oamenii reali operează sisteme simulate.
Simulator. Ansamblul de aparate şi dispozitive care realizează modelarea şi simularea fizică a sistemelor de luptă sau pieselor de echipament care nu sunt prototip dar care emit aspecte importante ale funcţionării echipamentelor, destinate antrenării şi verificării reacţiilor operatorilor umani.
Sincronizarea acţiunilor. Principiu operaţional care presupune integrarea activităţii de cercetare, de sprijin de foc şi logistic, cu manevra în cadrul operaţiilor. Ea urmăreşte obţinerea puterii de luptă necesare, care, în context operaţional, este precedată de protecţia, pregătirea cercetării, logistica, generarea forţei (concentrarea forţelor) şi accesul la infrastructură în condiţiile în care trupele nu sunt încă desfăşurate în zona de acţiune.
Sinteză informativă. Document informativ prin care se raportează eşalonului superior toate informaţiile obţinute la sfârşitul unei zile de luptă, unei etape, misiuni sau la terminarea unei operaţii (lupte). Se întocmeşte sub formă de text, însoţit de scheme (hărţi) şi tabele explicative.
Sinergie. 1. Asociere a mai multor organe, sisteme, factori care desfăşoară activităţi simultane, având ca rezultat un efect de ansamblu 2. Sinteză creatoare care modelează forţele sociale divergente.
Sistem. a. Ansamblu de doctrine, metode, personal, procedee, echipa-mente sau utilităţi organizate să îndeplinească funcţiuni specifice. b. Ansamblul de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele, formând un întreg organizat care face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit.
Sistem criptografic. Metodă sau ansamblu de metode şi mijloace criptografice împreună cu regulile de folosire ale acestora care determină transformarea textelor clare în criptograme şi invers.
Sistem de alarmare. Sistem ce cuprinde totalitatea măsurilor de alarmare, ordonate pe nivele de ridicare a capacităţii de luptă, precum şi regulile şi metodele de aprobare, declanşare şi încetare a alarmei.
Sistem de baraje de mine. Modul de dispunere pe teatrul acţiunilor militare a tuturor barajelor, bancurilor şi câmpurilor de mine.
Sistemul de conducere. Structura decizională a unităţii militare care are rolul de a asigura conducerea activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de o unitate pentru îndeplinirea misiunii.
Sistemul de conducere a forţelor. Parte componentă a sistemului de conducere a armatei, destinată să facă posibilă conlucrarea şi cooperarea cu structurile de comandă din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, Statului Major General, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, celorlalte elemente ale Sistemului Naţional de Apărare, autorităţii publice civile centrale (locale), precum şi din cea a partenerilor de coaliţie sau de misiuni comune.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:57 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Sistem de control al spaţiului aerian. Un ansamblu de structuri organizatorice, persoane, proceduri şi facilităţi necesare îndeplinirii funcţiilor controlului spaţiului aerian.
Sistem de control şi raportare. Sistem organizat pentru detectarea îndepărtată, recunoaşterea şi urmărirea aeronavelor şi/sau navelor de suprafaţă precum şi pentru controlul apărării aeriene active. Sistemul constă în principal, dintr-un ansamblu de radare, centre de dirijare a avioanelor de vânătoare la interceptare şi personalul necesar, deservit de către o reţea de comunicaţii corespunzătoare.
Sistemul de comandă şi control (C.2). Complex ce cuprinde facilităţile, echipamentele, comunicaţiile, procedurile şi personalul necesare unui comandant pentru planificarea, conducerea şi controlul operaţiilor, gestionarea forţelor şi mijloacelor, în scopul îndeplinirii misiunii primite.
Sistemele de comandă, control, comunicaţii şi computere (C4). Sistemele integrate care cuprind doctrina, procedurile, structurile organizatorice, personalul, echipamentele, facilităţile, comunicaţiile şi capacităţile informatice desemnate să sprijine exercitarea C2 (comanda şi controlul) de către comandant în toate fazele operaţionale.
Sistemele de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii (C4I). Sisteme integrate de doctrine, proceduri, structuri organizatorice, personalul, echipamentele, facilităţile, comunicaţiile, capacităţile informatice şi informaţiile necesare susţinerii comenzii şi controlului în toate fazele operaţionale.
Sistemele de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii şi interoperabilitate (C4I2). Un sistem C4I. care acoperă şi domeniul interoperabilităţii, în care serviciile sau informaţiile necesare susţinerii comenzii şi controlului pot fi schimbate direct şi satisfăcător între ele şi / sau abonaţii lor.
Sistem de comunicaţii. Ansamblu de echipamente, metode şi procedee incluzând dacă este necesar şi personalul de deservire, organizat să îndeplinească funcţiunile de transfer a informaţiilor. (Un sistem de comunicaţii asigură comunicarea între utilizatorii acestuia şi poate include sisteme de transmitere, sisteme de comutare şi sisteme de utilizator.)
Sistem de comunicaţii de comandă şi control (C2CS). Sistem de comunicaţii care asigură transferul de informaţii între autorităţi militare în scopul îndeplinirii funcţiilor de comandă şi control. (C2CS este complementar cu C2IS şi diferă de sistemele C3).
Sisteme de comunicaţii şi informatice (CIS). Termen colectiv pentru sisteme de comunicaţii şi sisteme informatice.
