|
Lexicon militar. Litera C.
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 00:28 | Сообщение # 1 |
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| C. Indicativ folosit pentru stabilirea şi indicarea momentului începerii unei acţiuni militare şi reprezintă luna, ziua, ora şi minutul în care forţele şi mijloacele participante la o acţiune trebuie să atingă un anumit aliniament sau punct iniţial, de pe care se declanşează acţiunea. Indicativul "C" a înlocuit pe cel reprezentat de "H". (în expresie "Ora C" ).
Cadouri simbolice. Obiecte cu imagini sau simboluri militare (insigne, fanioane, embleme, însemne), obiecte de artizanat, machete, albume, compact discuri, casete audio şi video, monografii, pliante, ilustrate, fotografii etc., care se acordă străinilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale, în limita valorică stabilită prin actele normative în vigoare, ori se primesc din partea străinilor.
Cadre militare. Cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer sau de subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege. În funcţie de criteriul de grupare, distingem, între arme sau servicii, clasificări ale cadrelor militare în raport cu profilul pregătirii lor profesionale, cuprinzând una sau mai multe specialităţi militare înrudite (infanterie, logistică etc.).
Calcul tactic. Operaţie efectuată de comandamentul unităţii militare şi destinată fundamentării deciziei sau alegerii variantei optime şi aprecierii normelor ce trebuie adoptate în funcţie de amploarea acţiunilor militare.
Cale de comunicaţie. Elementul de bază, purtător, mediul care serveşte la deplasarea dintr-un punct în altul a oamenilor, produselor şi/sau materialelor, constituind suportul pe care circulă vehicule (feroviar, rutier, naval, aerian etc.).
Cale de acces. Itinerar (direcţie) de deplasare, amenajat special sau marcat în teren (pe hartă), folosit de trupele aflate într-un dispozitiv de marş sau premergător de luptă, pentru intrarea (ajungerea) la un obiectiv ori într-un raion.
Cale de legătură. Totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transmisiuni destinate transmiterii informaţiilor dintre doi corespondenţi. Se compune dintr-o linie de transmisiuni şi aparatura finală (telefon, teleimprimator etc.). Poate fi teleinformatică, de telecomandă şi de telesemnalizare. Se realizează prin legătură directă sau pe cale ocolitoare, atunci când este folosit un corespondent (staţie) intermediar (ă).
Cale de rulare (circulaţie). Pistă special pregătită sau balizată pe un aerodrom şi utilizată pentru rulajul sau deplasarea aeronavelor.
Cale pentru transmiteri de date. Direcţie (canal) de legătură prin care se transmit informaţii numerice sau alfanumerice sub formă discretă. Datele au în atenţie sistemul de conducere automatizată a trupelor şi tehnicii de luptă sau mijloacelor electronice de calcul.
Camera de luptă. Compartiment interior al maşinilor de luptă blindate în care este montat armamentul, aparatura de observare şi în care îşi desfăşoară activitatea servanţii maşinii, mai puţin mecanicul conductor.
Campanie. Totalitatea operaţiunilor strategice desfăşurate într-o concepţie unitară de forţele armate ale unui stat sau o parte din acestea într-o perioadă de timp determinată de realizarea unor scopuri strategice şi pe un anumit teritoriu ori zonă.
Campanie militară. Totalitatea operaţiilor şi luptelor grupărilor de forţe desfăşurate într-o perioadă de timp caracteristică (an, anotimp) sau într-o zonă geografică distinctă, pe baza unei concepţii unitare, în vederea îndeplinirii unor obiective strategice.
Camuflare. Totalitatea acţiunilor şi misiunilor desfăşurate de trupe în scopul ascunderii de observarea inamicului a unui obiectiv urmărit de acesta.
Canal de comunicaţie. Ansamblu tehnic format din linia de comunicaţie şi aparatura terminală prin care se realizează o comunicare între doi corespondenţi.
