Şedinţă practic-aplicativă. Forma de organizare a procesului de instrucţie care se execută, de regulă, întrunit cu subunitatea şi unitatea urmărindu-se, pe lângă realizarea obiectivelor punctuale, în mod deosebit, închegarea acţiunilor subunităţilor şi unităţilor, precum şi instruirea integrată de la cel mai mic nivel, respectiv echipa/postul/echipajul/similare, până la nivelul batalionului/similare.
Şedinţa teoretică. Forma de organizare a procesului de instrucţie care asigură însuşirea conceptelor, a limbajului militar, a informaţiilor despre acţiunile ce urmează să fie învăţate, a cunoştinţelor necesare formării atitudinilor şi sentimentelor superioare.
Şoc psihic. Stare de blocare afectivă şi emoţională, manifestată prin incapacitatea de a răspunde adaptativ la diverşi stimuli, urmare a apariţiei brutale şi neaşteptate a unui eveniment ce a creat un traumatism psihic major. Se produce o veritabilă disoluţie a conştiinţei, care poate dura câteva minute, ore sau chiar zile, iar revenirea se poate produce într-un mod nevrotic sau chiar psihotic.
Ştiinţă militară. Totalitatea cunoştinţelor referitoare la legile şi principiile luptei armate, la formele de organizare, pregătire şi întrebuinţare a forţelor armate, la metodele şi procedeele acţiunilor militare. Are un pronunţat caracter aplicativ, ea oferind comandanţilor/şefilor cunoştinţe, metode şi reguli pentru organizarea şi conducerea acţiunilor militare, pentru pregătirea temeinică a trupelor.
T
Tactica. Ramură a artei militare al cărei obiect îl constituie studiul acţiunilor de luptă desfăşurate în spaţiul terestru, aerian şi maritim de către mari unităţi tactice (brigadă, divizie, similare) şi de către unităţi şi subunităţi (de arme întrunite şi de celelalte arme), elaborarea principiilor, procedeelor, formelor şi metodelor de organizare şi ducere a acestora.
Tăcerea (ignorarea). Procedeu contrapropagandistic care se adoptă atunci când se consideră că nu este necesar să se dea un răspuns, pentru a nu se amplifica efectele mesajului de influenţare lansat de inamic.
Teatru de acţiuni militare. Partea din teritoriile beligeranţilor, delimitate de elemente geografice distincte, unde se desfăşoară acţiunile militare.
Teatru de operaţii. Zona de uscat, mare sau spaţiu aerian în care se conduc operaţiuni militare.
Teatru de război. a. Totalitatea teritoriilor statelor angajate într-un război, incluzând spaţiul terestru, aerian şi maritim al acestora. b. Mediul terestru, aerian şi maritim al tuturor statelor angajate în război, chiar dacă în aceste spaţii se desfăşoară sau nu acţiuni militare pe toată durata războiului (conflictului armat).
Tedeum. Slujbă de mulţumire ce se oficiază la ziua naţională, ziua armatei, zilele categoriilor de forţe, la zilele unităţilor şi în alte situaţii.
Tehnica de conducere. Ansamblul de reguli specifice, procedee şi instrumente prin care se soluţionează concret problemele ce decurg din funcţiile conducerii.
Tehnică de luptă. Totalitatea mijloacelor tehnice întrebuinţate pentru ducerea luptei armate şi asigurarea trupelor pe câmpul de luptă.
Tehnologii neletale. Sisteme şi proceduri folosite în acţiunile militare care pot să producă efecte imediate, dăunătoare sănătăţii militarilor şi civililor şi să neutralizeze sistemele de arme ale adversarului. Ele includ: modificatori de combustie şi de vâscozitate ai combustibililor; substanţe supercaustice şi supercorozive, superadezive; agenţi biologici care provoacă deteriorarea materialelor specifice; agenţi depolimerizatorici; agenţi cauzatori de fragilitate; dispersanţi de combustibili; benzi conductoare (fibre de carbon care scurcircuitează centralele electrice şi reţelele electrice de putere); laseri de înaltă şi de joasă putere energetică; muniţie optică; armament nuclear miniaturizat; sisteme cu microunde de mare putere; fascicol de particule atomice de energie înaltă; sunete de joasă frecvenţă; impulsuri acustice; agenţi care cauzează incapacitatea; controlul mintal; parapsihologie şi arme psihotropice (proiectarea conştiinţei la distanţă); agenţi spumanţi; destabilizatori ai solului; agenţi defolianţi; modificări ale vremii; virusarea computerelor; dezinformarea; proiecţii holografice; arme paralizante.
Telecomunicaţii. Orice transmisie, emisie sau recepţie de semne, semnale, text, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio, prin sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice.