Sistem de comutare. Parte a unui sistem de comunicaţii organizată pentru asocierea temporară a unor unităţi funcţionale, canale de transmitere sau circuite de telecomunicaţii în scopul de a furniza servicii de comunicaţii. (Exemple de sisteme de comutare NATO sunt: ISVN şi TARE).
Sistem de foc. Ansamblul organizat al loviturilor nucleare şi aviaţiei, precum şi focului tuturor categoriilor de armament, combinat cu sistemul de baraje şi obstacole naturale care se execută pentru nimicirea (neutralizarea) inamicului.
Sistem de foc al artileriei. Totalitatea misiunilor pentru artilerie, pregătite şi planificate de către structurile specializate în organizarea sprijinului cu foc, în scopul îndeplinirii misiunilor de luptă/operative de către o mare unitate/unitate din cadrul forţelor luptătoare.
Sistem de lovire. Ansamblul acţiunilor tuturor categoriilor şi sistemelor de armamente şi mijloace de lovire, executate în scopul producerii de pierderi, diminuării puterii de luptă şi anihilării acţiunilor inamicului în spaţiul terestru, aerian, maritim şi fluvial.
Sistemul de mobilizare. Ansamblul de organe de conducere şi execuţie, resurse umane şi materiale , elemente ale infrastructurii teritoriale, legăturile dintre acestea, proiectate şi pregătite să acţioneze ca un tot unitar, pe baza unor obligaţii legale, pentru trecerea ţării de la starea de pace la cea de război.
Sistemul de telecomunicaţii teritorial. Sistemul care rezultă din integrarea tehnică şi operaţională a sistemelor separate de comunicaţii ale tuturor furnizorilor de servicii de acest tip şi care au drept de operare pe teritoriul naţional.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:58 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Sistem de transmitere. Parte a unui sistem de comunicaţie organizat să îndeplinească transferul de informaţii dintr-un punct către unul sau mai multe puncte cu ajutorul semnalelor.
Sistem informatic. Ansamblu de echipamente, metode şi procedee, şi unde este necesar personal, organizat să îndeplinească funcţiunile de prelucrare a informaţiilor.
Sistem informatic de comandă şi control (C2IS). Sistem informatic care furnizează autorităţilor militare un suport în îndeplinirea funcţiilor de comandă şi control. C2IS este complementar cu C2CS.
Sistem informatic de management (MIS). Sistem de prelucrare a informaţiilor care sprijină luarea unei decizii de către un comandament.
Sisteme informaţionale automatizate. O combinaţie de resurse informatice, de (tele)comunicaţii şi umane care colectează, înregistrează, prelucrează, stochează, transmit, restabilesc şi afişează informaţiile.
Sistemul învăţământului militar: Parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, având ca obiectiv fundamental formarea, specializarea şi perfecţionarea succesivă a personalului militar în activitate şi în rezervă. Are în compunere: învăţământul militar liceal (trei colegii militare liceale şi liceul militar de muzică), învăţământul militar postliceal pentru formarea subofiţerilor (şcoala de maiştrii, şcoala de maiştrii şi subofiţeri), învăţământul militar universitar pentru formarea ofiţerilor şi a altor specialişti – ingineri, medici (academii ale categoriilor de forţe, Academia tehnică militară, Institutul de medicină militară), învăţământul militar postuniversitar (Academia de înalte studii militare, Colegiul de comandă şi stat major etc); învăţământul militar de specializare şi perfecţionare (şcoli de aplicaţii ale armelor).
Situaţia electronică. Totalitatea informaţiilor cu privire la toate categoriile de sisteme şi echipamente electronice, proprii şi ale inamicului, la desfăşurarea şi modul în care acţionează în dispozitivul de luptă, precum şi condiţiile care pot influenţa modul de desfăşurare a războiului electronic (de propagare a undelor electromagnetice, de climă, de relief etc.). Este componentă a situaţiei militare generale, iar după amploare, poate fi clasificată în: situaţie electronică generală şi parţială.
Situaţia electronică generală. Situaţie care cuprinde informaţii despre toate sistemele şi echipamentele electronice ale inamicului şi forţelor proprii şi condiţiile lor de lucru.
Situaţia electronică parţială (specială). Situaţie ce conţine date despre mijloacele electronice cu o destinaţie sau apartenenţă determinată (componente ale unui singur sistem sau componente ale unei structuri, la o dată precizată).
Situaţia locală. Totalitatea aspectelor, caracteristicilor şi informaţiilor referitoare la inamic, teren, populaţie, situaţia hidrometeorologică, climă, faună, floră, căile de comunicaţii şi starea epidemiologică dintr-un raion, localitate, etc.