Candidat pentru cariera militară. Persoana care optează pentru profesia de cadru militar, fiind recrutată şi selecţionată prin filiera directă sau indirectă pentru a urma cursurile unei instituţii militare de învăţământ.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:08 | Сообщение # 2 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Cap compas. Unghi măsurat în sensul de mişcare al acelor de ceasornic, între direcţia nordului compas şi direcţia axei longitudinale a aeronavei sau navei.
Cap de căutare. Componentă a rachetelor (torpilelor) destinată căutării şi descoperirii obiectivelor vizate. Este montat în partea anterioară a rachetei (torpilei) şi asigură îndreptarea (dirijarea) acesteia spre obiectiv, folosind unul sau mai multe câmpuri fizice ale ţintei.
Cap de pod. Porţiune de teren, de regulă pe malul dinspre inamic al unei ape, cucerită şi menţinută de trupele care au forţat cursul de apă (au debarcat) şi care se constituie ca bază de dezvoltare a ofensivei sau ca rezistenţă temporară, permiţând organizarea apărării, în afara contactului cu inamicul, pe malul propriu. Limita dinainte a capului de pod se sprijină cu extremităţile pe cursul de apă, având forma unui arc de cerc. Se realizează: în urma forţării cursurilor de apă, pe timpul debarcării pe litoral, desfăşurării acţiunilor de luptă în munţi (la intrarea şi ieşirea din zona muntoasă sau cucerirea unei creste) şi pe timpul ducerii luptei de apărare.
Capabilitate. a. Abilitatea de a executa o misiune anume conform unui plan (capabilitatea poate fi însoţită sau nu de intenţie). b. Însuşirea ce conferă posibilitatea (aptitudinea) cuiva de a face ceva, în raport cu situaţiile şi condiţiile în care este transpus. Termenul poate fi asociat celui de "capabil".
Capacitare. A pune pe cineva în situaţia de a îndeplini o acţiune; a face aptă o persoană pentru a îndeplini o activitate.
Capacitate de apărare a ţării. a. Starea potenţială de existenţă într-un anumit moment, a unui stadiu şi nivel de pregătire a ţării, în vederea respingerii unei agresiuni armate. Cuprinde resursele economico-materiale, ştiinţifico-tehnice, umane, social-politice, moral-spirituale şi valoarea de ripostă a forţelor armate. b. Totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale şi prin mobilizarea şi utilizarea cărora se realizează forţa necesară şi capabilă să dea o ripostă hotărâtă oricărui agresor.
Capacitate de conducere. a. Capabilitatea de a organiza şi coordona permanent de către comandanţi şi statele majore, a întregii activităţi a marilor unităţi strategice, operative, tactice şi a unităţilor independente în vederea direcţionării eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite precum şi în organizarea şi realizarea asigurării multilaterale a acţiunilor. b. Gradul de organizare şi coordonare permanentă de către comandanţi şi statele majore, a întregii activităţi a marilor unităţi operative, tactice şi a unităţilor independente în îndreptarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, precum şi în organizarea şi realizarea asigurării multilaterale a acţiunilor.
Capacitate de instrucţie. Ansamblul cunoştinţelor, abilităţilor, însuşirilor psihice şi comportamentelor necesare agentului misiunii militare pentru realizarea unor acţiuni determinate. Este subsumată funcţional, competenţei.
Capacitate de luptă. Capacitatea operaţională a unităţii (subunităţii) luptătoare, respectiv posibilităţile acesteia de a declanşa şi desfăşura acţiuni de luptă în conformitate cu scopul pentru care a fost creată. Capacitate de manevră. Gradul de mobilitate al unei structuri militare sau al unui element de dispozitiv, care îi permite mişcarea rapidă pe câmpul de luptă, astfel încât, să ajungă în timp operaţional pe aliniamentul de declanşare a unei acţiuni.
Capacitate de mobilizare. Totalitatea capacităţilor de comunicaţii, mijloacelor de transport şi de altă natură, pregătite încă din timp de pace să facă faţă nevoilor crescute după decretarea mobilizării, precum şi în perioada iniţială a războiului, ţinând cont de distrugerile probabile foarte mari ce pot avea loc la începutul unei confruntări militare.
