Luni, 20.05.2024, 14:53
Bine aţi venit Oaspete | RSS
 Pentru studenţii Catedrei militare
Principală Album foto Forum Profilul meuLogare
[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Disciplinile de instruire » Pregătirea medico-militară. » Arsuri, degeraturi
Arsuri, degeraturi
CodruДата: Vineri, 29.11.2013, 20:13 | Сообщение # 1
Grupa: Administratori
Mesaje: 2035
Reputatia: 60
Arsuri.
Arsuri se numesc leziunile ţesuturilor provocate de temperatură înaltă, substanţe chimice şi iradiere actinică. În dependenţă de cauză, arsurile se împart în termice, chimice şi prin iradiere. Arsurile termice sânt provocate de flăcări, lichide fierbinţi, vapori, amestecuri incendiare (napalm) şi chiar de razele solare.
Gravitatea arsurilor este determinată de mărimea suprafeţei şi profunzimea leziunii ţesuturilor. Cu cât este mai mare suprafaţa şi mai adâncă leziunea ţesuturilor, cu atât este mai gravă arsura. In dependenţă de profunzimea leziunii, arsurile sânt de cinci grade, iar în practică se efectuează divizarea lor după trei grade:
Gradul I - hiperemie şi edem cutanat, durere vie acută în locul lezării;
Gradul II - apariţia bulelor cu lichid transparent de culoare gălbuie;
Gradul III - se caracterizează prin necrozarea pielii şi a ţesuturilor moi profunde (muşchilor, fasciilor, tendoanelor şi chiar a oaselor).


Arsurile limitate decurg în principal ca un proces local. În cazul leziunilor mai profunde se observă dereglări generale grave, se dezvoltă boala celor arşi. În cazuri de arsuri provocate de amestecurile incendiare (napalm) pot avea loc intoxicaţii cu oxid de carbon, care duc la sfârşit letal.
Arsurile chimice apar în rezultatul acţiunii substanţelor cu proprietăţi cauterizate pronunţate (bazele şi acizii concentraţi, sărurile metalelor grele, fosforul) asupra ţesuturilor.
Acţiunea acizilor concentraţi şi a sărurilor metalelor grele asupra ţesuturilor, duce la necroză superficială a acestora, iar a bazelor - la necroză profundă umedă.
Arsurile actinice apar în urma acţiunii radiaţiei ionizante şi au o simptomatică specifică.
Particularitatea arsurilor solare reprezintă o profunzime mică de lezare a ţesuturilor. Însă arsurile solare proliferate (la folosirea neraţională a băilor de soare) pot duce la dezvoltarea şocului hipertermic.

Primul ajutor trebuie să asigure suspendarea acţiunii agentului termic, profilaxia şocului prin administrarea substanţelor analgetice din dotare, infectării suprafeţei de arsură (aplicarea pansamentelor sterile) şi transportarea victimei într-o instituţie medicală.
Victima trebuie scoasă din zona acţiunii temperaturii înalte (din foc), apoi se stinge cu apă, iarna - cu zăpadă, învelind corpul acesteia cu scurta, foaia de cort la arderea napalmului etc., sau dezbrăcând echipamentul în flăcări. Se interzice înlăturarea (dezlipirea) rămăşiţelor.

Şocul hipertermic apare în urma supraîncălzirii generale a organismului în timpul aflării sub acţiunea temperaturii ridicate a aerului din mediul înconjurător (în câmp, teren de instruire, în încăperi, tehnică militară) pe timp de vară.
Subiectiv supraîncălzirea se manifestă prin senzaţia de năduf, dispnee, palpitaţii, sete, ameţeli, dureri de cap. Obiectiv apar: hiperemia tegumentară, îndeosebi a feţei, transpiraţii abundente, mărirea frecvenţei pulsului şi respiraţiei cauzate de creşterea temperaturii corporale, pierderea cunoştinţei.
Insolaţia apare în urma supraîncălzirii îndelungate a creierului de către energia solară, când capul nu este acoperit. Simptomele principale sunt: dureri de cap, greaţă, uneori vomă, slăbiciuni generale, pierderea cunoştinţei.
CodruДата: Vineri, 29.11.2013, 20:24 | Сообщение # 2
Grupa: Administratori
Mesaje: 2035
Reputatia: 60
Degerături.
Degerătură se numeşte leziunea ţesuturilor prin expunerea îndelungată la temperaturi scăzute. Apariţia degerăturilor este favorizată de umiditatea sporită a aerului, vânt, încălţăminte şi îmbrăcăminte umedă, încălţă¬minte strimtă, aflarea îndelungată, fără mişcare, în apă, tranşee (şanţ). Degerăturile pot fi locale şi generale.
Degerăturile locale pot apărea şi la temperaturi mai înalte de 0°C (1 ÷ 5°C). Îndeosebi dacă se combină cu umiditatea înaltă şi vânt. Regiunile corpului cei mai des expuse degerăturii sunt picioarele, mâinile, faţa, urechile.
Degerăturile picioarelor la militarii aflaţi în tranşee (şanţ) pe timp de război, până la începerea gerurilor, poartă denumirea de "picior de tranşee".