Sociologie militară. Ramură specializată a sociologiei având ca obiect de studiu următoarele: 1. fenomenele şi procesele sociale din interiorul instituţiilor şi organizaţiilor militare, dimensiunea socială a vieţii şi activităţii militare; 2. relaţiile sociale complexe dintre armată (ca instituţie sau ca organizaţie) şi societate. Din prima categorie fac parte analizele privind: specificul şi funcţiile organizaţiei militare ca organizaţie de tip birocratic; factorii de ordin psihosocial care asigură/ împiedică funcţionarea normală a acesteia şi atingerea obiectivelor stabilite; relaţiile interpersonale dintre membrii organizaţiei militare; relaţiile dintre şefi şi subordonaţi; adaptarea tinerilor la viaţa militară; normele şi valorile specifice organizaţiei militare şi rolul acestora în formarea spiritului de corp, asigurarea coeziunii organismului militar, a disponibilităţii şi capacităţii acestuia de a-şi îndeplini misiunile; conducerea organizaţiei militare, specificitatea funcţiilor acesteia şi a modului său de exercitare; factorii psihosociali care afectează starea disciplinară a personalului; dimensiunile psihosociale ale reformei instituţiei militare etc. Din cea de a doua categorie fac parte următoarele tematici: locul şi rolul armatei în societate, misiunile specifice care îi revin, factorii socio-economici şi politici de care depind natura, conţinutul şi dinamica acestora; atitudinea populaţiei civile faţă de armată şi problematica securităţii naţionale; prestigiul social al profesiei militare; atracţia pentru profesia militară şi posibilităţi de promovare a acesteia, controlul civil asupra armatei, necesitatea, conţinutul şi modalităţile de realizare a acestuia; relaţiile dintre unităţile militare şi comunităţile locale etc. La acestea se adaugă şi probleme ţinând de specificul războiului modern, relaţiile cu alte armate, dimensiuni psihosociale ale asigurării interoperabilităţii cu armate din ţări membre ale N.A.T.O., probleme de geopolitică şi geostrategie etc.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:58 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Societatea civilă. Totalitatea indivizilor neangajaţi în viaţa politică şi în instituţiile de stat ale societăţii, care lucrează în cadrul tuturor agenţilor şi organizaţiilor economice, a tuturor organizaţiilor socio-profesionale, de creaţie etc. cu caracter apolitic şi care desfăşoară, în cadrul unor relaţii sociale specifice, multiple activităţi.
Soluţie materială. Program de achiziţie pentru apărare, care necesită cercetare-dezvoltare, modificarea sistemelor existente sau program nou pentru a satisface nevoile misiunii ce au fost identificate.
Soluţie nonmaterială. Soluţia care presupune schimbări în doctrină, tactică, instruire sau organizare pentru a satisface nevoile identificate ale misiunii.
Spaţiul de luptă fluid. O suprafaţă de teren determinată de posibilităţile maxime ale marilor unităţi/unităţilor, de a descoperi şi angaja inamicul simultan la toate cele trei niveluri ale artei militare (tactic, operativ, strategic), în minimum două medii simultan, în scopul lovirii decisive a centrelor de gravitate/punctelor decisive ale acestuia şi al înfrângerii lui psihice şi fizice.
Spaţiul electromagnetic. Mediul de desfăşurare a tuturor fenomenelor, proceselor, acţiunilor şi activităţilor care implică utilizarea energiei electromagnetice.
Spaţiu strategic. Suprafaţa geografică (terestră, aeriană, maritimă, cosmică) pe care se dispun structurile organizatorice de tip militar, componentele logistice ale luptei armate şi pe care se pot desfăşura acţiunile militare.
Specificaţie. Documentaţie tehnică, conţinând indicaţii, precizări privind configuraţia, funcţionarea, exploatarea, întreţinerea sau repararea sistemului. Poate fi, de detaliu, situaţie în care acoperă toate cerinţele pentru unul sau mai multe tipuri de elemente de configurare sau servicii, astfel încât să nu necesite pregătirea şi referirea unei specificaţii generale pentru cerinţele comune şi generală, când acoperă cerinţele comune pentru două sau mai multe tipuri, clase, grade sau forme de produse, servicii sau materiale, deci elimină repetarea cerinţelor comune în specificaţiile de detaliu.
Spot audio (video, audio-video). Un produs cu conţinut şi formă adecvate susţinerii unei/unor teme de acţiuni psihologice.
Sprijin aerian apropiat. Acţiune aeriană îndreptată împotriva ţintelor care sunt în apropierea imediată a forţelor proprii şi care necesită integrarea detaliată a fiecărei misiuni aeriene cu focul şi manevra acestor forţe.
Sprijinul civil. Totalitatea activităţilor şi măsurilor luate de forţa de intervenţie în scopul favorizării asistenţei şi sprijinului reciproc între structurile militare şi orice organism civil în procesul de planificare/pregătire sau aplicare a resurselor necesare pentru a răspunde consecinţelor unor situaţii critice de urgenţă, de natură civilă sau în caz de atac, incluzând situaţiile de urgenţă în planul securităţii naţionale.
Sprijin de foc. Executarea tragerilor în concordanţă cu manevra forţelor, cu scopul de a distruge sau neutraliza inamicul.
Sprijin electronic. Componenta războiului electronic care cuprinde ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea cunoaşterii situaţiei electronice, identificării ameninţărilor electronice imediate, avertizării forţelor proprii şi stabilirii ţintelor în scopul sprijinirii acţiunilor de atac electronic şi protecţie electronică. Acţiunile de sprijin electronic constituie o sursă de informaţii de luptă, care pune la dispoziţia comandanţilor de la toate eşaloanele informaţii privind semnalele de comunicaţii, semnalele de la toate sistemele electronice de noncomunicaţii şi radiaţiile electromagnetice secundare, neintenţionate ale sistemelor electronice
Sprijin logistic. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară în scopul asigurării forţelor ce intră în subordine temporar, cu tot ceea ce le este necesar pentru ducerea acţiunilor militare.
Sprijin logistic acordat forţelor Ministerului de Interne. Complex de măsuri şi activităţi planificate şi desfăşurate pentru aprovizionarea, la ordin, a forţelor Ministerului de Interne în diferite situaţii create pe fondul instituirii stării de urgenţă.
Sprijin logistic integrat. Management şi proces tehnic prin care sprijinul logistic pentru echipamente este integrat din primele faze ale programului de achiziţie.