Capacitate de ripostă. Posibilitatea de a acţiona cu rezultate foarte bune în lupta armată.
Capacitate de supravieţuire. Capacitatea unui sistem şi a echipajului de a evita sau a rezista unui mediu ostil creat, fără a suferi o reducere a capacităţii sale care să-l împiedice să-şi îndeplinească misiunea specifică.
Capacitate de trecere. Posibilitatea de a realiza trecerea forţelor şi mijloacelor peste un obstacol, de regulă un curs de apă ce materializează numărul maxim de persoane sau cantitatea maximă de materiale ce pot fi trecute de un mijloc oarecare într-o unitate de timp.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:09 | Сообщение # 3 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Capacitate defensivă. Capacitatea permanentă de reacţie, eficientă şi adecvată a forţelor armate, la riscurile existente probabile din mediu de securitate.
Capacitate militară. Starea potenţială de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare).
Capacitate militară adecvată. Starea potenţială de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare), cerinţele fiind asigurate la un nivel minim dar care să permită aceasta.
Capacitate militară necesară. Starea potenţială de care trebuie să dispună statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare), cerinţele fiind asigurate conform necesităţilor, la nivel maxim.
Capacitate operaţională. a. Posibilitatea unităţii (unei structuri militare) de a desfăşura acţiuni militare în conformitate cu scopul pentru care a fost creată. b. Starea organizatorică sau acţională a unei unităţi militare, asigurată din timp de pace sau crescută în urma aplicării unor ordine sau indicative operative stabilite din timp în planuri specifice.
Capacitate persuasivă. Capacitate a unei persoane de a influenţa alte persoane să-şi însuşească un punct de vedere, o atitudine, un mijloc de acţiune, un scop sau chiar o anumită reacţie afectivă în raport cu o situaţie de mediu prin folosirea mijloacelor de convingere verbale sau scrise, prin informaţii reale sau false.
Capacitate profesională. Ansamblul aptitudinilor, cunoştinţelor şi deprinderilor necesare unei persoane pentru îndeplinirea unei anumite sarcini de muncă.
Capacităţi speciale. Posibilităţile unei unităţi de a desfăşura pe lângă acţiunile de bază pentru care a fost creată şi acţiuni complementare (nucleare, biologice şi chimice; război electronic; apărare antiaeriană; apărare antiblindate; supraveghere electronică etc.).
Capelan. Deservenţi ai cultelor religioase legal recunoscute care-şi desfăşoară activitatea în alte medii decât cel parohial (armată, poliţie, spitale, penitenciare etc.). În armată se numeşte capelan militar (preot, pastor, rabin, imam etc.).
Capelanat militar. Organismul care se ocupă de asigurarea asistenţei religioase în armată.
Captivitate. Stare în care se află persoanele aparţinând forţelor armate ale unei părţi aflate în conflict, prinse şi lipsite de libertate.
Captura. Tehnica, materialele, fondurile şi bunurile de orice natură în stare de întrebuinţare sau deteriorate, obţinute ca urmare a operaţiunilor de război, cucerite prin luptă sau abandonate de inamic.
Caracteristici (date) tehnico-tactice. Elemente predominante ale proprietăţilor tehnice şi tactice specifice unei anumite categorii de armament, aparatură, materiale, tehnică de luptă şi de transport.
Caracteristici operaţionale. Criteriile militare specifice, impuse tehnicii militare sau unor instalaţii şi echipamente, pentru a răspunde unei nevoi operaţionale specifice (standard).
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:15 | Сообщение # 4 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Caracterul interarme şi intercategorii de forţe. Ansamblul însuşirilor pe care trebuie să le posede comandamentele şi trupele, în condiţiile impuse de exigenţele câmpului de luptă, în prezent şi în viitor.