Teorie militară. Domeniu specific de analiză, cercetare şi explicare a fenomenului militar în ansamblu sau a unor laturi esenţiale ale acestuia, cuprinzând un sistem de idei fundamentale care generalizează practica militară şi reflectă legile obiective ale luptei armate. Înglobează toate direcţiile şi modalităţile de cunoaştere a fenomenului militar, şi anume: ştiinţa militară, doctrina militară, ştiinţele tehnice militare, concepţiile filosofice, politice, sociologice, economice, psihologice cu privire la război şi armată.
"Terapia haosului". Instaurarea şi menţinerea unei permanente stări de dezordine, folosind grupuri mici de specialişti militari şi civili precum şi agenţi de influenţă autohtoni având drept scop erodarea autorităţii şi legitimităţii organelor supreme ale statului, influenţarea decisivă a deciziilor la toate nivelurile, afectarea substanţială a capacităţii de organizare a unei riposte adevărate şi eficiente în faţa presiunilor şi ameninţărilor de diferite tipuri.
Termen de mobilizare. Intervalul de timp, care se exprimă convenţional prin litera “M”, urmată de cifre care reprezintă numărul de zile în care unitatea respectivă trebuie să fie constituită şi înzestrată potrivit prevederilor pentru război ale statului de organizare şi normelor de înzestrare.
Terorism. Totalitatea actelor violente premeditate, realizate de organizaţii conspirative cu caracter distructiv sau de persoane individuale, împotriva unor demnitari, a unor obiective (instituţii) politice, economice, ştiinţifice, militare, culturale, diplomatice, în scopul răzbunării, obligării ţintei să adopte o conduită convenabilă teroriştilor, sensibilizării opiniei publice în legătură cu o cauză ideologică sau politică anumită, al erodării stabilităţii politice şi satisfacerii unor revendicări.
Totalitarism. Forma de organizare şi funcţionare a societăţii în care statul controlează toate aspectele vieţii sociale şi individuale. Prezintă următoarele particularităţi: dizolvarea multiplelor legături proprii societăţii civile prin dezorganizare sistematică a asociaţiilor, cluburilor, asociaţiilor profesionale şi confesionale; disoluţia solidarităţii locale prin politici ce subordonează raporturile tradiţionale ale lumii ţărăneşti; promovarea de forme de integrare economică şi politică internaţională (partid unic, ideologic oficială acceptată de toţi, planificare centralizată a tuturor activităţilor; ierarhizarea societăţii însoţită de supunerea individului la rigorile organizării piramidale; promovarea de forme de mobilitate socială care asigură formarea de elite noi ce împărtăşesc idealul totalitar.
Trafic aerian. Totalitatea aeronavelor aflate în zbor într-o porţiune de spaţiu aerian determinată şi, respectiv aeronavele ce se află pe suprafaţa de manevră a unui teren de aeronautică. Trafic aerian general. Totalitatea zborurilor aeronavelor ce se execută în conformitate cu regulile şi procedurile stabilite pe baza recomandărilor Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale.
Trafic aerian operaţional. Totalitatea zborurilor aeronavelor, ce nu sunt executate în conformitate cu recomandările Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale şi pentru care regulile şi procedurile sunt stabilite de autorităţile naţionale împuternicite prin lege.
Trafic de aerodrom. a. Ansamblul traficului pe suprafaţa de manevră a unui aerodrom; b. Zborurile executate în vecinătatea unui aerodrom.
Trafic de droguri. Operaţie de transport, depozitare şi comercializare ilegală de către persoane sau grupuri de persoane a unor substanţe narcotice, stupefiante, a căror distribuţie şi folosire este restricţionată sau interzisă de către stat şi comunitatea internaţională.
Tragere independentă. Tragerea autorizată cu sistemele de apărare antiaeriană asupra oricărei ţinte necunoscute cu certitudine ca amică.
Tragere interzisă. Consemnul de tragere care impune sistemelor de apărare antiaeriană de a nu trage decât în cazul autoapărării sau în urma unui ordin formal.
Transbordare. Acţiunea şi rezultatul acesteia de trecere a oamenilor şi materialelor de pe un mijloc de transport pe altul, diferit sau de acelaşi tip, în vederea continuării transportului, până la punctul de destinaţie consemnat în documentul de transport. Ea poate fi: curentă (când circulaţia cu un anumit mijloc de transport nu se mai poate continua peste punctul terminus al mijlocului respectiv de transport) sau ocazională (când circulaţia cu un anumit mijloc de transport nu mai poate continua ca urmare a întreruperii căii de rulare sau a defectării vehiculului respectiv).
Transfer de autoritate. O acţiune prin care un stat acordă dreptul de comandă sau control operaţional către comandantul forţei constituită pentru a participa la o operaţiune multinaţională. Se materializează printr-un document oficial semnat de factori de decizie.
Transfrontalier. Referitor la frontieră, în corelaţie cu zonele proxime acesteia, aflate într-o relaţie dinamică.
Transponder. Echipament de emisie şi recepţie instalat la bordul unei aeronave pentru a răspunde la interogarea făcută de un sistem de identificare.