Sprijin logistic naţional. Sprijin logistic pentru forţele unei naţiuni la care aceasta îşi asumă întreaga responsabilitate.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 16:59 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Sprijinul naţiunii gazdă. Asistenţă civilă şi militară oferită la pace şi război de către o naţiune gazdă unei forţe NATO care este dislocată sau tranzitează ţara respectivă.
Sprijinul operaţiilor antidrog. Acţiunile desfăşurate de elemente ale forţei de intervenţie în favoarea organizaţiilor, pentru aplicarea legii în scopul depistării, monitorizării şi contracarării producţiei, traficului şi folosirii ilegale a drogurilor.
Sprijin politic. Acţiune de susţinere a persoanelor, instituţiilor, organizaţiilor politice în vederea îndeplinirii obiectivelor politice ale acestora.
Stabilizare. Acţiune de a (se) stabiliza şi rezultatul ei. În sens economic, stabilizarea monetară reprezintă un complex de măsuri economice, financiare, politice şi sociale întreprinse de stat pentru a asigura stabilitatea monedei naţionale. Se impune, de obicei, atunci când există inflaţie sau când se manifestă tendinţe inflaţioniste şi presupune încetarea emisiunii de semne băneşti excedentare, eliminarea surplusului de bani de hârtie aflat în circulaţie, înlocuirea semnelor băneşti aflate în circulaţie cu altele noi.
,,STANAG ” (Acord de standardizare). Termen NATO derivat din ,,standardisation agreement” care reprezintă un acord de standardizare.
Standardizare. a. Activitatea de stabilire a unor norme vizând probleme reale sau posibile, destinate să fie aplicate în comun şi de manieră repetitivă pentru atingerea unui nivel optim de organizare într-un context dat. b. În cadrul NATO, reprezintă procesul de dezvoltare de concepte, doctrine, şi proceduri pentru a obţine şi menţine cele mai eficiente nivele de compatibilitate, interoperabilitate şi interschimbabilitate în câmpurile de operaţii, în administraţie şi în ceea ce priveşte tehnica de luptă. c. Procesul de dezvoltare a conceptelor, doctrinelor, procedurilor şi proiectelor pentru a atinge şi menţine cele mai înalte şi eficace niveluri de compatibilitate, interoperabilitate, interschimbabilitate şi utilizare comună în domeniile informaţiilor şi conducerii, operaţional, tehnic şi logistic (administrativ şi material).
Standard de instrucţie. Normele, baremele, criteriile sau ansamblurile de norme care sunt stabilite pentru un agent al acţiunii militare sau pentru o structură militară care îndeplineşte o acţiune/ activitate/misiune specifică în anumite condiţii.
Standard militar. Un act normativ specific în care sunt consemnate nivelurile succesive, parţiale sau finale, cu care trebuie finalizată o activitate sau acţiune şi cuantifică nivelul de performanţă stabilit pentru o anumită structură, perioadă de pregătire, misiune, acţiune, activitate, funcţie şi post de lucru.
Standarde militare operaţionale (SMO). Standardele care reglementează desfăşurarea procesului de instruire a trupelor şi conducere a operaţiilor militare în sensul uniformizării conceptelor şi procedurilor de domeniul pregătirii pentru luptă, precum şi în cel al documentelor de conducere.
Standarde militare tehnice (SMT). Standardele care se aplică în proiectarea, producţia (achiziţia), testarea, evaluarea, exploatarea, mentenanţa şi păstrarea produselor de tehnică militară.
Standardizare logistică. Procesul dezvoltării conceptelor, procedeelor şi proiectelor de a realiza şi menţine nivelurile cele mai adecvate de compatibilitate, interoperabilitate, interschimbabilitate şi a calităţii de a fi comune în domeniul operaţiilor, administraţiei şi materialelor.
Standardizare militară. Activitatea specifică armatei care stabileşte, pentru problemele existente sau potenţiale, reglementări şi dispoziţii destinate unei utilizări comune şi repetate în domeniul militar, în vederea obţinerii unui grad optim de organizare într-un context dat.
Starea armatei. Situaţia în care se află aceasta la un moment dat, determinată de nivelul unor indicatori de stare privind conducerea, potenţialul operaţional al forţelor, moralul, ordinea şi disciplina, starea de spirit şi logistica.
Stare de asediu. a. Ansamblu de măsuri cu caracter politic, militar, economic şi social, care se instituie în anumite zone din ţară sau pe întregul teritoriu, în
scopul creşterii capacităţii de apărare a ţării, în situaţia iminenţei unei agresiuni îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei, unităţii statului sau integrităţii teritoriale. Se poate institui pentru o perioadă de cel mult 60 de zile. b. Ansamblul măsurilor luate în domeniul jurisdicţional al siguranţei naţionale şi în cel militar pentru evitarea agravării situaţiei locale încordate sau potenţial conflictuale şi lichidarea (stingerea) acţiunilor militare sau paramilitare începute deja.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 17:00 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Starea de criză. Situaţia în care sistemul social-global, în totalitate sau numai parte din el, este marcat de convulsii, de ameninţări interne şi externe sau mixte, precum şi de stagnarea şi perturbarea vieţii societăţii, toate acestea punând în pericol valorile naţionale şi democraţia constituţională.
Stare de funcţionare. Stare a unui produs, în care este capabil de a îndeplini funcţiile date, menţinând valorile parametrilor daţi în limitele stabilite de documentaţia tehnică.