Caracter preponderent defensiv-activ. Ansamblul însuşirilor deţinute de trupe (forţe armate) în acţiuni militare de/pentru apărare (defensivă), cu menţinerea unui ritm activ şi posibilitatea executării şi altor forme de luptă, altele decât apărarea.
Careu. Încăpere pe navă destinată ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru adunări, convocări de pregătire şi servirea mesei.
Cariera militară. Succesiune de grade şi funcţii prin care un cadru militar în activitate trece în mod progresiv, începând cu o funcţie corespunzătoare primului grad şi terminând cu o funcţie situată pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei corpului de cadre respectiv. Cariera militară poate fi cariera militară scurtă (cariera militară delimitată în timp de durata contractelor succesive încheiate între cadrele militare şi instituţia militară; ea este urmată de o a doua carieră în societatea civilă); cariera militară lungă (cariera militară în urma căreia cadrele militare beneficiază de pensie militară de serviciu); cariera militară inferioară (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la sublocotenent la căpitan); cariera militară medie (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la maior la locotenent colonel); cariera militară superioară (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la colonel în sus).
Cartierul General al NATO. Sediul politic al Alianţei (localizat în Bruxelles), cât şi locul de dislocare permanentă al Consiliului Atlanticului de Nord. Aici se află birourile reprezentanţilor permanenţi şi ale delegaţiilor naţionale, ale Secretarului General şi Secretariatului Internaţional, ale reprezentanţilor militari naţionali, ale Preşedintelui Comitetului Militar şi Statului Major Militar Internaţional, precum şi ale unui număr de agenţii ale NATO.
Cartiruire. a. Activitate de pregătire a intrării şi instalării trupelor în cantonament. Denumire prescurtată a echipei care execută această activitate. b. Cartiruirea trupelor şi adăpostirea animalelor constau în totalitatea măsurilor şi acţiunilor care se execută în scopul asigurării cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice exploatării, întreţinerii şi reparării construcţiilor şi instalaţiilor; cazării personalului şi adăpostirii animalelor în clădiri, corturi, adăposturi, vehicule speciale etc., prevenirii şi stingerii incendiilor.
Categorie de forţă armată. Parte componentă a forţelor armate ale unui stat, cu o formă de organizare proprie şi care foloseşte mijloace specifice misiunilor ce-i revin. Este constituită din comandamente şi mari unităţi şi unităţi luptătoare, mari unităţi, unităţi şi subunităţi de asigurare a acţiunilor, şi de protecţie a trupelor, şi mari unităţi, unităţi şi formaţiuni de logistică. Categoria de forţă este aliniată structural, conceptual şi operaţional la doctrina naţională de apărare şi este dimensionată potrivit aşezării geografice, misiunilor, concepţiilor de întrebuinţare şi fondurilor alocate.
Categorie de forţe ale armatei. Concept strategic ce desemnează o parte componentă principală a armatei naţionale, cu destinaţie, organizare şi înzestrare proprii, cu forme şi procedee de acţiune specifice, care permit folosirea judicioasă a forţelor şi mijloacelor. De exemplu: în armata română există trei categorii de forţe ale armatei: Forţele Terestre, Forţele Aeriene Militare şi Forţele Navale.
Cazarmament. Materiale de resortul echipamentului folosite pentru dotarea paturilor din dormitoare, puncte medicale, spitale, cămine militare etc. (cearşafuri, feţe de pernă, pături/pleduri saltele şi pernă).
Cazarmă. Ansamblu de clădiri, construcţii şi terenul aferent, în perimetrul cărora sunt cazaţi şi îşi desfăşoară activitatea interioară militarii unei unităţi.
Căderi radioactive. Depuneri de particule radioactive din atmosferă pe o anumită suprafaţă datorate emisiei naturale, exploziilor nucleare, radioactivităţii induse, accidentelor survenite la reactoarele nucleare sau dezintegrării unor obiecte cosmice în spaţiul atmosferic.
Căutarea informaţiilor. Un proces primar ce implică orientarea efortului informativ pe baza unor criterii, în anumite domenii, privind anumite probleme, respectiv locurile în care pot fi decelate ameninţările la adresa siguranţei militare, vectorii sau formele lor de materializare.
