| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 20:02 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Ţ
Ţintă. a. Zonă geografică sau instalaţie dată ca scop al distrugerii sau capturării de către forţele militare. b. Ţară, zonă, instalaţie, organism sau persoană care fac obiectul unor activităţi legate de căutarea de informaţii. (în domeniul informaţiilor) c. Zonă desemnată şi numerotată pentru trageri. (în artilerie). d. Scop geografic al unei operaţiuni. e. Audienţa spre care este îndreptat mesajul de influenţare şi de la care se aşteaptă efectul psihologic urmărindu-se un anumit comportament, o anumitã atitudine etc.
Ţintă aeriană. Mijloc aerian (avion pilotat sau nepilotat, elicopter, rachetă cu aripi etc.) descoperit şi urmărit de mijloacele de cercetare proprii deasupra teritoriului unui stat (ţări).
Ţintă falsă. Imitaţie de orice fel care are drept scop inducerea în eroare a echipamentului de cercetare a inamicului sau aprecierea greşită de către acesta.
U
Umbrelă strategică. Concept ce semnifică activitatea de protecţie a unor state, prin efortul lor comun sau al unei mari puteri, ce dispune de forţele, mijloacele şi resursele necesare îndeplinirii acestui scop. Umbrela strategică poate apare ca urmare a unor înţelegeri internaţionale la care participă mai multe state, în scopul protejării împotriva unui duşman comun. În decursul istoriei asemenea asocieri au avut loc în jurul şi la iniţiativa unor mari puteri.
Uniunea Europeană. Organism european constituit pe baza semnării Tratatului de la Maastricht de către statele membre ale Comunităţii Economice Europene, prin care se adaugă noi domenii de integrare, şi anume: politică externă şi de securitate, justiţie şi afaceri interne. Include trei piloni: 1. cele trei comunităţi economice (oţel, cărbune şi EURATOM); 2. politica externă şi de securitate; 3. justiţie şi afaceri interne. Spre deosebire de Comunitatea Europeană, nu are personalitate juridică. Pilonii b2 şi b3 cad sub incidenţa cooperării politice şi nu sunt incluşi în sfera integrării juridice.
Uniunea Europei Occidentale (UEO). Organism european creat în urma semnării, la 17 martie 1948, de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie, a Tratatului de la Bruxelles (Tratatul asupra Colaborării Economice, Culturale, Sociale şi Apărării Colective). În esenţă acesta stipula angajamentul statelor semnatare faţă de apărarea colectivă în cazul în care vreunul dintre acestea ar fi fost victima unui atac armat în Europa. Preşedinţia UEO este deţinută de statele membre, conform principiului rotaţiei în ordinea alfabetică a membrilor UEO. Perioada mandatului este de şase luni. Începând de la 1 ianuarie 1999, s-a convenit ca statul membru care deţine preşedinţia UE, automat are aceeaşi calitate şi în cadrul UEO.
Unitate de foc. a. Unitatea de calcul de aprovizionare pentru muniţii ce reprezintă cantitatea de muniţii exprimată în bucăţi (lovituri) stabilită pentru o piesă care variază după tipul gurii de foc. Poate fi de piesă, subunitate, unitate, mare unitate. Unitatea de foc de mare unitate (unitate, subunitate), reprezintă cantitatea totală de muniţie ce rezultă din însumarea unităţilor de foc de piesă, ale întregului armament, de acelaşi fel, existent în înzestrarea acesteia. b. Cantitatea de muniţii exprimată în număr de lovituri, care este folosită ca unitate de calcul şi măsură, pentru aprovizionare şi pentru consum. Este variabilă ca număr de lovituri şi structură, în funcţie de tipul gurilor de foc şi poate fi de piesă, de subunitate, unitate sau mare unitate. Unitatea de foc de subunitate, unitate sau mare unitate reprezintă cantitatea totală de muniţii, care rezultă din însumarea unităţilor de foc de piesă ale întregului armament de acelaşi fel prevăzut pentru înzestrarea subunităţii, unităţii sau marii unităţi.
Unitate specială. Unitate (structură militară) aparţinând unei categorii de forte ale armatei sau mai multor categorii de forte ale armatei, destinată pentru îndeplinirea unei misiuni speciale de luptă.
Unitate existentă la pace. Structură militară care are denumire, stat de organizare la pace / război şi indicativ la pace. Unităţile existente la pace pot fi cu efective complete, cu efective reduse şi unităţi de cadre.
Unitate organ de mobilizare. Structură militară existentă la pace care are compartiment de mobilizare, întocmeşte plan (carnet) de mobilizare propriu sau pentru unitatea (unităţile) ce le înfiinţează.
Unitatea acţiunilor militare. Principiu care presupune îmbinarea judicioasă şi eficientă a tuturor formelor şi procedeelor de acţiune militară adoptate de forţele şi mijloacele întrebuinţate, după o concepţie unitară şi pe baza unui plan unic.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Sâmbătă, 23.02.2013, 20:03 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Unitatea comenzii. Stabilirea pentru fiecare misiune (obiectiv) a unei comenzi unice care să fie în măsură să decidă şi să menţină unitatea de efort.
Unitatea conducerii şi a răspunderii. Stabilirea precisă a atribuţiilor şi responsabilităţilor pe sfere şi niveluri de activitate, începând cu structurile cele mai mici până la structura care coordonează sistemul de instruire al armatei.
Unitatea de efort. Principiu care derivă din unitatea de comandă şi cere ca în fiecare operaţie militară toate mijloacele să fie îndreptate spre un obiectiv comun.
Urmărire. Procedeu ofensiv prin care se realizează lovirea inamicului care-şi părăseşte poziţiile de luptă încercând să se sustragă acţiunii forţelor atacatoare.
Utilitate. Proprietatea, capacitatea (reală sau intuită de subiect) unui bun de a răspunde unor trebuinţe, satisfacţia pe care o procură consumarea unui anumit bun, indiferent de natura trebuinţei (consum sau producţie).
Utilizator. Un comandament sau o agenţie care beneficiază sau va beneficia de sistemul achiziţionat. Şefii categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentele din subordinea M.Ap.N. sunt utilizatori. Poate fi mai mult de un utilizator pentru un sistem. Comandamentele din compunerea categoriilor de forţe armate sunt văzute ca utilizatori pentru sistemele cerute.
Uzanţe diplomatice. Reguli stabilite în practica diplomatică a statelor şi care au devenit cutumiare prin folosirea lor constantă într-o perioadă relativ îndelungată de timp. Ele sunt considerate de stat ca obligatorii. Uzanţele diplomatice cutumiare constituie izvoarele dreptului internaţional
Uzură fizică. Deprecierea treptată a elementelor capitalului fix ca urmare a folosirii (efective) în activitate sau a acţiunii factorilor naturali.
Uzură morală. Deprecierea sau uzura involuntară determinată de progresul tehnic care favorizează fabricarea unor maşini şi utilaje noi cu performanţe superioare celor aflate în funcţiune sau reduce preţul la care poate fi cumpărat un echipament echivalent.
|
| |
| |
Principală 