Stare de mobilizare. Situaţia creată începând din ziua şi ora decretării mobilizării şi până la ridicarea acesteia.
Starea de necesitate. Situaţie când sunt suficiente elemente care afectează interesul apărării ţării, a ordinii constituţionale şi a siguranţei statului.
Stare de nefuncţionare. Stare a unui produs, în care chiar numai valoarea unui parametru ce caracterizează capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile date, nu corespunde cerinţelor documentaţiei tehnico-normative şi/sau de construcţie.
Starea de pregătire pentru luptă. Indică gradul de pregătire pentru luptă a personalului unei unităţi militare la un moment dat.
Stare de război. a. Situaţia în care se află statele beligerante din momentul notificării declaraţiei de război sau al începerii ostilităţilor şi până la încheierea păcii. b. Situaţia pe plan intern şi extern din care rezultă faptul că statul se află în conflict cu alt(e) state (state).
Starea de securitate. Situaţie, stare de fapt caracterizată prin realizarea măsurilor (militare, economice, financiare, comerciale, energetice, de protecţie a mediului şi a echilibrului natural, de ridicare a standardului social) având ca scop punerea la adăpost de orice pericol extern şi intern o colectivitate sau un stat şi a asigura existenţa, independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială a statului şi respectarea intereselor sale fundamentale. Este exprimată în continuitatea naţiunii şi în capacitatea ei de a-şi menţine şi redimensiona ciclurile funcţionale.
Starea de tensiune. Reprezintă o situaţie care se naşte datorită încordării relaţiilor diplomatice, politice, economice şi de altă natură, nemilitară, dintre statele, posibile a fi beligerante.
Stare de urgenţă. a. Ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică instituite în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii: existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi are ca scop menţinea sau restabilirea stării de legalitate; iminenţa producerii ori producerea unor dezastre şi are ca scop prevenirea şi înlăturarea efectelor acestora. Se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile. b. Punerea in aplicare a unui complex de măsuri, cu caracter politic şi social în scopul asigurării vitezei de reacţie necesare şi ridicării nivelului forţei combative a armatei şi de pregătire a populaţiei în vederea confruntării militare, astfel încât statul să fie în măsură să intre în război într-un timp foarte scurt.
Starea excepţională. Situaţie adoptată de un stat pe timpul stării de urgenţă dacă se produc distrugeri, calamităţi, care ar putea perturba grav activităţile economice.
Stare postconflictuală. a. Situaţie creată în urma încetării ostilităţilor militare şi acceptată de către părţile aflate în conflict. Conţine activităţi politice, diplomatice, juridice şi de altă natură pe care le presupune încheierea păcii între beligeranţi.
Stare preconflictuală. Situaţie de încordare a relaţiilor diplomatice, politice şi economice dintre state sau alianţe de state, caracterizată prin intensificarea pregătirilor militare (executarea de aplicaţii, concentrări de trupe, provocări şi incidente de frontieră, acţiuni de cercetare-diversiune, teroriste, de sabotaj, provocare, intensificarea acţiunilor psihologice, de spionaj şi alarmare etc.), rechemarea şi expulzarea reprezentanţilor diplomatici, sistarea îndeplinirii protocoalelor economice, militare, culturale, ştiinţifice şi de altă natură. De regulă, precede starea de urgenţă.
Starea unei structuri militare. Situaţia în care se află o structură militară la un moment dat, determinată de nivelul unor indicatori de stare (pregătirea operaţională, susţinerea logistică) şi ai celor specifici, în raport cu destinaţia şi misiunile ce-i revin.
Statutul cadrelor militare. Ansamblul de norme stabilite printr-o lege specială, care reglementează raporturile profesionale dintre cadrele militare şi instituţia militară.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 17:00 | Сообщение # 9 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Staţionare. Acţiunea pe care o desfăşoară unităţile luptătoare atunci când nu execută acţiuni militare, de luptă sau altele decât războiul, nu se deplasează şi nu sunt în dispozitiv de luptă. Este o formă de acţiune militară asociată luptei armate.
Stoc de mobilizare. Cantitate de materiale pentru completarea necesarului de război, potrivit eşalonărilor stabilite pentru diferite structuri. Materialele sunt destinate pentru asigurarea consumului necesar ducerii unor acţiuni, în limita unei perioade scurte (variabile) de timp.
Stoc normat. Cantitatea de materiale stabilită pe baze normative să existe asupra trupelor.
Stoc operativ. Cantitatea de materiale stabilită să existe asupra formaţiunilor de aprovizionare (depozite) de la eşaloanele operative. Valoarea sa este stabilită, pentru fiecare fel de materiale, prin tabele de înzestrare.
Stoc strategic. Cantităţile de produse şi materiale prevăzute să existe la depozitele eşaloanelor superioare marilor unităţi operative sau care se păstrează în depozitele teritoriale.
Stocul suplimentar de muniţii. Se creează în plus, pe baza dispoziţiunii eşalonului superior, pentru îndeplinirea unor misiuni de luptă importante (pregătirea de foc şi sprijinul din poziţiile iniţiale, executarea contra-pregătirii) sau ducerea acţiunilor de luptă pe direcţii independente, în munţi, deltă, localităţi, aliniamente şi raioane fortificate etc.