Căutarea radio. Procedeu de explorare a gamelor de frecvenţe radio în scopul descoperirii emisiunilor staţiilor radio ale inamicului care prezintă interes.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:18 | Сообщение # 5 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Căutare–salvare. Ansamblul operaţiunilor de cercetare, descoperire, localizare, recuperare şi acordare a primului ajutor victimelor unui dezastru sau accident.
Câmp de luptă. Ansamblul acţiunilor militare care variază în spaţiu şi au o durată în timp. Dimensiunile câmpului de luptă sunt: spaţială, temporală şi spaţio-temporală.
Câmp de luptă integrat. Ansamblul de acţiuni militare desfăşurate de către toate categoriile de forţe ale armatei (genuri de armă, specialităţi), sub o conducere unitară şi printr-o strânsă cooperare, pentru atingerea unui scop comun.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:21 | Сообщение # 6 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Căutare–salvare. Ansamblul operaţiunilor de cercetare, descoperire, localizare, recuperare şi acordare a primului ajutor victimelor unui dezastru sau accident.
Câmp de luptă. Ansamblul acţiunilor militare care variază în spaţiu şi au o durată în timp. Dimensiunile câmpului de luptă sunt: spaţială, temporală şi spaţio-temporală.
Câmp de luptă integrat. Ansamblul de acţiuni militare desfăşurate de către toate categoriile de forţe ale armatei (genuri de armă, specialităţi), sub o conducere unitară şi printr-o strânsă cooperare, pentru atingerea unui scop comun.
Centru de comunicaţii. Organism responsabil de prelucrarea şi controlul comunicaţiilor ce cuprinde în mod normal mijloace de emisie şi de recepţie şi un centru de prelucrare al mesajelor. Se mai numeşte centru de transmisiuni.
Centru de instrucţie şi mobilizare. Structură existentă la pace, care înfiinţează la mobilizare o mare unitate (unitate) luptătoare (infanterie, mecanizată, tancuri, vânători de munte, artilerie terestră şi antiaeriană) sau de asigurare a acţiunilor şi protecţiei trupelor (transmisiuni, geniu, apărare NBC, etc.), precum şi un centru de instrucţie în locul permanenţei de unitate, cu sarcini de instruire a recruţilor şi rezerviştilor, atât la pace, cât şi la război.
Centru de interceptare radio (pe unde scurte). Element de cercetare radio destinat interceptării emisiunilor radio ale inamicului. Este constituit din forţe şi mijloace radioelectronice.
Centru de greutate. Centrul întregii puteri şi de mişcare de care depinde întregul complex prin acea caracteristică, capabilitate sau poziţie din care derivă libertatea de acţiune, forţa sau voinţa de luptă a forţelor proprii sau ale adversarului. Centrul de greutate al inamicului poate include concentrarea forţelor, structura operaţională de comandă, opinia publică, voinţa naţională şi structura alianţei sau coaliţiei. Conceptul de centru de greutate reprezintă un element de analiză cu ajutorul căruia comandantul forţelor întrunite şi statul său major stabileşte elementele cheie ale propriei capacităţi combative şi ale inamicului când îşi proiectează campania şi determină obiectivele acesteia. Acesta se descoperă greu şi poate consta, de exemplu, în gruparea forţelor inamicului, dar care încă nu s-au constituit. Centrul de greutate poate fi abstract, (voinţa naţională a inamicului, structura unei alianţe) sau concret (rezerva strategică, C.2, bazele industriale şi liniile de comunicaţii). Analiza iniţială a centrului de greutate a inamicului necesită o permanentă reconsiderare pe timpul planificării şi desfăşurării forţelor.
Centru de mobilizare. Structură existentă la pace, care, la mobilizare, se transformă în mare unitate (unitate) luptătoare (infanterie, mecanizată, tancuri, vânători de munte, artilerie terestră şi antiaeriană) sau de asigurare a acţiunilor şi protecţiei trupelor (transmisiuni, geniu, apărare NBC, etc.).