Dereglarea circulaţiei sangvine este primul şi principalul simptom în lezarea ţesuturilor sub acţiunea frigului.
Degerăturile apar adesea absolut pe neobservate, tară senzaţii subiective pronunţate. Obiectiv se poate constata o răcire accentuată, paloarea tegumentelor, anestezie şi parestezie.

După profunzimea lezării, ţesuturilor degerăturile se împart în patru grade:
Gradul I- se caracterizează prin durere violentă, prurit, parestezie, edem. Lezarea pielii sub formă de tulburări circulatorii reversibile. Pielea de culoare albastră - închisă sau purpurie - roşie. Uneori se observă o descuamare neînsemnată a epidermului. Ulterior rămâne numai o hipersensibilitate la frig a sectoarelor degerate.
Gradul II - formarea flictenelor cu conţinut transparent de nuanţă hemoragică în urma necrozei straturilor superficiale ale pielii. Edemul şi durerile sânt mai pronunţate.
Gradul III - la simptomele de mai sus se adaugă necroza pielii în întregime.
Gradul IV - necroza ţesuturilor moi şi a oaselor ce evoluează după tipul gangrenei uscate sau umede. Primul ajutor constă în întreruperea cât mai rapidă a acţiunii frigului şi restabilirea circulaţiei sangvine.

Victima se transportă într-o încăpere caldă. Membrele (sănătoase şi degerate) se încălzesc timp de 40-60 min., în baie, ridicând treptat temperatura apei de la +20 până la +40 C. Totodată, membrele îngheţate se spală cu săpun şi se aplică un masaj de la periferie spre centru, până la încălzirea şi hiperemia pielii.

Fricţiunea locurilor degerate cu zăpadă şi materiale aspre este interzisă, deoarece poate duce la traumarea suplimentară a tegumentului şi infectarea plăgilor.

Dacă pe pielea lezată au apărut flictene, se aplică pansamente sterile, fără masare.
Concomitent cu măsurile locale se îndeplinesc şi cele de ordin general, îndreptate spre îmbunătăţirea circulaţiei sangvine: învelire, termofoare, ceai fierbinte, alimentaţie caldă ş.a.
În lipsa condiţiilor de încălzire în baie, organul degerat se prelucrează cu alcool, se masează activ până la restabilirea circulaţiei sangvine, după aceea victima este transportată la spital, preventiv fiind învelită călduros.

În caz de degerătură completă, în afară de măsurile descrise mai sus, se aplică respiraţia artificială, după care victima este transportată la spital.

Prevenirea degerăturilor include respectarea şi îndeplinirea strictă de către toţi militarii a măsurilor individuale şi colective îndreptate împotriva acţiunii temperaturii scăzute, care prevăd:
- ajustarea corectă a echipamentului şi folosirea lui conform anotimpului;
- uscarea îmbrăcămintei şi încălţămintei umede, spălarea regulată a obielelor şi a ciorapilor, ungerea încălţămintei cu cremă de ghete;
- îmbrăcarea corectă a obielelor;
- spălarea regulată a picioarelor cu apă şi săpun pentru evitarea transpiraţiei;
- călirea sistematică a organismului.
- de transportat personalul cu transport acoperit şi de aşezat cu spatele spre direcţia mişcării;
- de amenajat posturile de încălzire a personalului în perioada rece a anului pe poligoane, în câmpurile de instrucţie şi alte locuri de activitate.

La efectuarea marşurilor pe jos, pe timp de iarnă, în afară de măsurile de mai sus trebuie:
a) micşorate popasurile scurte până la 3-5 min., iar cele mari - organizate în localităţi;
b) peste anumite intervale de timp, îndeosebi când vântul suflă în faţă, de schimbat militarii din fruntea şi flancurile coloanei cu cei din mijloc;
c) de atras atenţia reciprocă la schimbarea culorii tegumentelor descoperite (înălbirea etc.) cu scopul de a preîntâmpina degerăturile prin diferite metode de încălzire (fricţiuni, mişcările mâinilor şi ale picioarelor, fuga pe loc ş.a.).

Prevenirea leziunilor grave, cum sunt arsurile şi degerăturile, în mare măsură depinde de îndeplinirea strictă de către militari a cerinţelor regulamentare, precum şi de cunoaşterea metodelor de acordare a primului ajutor.
TerribaxДата: Vineri, 12.05.2017, 15:06 | Сообщение # 3
Grupa: Vizitatori
Mesaje:
Reputatia: off





fine
KamorkasOtДата: Marţi, 20.06.2017, 13:50 | Сообщение # 4
Grupa: Vizitatori
Mesaje:
Reputatia: off





Only ### classic xxx video test!!!
Forum » Disciplinile de instruire » Pregătirea medico-militară. » Arsuri, degeraturi
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare:
Răspuns nou
Prenume:
Textul mesajului:
Opţiunile mesajului:
Cod de securitate:

Copyright MyCorp © 2024
uCoz