Stocul trupelor. Cantitatea de materiale prevăzută să existe la om (piesă, maşină de luptă) şi în depozitele de batalion (divizion), regiment, brigadă (similare) şi care asigură ducerea unor acţiuni de luptă de intensitate medie, pe o perioadă de timp de câteva zile. Se împarte în - partea consumabilă - ce se întrebuinţează pentru executarea misiunilor de luptă şi pentru satisfacerea nevoilor curente ale subunităţilor, conform normelor de consum stabilite - partea intangibilă - ce se consumă, de regulă, cu aprobarea comandantului de unitate, iar în unele cazuri deosebite, care nu suferă amânare, cu aprobarea comandantului de batalion (similare).
Strategia de achiziţii. Planul principal pentru execuţia programului, de la iniţiere şi până la instalarea acestuia la trupe şi urmărirea comportării în exploatare a produsului. Este planul de bază care asigură cadrul pentru planificarea, organizarea, asigurarea cu personal, coordonarea şi conducerea ulterioară a programului de achiziţie.
Strategie defensiv–activă. Ansamblu de măsuri (planuri, documente etc.) elaborate pentru apărarea unei zone/regiuni (obiectiv) de importanţă strategică, într-un mod activ, neîncetat, îmbinând toate formele de ducere a acţiunilor de luptă, nu numai cele specifice apărării.
Strategie militară. a. Parte componentă a artei militare care studiază problemele conducerii războiului în ansamblu şi a acţiunilor militare de amploare strategică precum şi modalitatea folosirii forţelor şi mijloacelor pentru atingerea scopurilor politice ale războiului. Elaborează principiile de bază ale organizării şi ducerii acţiunilor militare, regulile, procedeele şi normele acestora. b. Ramură a ştiinţei (artei) militare, care studiază problemele conducerii războiului în ansamblu şi a acţiunilor militare de mare amploare, modalitatea folosirii forţelor şi mijloacelor pentru atingerea scopurilor politice ale războiului. Fundamentează planurile pregătirii ţării şi armatei pentru război.
Strategiile instrucţiei forţelor. Programele generale/direcţiile de acţiune/alocare a resurselor pentru executarea instrucţiei pe termen mediu/lung. Se materializează prin regulamente, instrucţiuni, dispoziţii şi manuale ce cuprind prevederi generale sau specifice privind executarea instrucţiei.
Stress. Stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţii afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrarea sau reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme; o modalitate interacţională dintre individ şi mediu, concretizată într-o stare tensională.
Stresor. Orice eveniment sau situaţie care cere un răspuns adaptativ sau comportamental nonrutinier, o provocare sau o ameninţare la adresa bunăstării/stării de bine/echilibrului sau imaginii de sine ducând la apariţia unor conflicte între motive/trebuinţe şi posibilităţile de satisfacere a acestora. Poate fi psihic sau fizic.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 17:00 | Сообщение # 10 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Structura acţională. Totalitatea forţelor de supraveghere şi avertizare timpurie, forţelor de reacţie în situaţii de criză, forţelor principale şi de rezervă.
Structură de securitate internaţională. Structură de tip alianţă militară, încheiată între două sau mai multe state, care are ca principal obiectiv, pe lângă apărarea securităţii naţionale a statelor membre şi apărarea/păstrarea/instruirea securităţii internaţionale, prin acţiuni militare ce vizează prevenirea războiului, rezolvarea conflictului, promovarea/păstrarea păcii, în statele (zonele) ce nu fac parte din structura respectivă.
Structura funcţională. Totalitatea forţelor operaţionale şi a celor teritoriale.
Studiu de interoperabilitate globală. Studiu (analiză) făcută de NATO la fiecare 2 ani privind modul în care “partenerii” participanţi la PfP au atins / îndeplinit obiectivele asumate în cadrul PARP. Studiul conţine, de asemenea, informaţii detaliate puse la dispoziţie de parteneri privind forţele ce urmează a fi angajate în cooperarea PfP.
Subminarea economiei naţionale. Crearea unei stări de fapt care ameninţă bunul mers al economiei naţionale în ansamblul ei sau numai a unui element ori ramuri ale sale (industria, agricultura, transporturile, comerţul, sistemul monetar, sistemul fiscal etc.), dar care se repercutează negativ asupra întregii economii naţionale.
Subminarea puterii de stat. Acţiune ilegală, conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale şi politicii oficiale (puterii de stat), în vederea instaurării unui nou regim politic sau a slăbirii celui existent.
Subofiţer. Cadrul militar care deţine grade de la sergent major la plutonier adjutant şef, are o pregătire specifică şi poate ocupa funcţii de conducere a grupurilor mici de la baza ierarhiei militare, specializate într-un anumit tip de acţiune militară, tehnică, de instruire, administraţie, de susţinere, şi de stat major. Subofiţeri luptători: subofiţerii aflaţi în prima parte a carierei militare care au vârsta de cel mult 37 de ani şi ocupă funcţii de comandanţi (şefi) de structuri militare mici (echipe, echipaje, posturi, grupe, plutoane) precum şi de sprijin al subunităţilor luptătoare (plutonier de subunitate), aflate în compunerea batalioanelor şi regimentelor (similare) care provin numai pe filiera indirectă, din rândul gradaţilor profesionişti. Subofiţeri specialişti: subofiţerii care ocupă funcţii de specialist tehnic şi şef de structuri tehnice (şef grupă reparaţii, şef de atelier, şef de secţie etc.), precum şi de sanitari, veterinari şi muzicanţi. Aceştia provin atât pe filiera directă, prin absolvirea unei şcoli militare, cât şi pe filiera indirectă, din rândul gradaţilor profesionişti şi pot ocupa funcţii corespunzătoare specialităţii dobândite, pe tot parcursul carierei militare. Subofiţerii instructori: subofiţerii care provin din subofiţeri luptători sau specialişti şi ocupă funcţii de instructor, corespunzătoare gradelor de plutonier şi superioare acestuia, în centre de instrucţie şi instituţii militare de formare şi perfecţionare a militarilor. Subofiţeri de stat major: subofiţerii care provin din subofiţeri luptători, specialişti sau instructori şi ocupă funcţii corespunzătoare gradelor de plutonier major, plutonier adjutant şi plutonier adjutant şef în comandamente de batalion şi superioare acestora, în toate domeniile activităţii de stat major: operaţii şi pregătire pentru luptă, resurse umane, cercetare şi informaţii, comunicaţii, asigurare tehnică. Subofiţeri de administraţie: subofiţerii care provin din subofiţeri luptători, specialişti sau instructori şi ocupă funcţii corespunzătoare gradelor de plutonier major şi superioare acestuia în domenii ca: gestiune materială, administraţie cazărmi, secretariat, aprovizionare etc.