Centru de planificare a acţiunilor. Element de structură a unui comandament dispus în punct de comandă, constituit din ofiţerii de stat major cu experienţa în domeniul planificării acţiunilor militare (de luptă), întocmirii planurilor de operaţii militare (logisticii) şi a ordinelor de aplicare a acestora.
Centru de putere. Stat sau grup de state aflate într-un spaţiu geografic unitar care exercită o influenţă majoră în plan politic, economic, financiar, militar sau de altă natură, pe plan regional, continental sau mondial. Centrul de putere poate controla şi dirija evoluţia vieţii politice, economice, financiare, militare etc. pe o arie ce cuprinde un număr mai mic sau mai mare de state, în funcţie de capacitatea şi forţa acestora.
Cercetare. a. Formă a asigurării acţiunilor militare, înglobând totalitatea măsurilor luate în scopul obţinerii informaţiilor despre inamic. b. Misiune executată pentru obţinerea informaţiilor despre inamic prin observare vizuală, prin mijloace optice, acustice, electronice, fotografice sau prin alte mijloace.
Cercetare administrativă Activitate desfăşurată de persoane sau comisii desemnate să examineze actele prin care au fost sesizate sau constatate pagube provocate patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale, verifică şi analizează cauzele şi împrejurările în care s-au produs, stabilesc valoarea pagubelor şi modalitatea de recuperare a acestora.
Cercetarea în dispozitivul inamicului. Complex de acţiuni în scopul procurării de informaţii despre inamic, teren, condiţiile hidrometeorologice, starea comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, a resurselor materiale din zonă privind desfăşurarea unor acţiuni cu caracter deosebit.
Cercetarea precompetitivă. Activitate originală de studiu pentru a obţine cunoştinţe de aplicabilitate practică ce răspunde unor cerinţe concrete si are aplicare directă în domeniul producţiei de armament şi tehnică de luptă, finalizându-se de obicei cu prototipuri. Se adresează în general sferei productive şi nu în mod special unei firme.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 20:55 | Сообщение # 7 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Cercetarea prin observare. Procedeu de cercetare executat cu ochiul liber sau cu aparate optice pentru obţinerea unor informaţii privind: numărul, apartenenţa, tipul, coordonatele şi acţiunile mijloacelor aeriene a forţelor şi mijloacelor terestre (maritime, fluviale) din zonă, valoarea lor şi caracterul acţiunilor pe care le desfăşoară, raioanele de desantare (debarcare), valoarea şi caracterul acţiunilor desfăşurate de trupele aeromobile, desantul aerian (maritim) şi grupurile de cercetare-diversiune, întrebuinţarea armelor de nimicire în masă şi a mijloacelor incendiare.
Cercetarea radar. Formă a cercetării executată cu ajutorul radarelor în scopul obţinerii informaţiilor despre inamic privind: activitatea de zbor în zonele aerodromurilor şi aeroporturilor, apartenenţa, compunerea şi parametrii de zbor ai mijloacelor aeriene de cercetare şi atac, amploarea şi caracteristicile acţiunilor aeriene, mijloacele aeriene purtătoare de bruiaj radioelectronic şi caracteristicile acestuia, procedeele noi de cercetare şi atac din aer.
Cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate ale sistemelor electronice (radiaţia pe lobii secundari, radiaţiile surselor de alimentare etc.).
Cercetarea radio. Forma principală a cercetării electronice şi care cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se întreprind cu forţe şi mijloace specializate pentru obţinerea, analiza, exploatarea şi centralizarea informaţiilor privind inamicul. Se organizează şi se execută în cadrul sistemului unitar al cercetării. Se execută cu mijloace radio, în toate gamele de frecvenţe, asupra tuturor emisiunilor radio şi radioreleu ale inamicului.
Cercetare radioelectronică. Detectarea prezenţei unui obiect prin radiolocaţie, fără a-i determina cu precizie poziţia.