Transport aerian. Transportul personalului, tehnicii de luptă şi materialelor pe calea aerului, inclusiv desantarea acestora.
Transport combinat. Transport efectuat cu mai multe feluri de mijloace de transport în continuare (feroviar-auto, feroviar-fluvial etc.) pe baza unui singur document de transport.
Transporturi militare (logistice). Componentă a logisticii care cuprinde măsurile ce se desfăşoară de către organele de conducere logistică atât pentru deplasarea în timp şi spaţiu a tuturor categoriilor de tehnică şi materiale din sursele de aprovizionare până la luptător şi înlăturarea impedimentelor de pe câmpul de luptă, cât şi pentru deplasarea marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică, în cadrul manevrei de forţe şi mijloace, dintr-un raion de dislocare în altul.
Traseu. Drum (itinerar) urmat de un vehicul sau de un purtător, trecând prin mai multe puncte marcate.
Tratat. Acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un singur sau în mai multe instrumente conexe şi indiferent de denumirea lor particulară.
Tratat bilateral. Înţelegere scrisă încheiată între două state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu , a drepturilor şi obligaţiilor părţilor sau în scopul stabilirii unor norme juridice.
Tratatul de la Amsterdam. Tratat semnat la 2 octombrie 1997 care cuprinde dispoziţiile ce vizează adâncirea integrării europene prin trecerea în competenţa comunităţii europene, a unor domenii ce erau cuprinse în aria cooperării interguvernamentale şi prin dezvoltarea politicilor şi a obiectivelor UE. Sunt prevăzute a trece în competenţa comunităţii europene măsurile referitoare la politica de acordare a vizelor, politica de imigrare şi azil şi regulile referitoare la trecerea frontierelor statelor de la graniţa acesteia. Se dezvoltă la nivel de cooperare şi de acţiuni comune, a conlucrării în domeniul activităţii judiciare şi a poliţiei. Politica externă şi de securitate comună rămâne în domeniul cooperării integuverna-mentale, stabilind însă definirea progresivă a unei politici de apărare comune în perspectiva creării unui sistem defensiv comun, în cadrul căruia un rol deosebit revine UEO.
Tratatul de la Maastricht (07.02.1992). Tratat care instituie Uniunea Europeană. Reprezintă expresia adâncirii gradului de integrare atins până în acel moment şi constituie cadrul perfecţionării fenomenului comunitar. Redefineşte structura instituţională a comunităţii europene, extinde competenţa la noi domenii de activitate, introduce noi dispoziţii care guvernează cooperarea şi conceptul de cetăţenie europeană. Prin acest tratat se preconizează accelerarea progresului economic prin afirmarea unei uniuni economico-monetare care să ducă la folosirea monedei unice. Într-o măsură tot mai mare, deciziile referitoare la destinul comunităţii europene vor fi luate de către cetăţeni. În cadrul politicilor comunitare sunt incluse constituirea reţelelor europene de transport, politicile privitoare la mediul înconjurător, la protecţia consumatorilor şi la protecţia sănătăţii. Se consacră principiul subsidiarităţii. Comunitatea, în domeniile ce nu-i sunt de competenţă exclusivă, nu va acţiona decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii sale nu pot fi soluţionate în mod eficient de statele membre. Totodată, prin acest tratat se preconizează realizarea unei politici de apărare care să ducă la apărarea comună.
Tratatul de la Washington. Tratat fondator al Alianţei Nord-Atlantice (semnat la 4 aprilie 1949) prin care se afirmă şi sunt statuate principiile de funcţionare ale Alianţei Nord Atlantice.
Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa (CFE Treaty). Tratat considerat ca pilon al securităţii şi stabilităţii din Europa, semnat la 19 noiembrie 1990 de către 22 state membre NATO şi ale Pactului de la Varşovia, lărgit ulterior la 30 de state semnatare, şi care este rezultatul eforturilor iniţiate de Alianţă în 1986 pentru a reduce nivelul forţelor armate în Europa, de la Oceanul Atlantic la Munţii Urali. Tratatul impune, în principal, limitele legale unor categorii-cheie de echipament (capacităţi militare ofensive) şi prevederi privind schimbul de informaţii, inspecţii şi verificări.
Tratat internaţional. Înţelegere scrisă încheiată între mai mult de două state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu , a drepturilor şi obligaţiilor părţilor sau în scopul stabilirii unor norme juridice
Tratat multilateral. Înţelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, pe un complex de domenii, a drepturilor şi obligaţiilor părţilor sau în scopul stabilirii unor norme juridice, care să reglementeze derularea activităţilor comune din două sau mai multe domenii.
Traversadă. Marşul uneia sau mai multor nave, de la un punct la altul, executat pe distanţe mari.
Tren militar. Tren în care toate vagoanele sau majoritatea acestora sunt încărcate cu tehnică, efective, materiale militare sau i s-a atribuit această categorisire de către organele de transporturi militare îndrituite, de comun acord cu organele de cale ferată.