Subordonare temporară. Relaţie care exprimă calitatea unui militar sau a unei structuri militare de a executa ordinele unui comandant (şef, eşalon) superior, altul decât cel căruia îi este subordonat nemijlocit.
Subsistemele (sistemele) de comunicaţii ale categoriilor de forţe ale armatei. Elemente componente ale S.T.A.R. alcătuite, de regulă, din: reţelele de comunicaţii de sprijin de campanie (R.T.S.C.). Include: reţelele de comunicaţii/radiocomunicaţii cu obiectele mobile; liniile de comunicaţii directe staţionare; liniile de comunicaţii directe de campanie; elementele de mentenanţă.
Subsistemul (sistemul) de comunicaţii strategic. Subsistemul de comunicaţii strategic este componenta centrală a S.T.A.R. alcătuită din: reţeaua de comunicaţii permanentă (R.T.P.); reţeaua de comunicaţii de campanie strategică (R.T.C.S.); reţelele de radiocomunicaţii militare; reţele de înştiinţare şi alarmare; liniile de comunicaţii directe staţionare de importanţă strategică; liniile de comunicaţii directe de campanie de importanţă strategică.
Subsistemul de securitate. Totalitatea elementelor, măsurilor/ acţiunilor speciale prin care se asigură protecţia şi siguranţa sistemului de conducere.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 20:38 | Сообщение # 11 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Subsistemul decizional. Element de conducere reprezentat de comandant, care decide, ordonă şi controlează modul de îndeplinire a misiunii.
Subsistemul informaţional al conducerii (comandamentului). Totalitatea informaţiilor, circuitelor şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de prelucrare a informaţiilor care are scopul să asigure suportul informaţional necesar comandamentului pentru îndeplinirea misiunii.
Subsistemul logistic al conducerii (comandamentului). Elementele specializate în sprijin logistic care asigură condiţiile materiale şi prestările de servicii necesare comandantului pentru desfăşurarea actului de comandă.
Subsistemul operaţional al conducerii (comandamentului/ comenzii). Compartimentele care îl asistă pe comandant în luarea deciziei şi materializează actul de comandă în documente pentru conducere şi pentru informare.
Subminare. Constituie o acţiune ilegală, conspirativă întreprinsă împotriva stării sociale şi politice oficiale, urmărind scopuri antistatale sau instaurarea unui regim reacţionar
Substanţe fumigene. Substanţele care răspândite în atmosferă dau naştere la fumuri sau ceţuri stabile, întrebuinţate în scopuri de mascare sau de orbire.
Substanţe periculoase. Orice substanţă sau produs care, folosit în cantităţi, concentraţii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ
pentru om, mediu sau bunurile materiale. Pot fi: explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corozive, iritante, mutagene, radioactive, teratogene.
Substanţe pirotehnice. Amestecuri de substanţe chimice care atunci când sunt aprinse, sunt capabile să producă lumină, căldură, fum, sunet sau gaz şi pot fi folosite şi ca întârzietor pentru substanţele explozive.
Subversiune. a. Acţiune prin care un stat urmăreşte răsturnarea ordinii publice, juridice sau sociale ale altui stat prin incitare la dezordini sau propagare de ştiri tendenţioase. Are ca scop distrugerea regimului politic a unui stat şi înlocuirea acestuia cu altul convenabil celui care propagă aceste acte. b. Un atac puternic executat cu abilitate, în mare măsură de ordin psihologic asupra voinţei omului, de către un grup orientat politic cu scopul de a se distruge moralul, de a crea neîncredere şi o stare generală de nemulţumire pentru a se înlocui ordinea politică existentă prin mijloace neconstituţionale, cu o alta.
Subvenţii. Alocaţii acordate din bugetul de stat instituţiilor publice, potrivit legii, ca sursă de finanţare a unor activităţi care sunt cuprinse şi se execută prin bugetele ordonatorilor principali sau secundari de credite, potrivit metodologiilor stabilite de Ministerul Finanţelor.
Suficienţa pentru apărare (principiu). Concept strategic fundamental care reflectă opţiunea statului român în domeniul apărării, semnifică tipologia exclusiv defensivă a războiului ca model strategic preconizat pentru respingerea unei agresiuni şi desemnează starea de normalitate a Sistemului Naţional de Apărare, fără a reprezenta o ameninţare la adresa altor state.