Cercetarea semnalelor de comunicaţii. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea emisiunilor electromagnetice care conţin mesaje . Cercetarea semnalelor de non-comunicaţii. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea emisiunilor electromagnetice altele decât cele de comunicaţii, produse de surse altele decât exploziile nucleare sau surse radioactive.
Cercetarea semnalelor electromagnetice (C.S.E.). Acţiunile coordonate de eşaloanele strategice şi operative, privind interceptarea, identificarea, localizarea şi analiza emisiunilor electromagnetice a tuturor sistemelor electronice, cu scopul stabilirii ameninţărilor probabile în spaţiul electromagnetic şi cunoaşterii situaţiei electronice. Componentele cercetării semnalelor electromagnetice: cercetarea semnalelor de comunicaţii; cercetarea semnalelor de non-comunicaţii, cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate.
Cercetaş. Militar destinat să execute misiuni de cercetare pe timpul pătrunderii (înapoieri) în (din) dispozitivul inamicului şi în (la) raioanele de acţiune (obiectivul stabilit).
Ceremonial militar-religios. Ceremonial militar ce are în componenţă şi o slujbă religioasă prilejuit de o activitate omagiala.
Cerere de transport. Document prin care structurile (persoanele) solicită organelor de conducere logistică planificarea în timp a transporturilor de personal, tehnică şi materiale.
Cerinţe de capabilitate. Parametrii de performanţă operaţională – capabilităţi şi caracteristici – necesari sistemului propus. Cerinţele se descriu sub forma unor termeni operaţionali, măsurabili şi reprezentă parametrii de ieşire ai sistemului. Se specifică performanţa fiecărui parametru în termenii unei valori minim acceptabile (prag),valoare necesară pentru satisfacerea nevoilor misiunii şi valori obiectiv.
Cerinţe informaţionale prioritare. Cerinţe impuse sistemului informaţional prin care un comandant are posibilitatea de a anticipa şi stabili misiunea de planificare şi luare a deciziilor.
Cerinţă operaţională. O caracteristică sau o capacitate a sistemului necesară să îndeplinească nevoile aprobate ale misiunii. Cerinţele operaţionale necesită parametri tipici de performanţă, dar ele pot fi derivate, în acelaşi timp, din cost şi program. Pentru fiecare parametru, trebuie stabilită o valoare a obiectivului şi a programului.
Cerinţele sistemului. Parametrii tehnici, tactici şi funcţionali prevăzuţi în cerinţele operaţionale.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:05 | Сообщение # 8 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Certificatul digital. Este un serviciu de securitate care asigură confidenţialitatea (prin cifrare simetrică), autenticitatea emiţătorului (prin semnătură digitală), livrarea cheii publice a emiţătorului (în clar) şi livrarea unui certificat de chei publice (prin semnare cu cheie secretă de către autoritatea de certificare).
Charta Naţiunilor Unite. Document semnat la 26 iunie 1945 de către 50 de ţări la San Francisco, la Conferinţa Naţiunilor Unite şi care a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Documentul, care reprezintă ,,actul de naştere” al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca organizaţie internaţională care promovează menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa păcii; suprimarea actelor de agresiune în conformitate cu principiile de drept internaţional; dezvoltarea de relaţii de prietenie între naţiuni bazate pe respect al principiului drepturilor egale; promovarea cooperării internaţionale; promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
Cheie criptografică. Ansamblu de elemente materiale şi convenţii, variabile sau fixe prin care se particularizează transformările dintr un sistem criptografic. Are valoare numerică şi/sau şir de biţi folosită/-şi în criptare/ decriptare.
Cheltuieli curente. Structură de cheltuieli în cadrul clasificaţiei bugetare care însumează, pe naturi: cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi de servicii, subvenţiile şi transferurile.
Cheltuieli de personal. Cheltuieli cu destinaţie precisă şi limitată, evidenţiate distinct, care reflectă fondurile necesare a fi alocate pentru salarizarea personalului, potrivit legii (salarii, diurne, indemnizaţii etc.).