,,Summit”. Reuniune la nivel înalt a şefilor de stat sau de guvern, care îşi propune dezbaterea unor problematici de mare relevanţă. În cadrul NATO, ultimul deceniu a înregistrat 4 summit-uri: la Bruxelles, Roma, Madrid şi Washington.
Superioritate aeriană. Gradul de dominaţie în aer exprimat prin ascendentul unei forţe aeriene asupra alteia, ceea ce permite desfăşurarea de operaţii ofensive de către forţa aeriană care deţine superioritatea, la un moment dat şi într un anumit loc, fără ca cealaltă forţă să poată reacţiona.
Superioritate informaţională. Capacitatea de a colecta, procesa şi disemina un flux precis şi credibil de informaţii, în paralel cu interzicerea acestui lucru pentru adversar.
Superputere. Stat care dispune de forţele, mijloacele şi resursele necesare exercitării unei influenţe majore asupra evenimentelor de natură politică, economică, financiară şi militară ce au loc la nivel planetar. În acţiunile pe care le întreprinde, o superputere îşi impune punctul de vedere prin forţă sau ameninţare cu forţa, în propriul interes, căutând să contracareze acţiunea unei alte superputeri, a unor organizaţii internaţionale sau guverne naţionale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 20:40 | Сообщение # 12 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2076
|
| Suport logistic integrat. Abordare unică, disciplinată care avantajează atât Ministerul Apărării Naţionale cât şi industria, cu scopul de a furniza suportul logistic necesar pentru echipamentele din înzestrarea armatei pe toată durata lor de viaţă.
Suprafaţa de dispersare la sol. Suprafaţa din cadrul unui aerodrom destinată pentru dispersarea aeronavelor la sol în scopul realizării unei vulnerabilităţi scăzute la raidurile aeriene inamice.
Suprafaţă de exploatare. Suprafaţă delimitată pe un aerodrom, destinată aeronavelor pe timpul îmbarcării şi debarcării pasagerilor, încărcăturii sau descărcării materialelor, reîmprospătării cu carburant, staţionării sau întreţinerii.
Suprafaţă de manevră la sol. Partea unui aerodrom utilizată pentru decolarea şi aterizarea aeronavelor şi pentru manevrele la sol legate de decolare sau aterizare, excluzând aria de trafic.
Supraveghere. Observarea sistematică a unor zone din spaţiul aerian, terestru şi maritim prin mijloace vizuale, acustice, electronice etc.
Supravegherea aeriană. Observarea sistematică a spaţiului aerian realizată cu mijloace electronice, vizuale sau de altă natură în scopul identificării, determinării şi informării privind parametrii zborului aeronavelor şi rachetelor.
Supraveghere electronică. Totalitatea activităţilor care au ca scop verificarea modului cum se execută măsurile de protecţie electronică, modul cum se asigură compatibilitatea electromagnetică, modul cum se respectă regimurile de lucru şi a regulilor de conducere în secret a trupelor.
Supravegherea informativă. Expresie profesională care desemnează o acţiune de observare sau de urmărire informativă.
Supravegherea radio. Procedeul prin care se urmăresc, periodic sau continuu, una sau mai multe frecvenţe (benzi de frecvenţe) în aşteptarea intrării în lucru a staţiilor radio ale inamicului. Se realizează prin ascultare, înregistrare sau vizualizare panoramică şi se execută manual sau automat.
Supremaţie. Grad de dominaţie la care forţele adversarului sunt incapabile să intervină cu eficienţă. Poate fi terestră, aeriană şi navală.
Surprindere. a. Rezultat al unei acţiuni concepute, organizate şi executate astfel încât să aibă un caracter neaşteptat pentru inamic, găsindu-l nepregătit sau punându-l în situaţia de a lua cu greu măsuri de contracarare. b. Principiu care presupune executarea de acţiuni la momentul, în locul sau într-un mod neaşteptate de inamic, care să producă cel puţin întârzierea conştientizării şi a reacţiei eficiente a acestuia. Are rolul de a impune adversarului voinţa proprie, de a realiza superioritatea în punctul şi la momentul hotărâtor al luptei.
Surprinderea strategică. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor adoptate de conducerea politico-militară în cadrul unei operaţii strategice sau uneori, unei campanii ori a unei etape a războiului, în aşa fel încât acţiunile politice, militare, diplomatice, economice, psihologice etc. atât în ceea ce priveşte conţinutul (substanţa), cât şi în ceea ce priveşte locul, momentul, amploarea, procedeele practice de acţiune (realizare), să aibă un caracter neprevăzut pentru adversar.
Surpriza. Principiu de ducere a acţiunilor militare care presupune lovirea inamicului la momentul, în locul sau într-un mod la care nu se aştepta.
Sursă de aprovizionare. Instituţie militară sau civilă care poate furniza produse şi materiale necesare completării consumului şi distrugerilor provocate de inamic.
Susţinere logistică. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară în scopul asigurării forţelor proprii cu tot ce le este necesar pentru ducerea acţiunilor.
Susceptibilitate. Inabilitatea aparatelor, echipamentelor sau sistemelor de a-şi îndeplini menirea fără degradarea acesteia în prezenţa perturbaţiilor de orice natură.
Susceptibilitatea electromagnetică. Incapacitatea unui dispozitiv, mijloc sau sistem electronic de a funcţiona fără afectarea (deprecierea) caracteristicilor sale în prezenţa unei perturbaţii electromagnetice .
|
| |
| |
|
Principală 