Cheltuieli materiale şi servicii. Cheltuieli cu destinaţie precisă şi limitată, evidenţiate distinct, care reflectă fondurile necesare/alocate ordonatorului principal de credite, pentru gestionarea corespunzătoare a patrimoniului încredinţat.
Cifrul. Totalitatea sistemelor criptografice folosite în activitatea de protecţie a datelor şi informaţiilor secrete.
Cifrarea informaţiilor. Activitatea de aplicare a unor transformări specifice unui sistem de cifrare, asupra unor informaţii “neacoperite” pentru a obţine informaţii “acoperite”.
Ciocan de foc. Procedeu de executare a focului de artilerie, din poziţii de tragere acoperite şi care constă în executarea tragerilor prin surprindere, în timp scurt şi cu intensitate maximă, cu scopul neutralizării (nimicirii, distrugerii) personalului şi tehnicii de luptă ale inamicului. Are o durată variabilă şi un consum de muniţii dinainte stabilite.
Circuit informaţional. Drumul parcurs de o informaţie de la generarea până la clasarea sau dispariţia acesteia
Circuit de aprovizionare. Traseul parcurs, mijloacele utilizate şi structurile implicate în realizarea aprovizionării şi transporturilor.
Climat de securitate. Caracteristică a relaţiilor dintre oameni, grupuri sociale (state, organizaţii etc.), bazate pe principiile colaborării, păcii, prosperităţii şi armoniei. Presupune un nivel scăzut al pericolelor, ameninţărilor, riscurilor (factorilor de risc) la adresa securităţii naţionale sau internaţionale.
Coaliţie. Alianţa între două sau mai multe state, grupări politice etc., încheiată în scopul unei acţiuni comune.
Coaliţie militară. Alianţă militară şi politică temporară a unui grup de state, fie pentru a face faţă unei agresiuni fie pentru pregătirea şi dezlănţuirea unui război de agresiune În primul caz, alianţa este conformă cu dreptul statelor la autoapărare, confirmat de art. 51 al Cartei Naţiunilor Unite. Coaliţia agresivă angajează răspunderea statelor participante, fiind în contradicţie cu principiul neagresiunii.
Cod NATO (CN). Număr format din 13 caractere, standardizat, care identifică articolele de înzestrare incluse în sistem. Codul NATO constituie cheia de identificare cea mai adecvată pentru folosirea în sistemele de management logistic de către organismele utilizatoare corespondente iar alocarea acestuia pentru articolele naţionale este realizată şi controlată de oficiul de codificare.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:10 | Сообщение # 9 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Codificarea informaţiilor. Activitatea de aplicare a transformărilor specifice unui cod, unor informaţii “neacoperite” în scopul obţinerii unor informaţii “acoperite”.
Coerciţie. Măsuri de constrângere folosite pentru a determina o persoană sau o structură organizaţională de tip uman să îndeplinească anumite obligaţii. Coerciţia poate fi de natură economică, politică, psihologică sau fizică şi reprezintă una din căile prin care o autoritate legitimă asigură, într-o democraţie, funcţionarea normală a statului de drept. Toate democraţiile recurg la instrumentele coercitive fizice (poliţie, armată) având dreptul să ameninţe cu aplicarea sau să aplice, atunci când este nevoie, pentru a menţine ordinea publică, securitatea cetăţenilor şi stabilitatea politică. În cadrul relaţiilor internaţionale, coerciţia se aplică când un stat, grup de state sau o organizaţie internaţională doresc să supună voinţei lor o altă structură, de aceeaşi natură ce a refuzat să îndeplinească anumite condiţii ce i-au fost specificate anterior.
Coexistenţă paşnică. Normă fundamentală a relaţiilor internaţionale care presupune o cooperare activă, pe baza egalităţii şi avantajului reciproc, prin respectarea principiilor de drept internaţional. Este dezirabilă mai ales pentru statele şi naţiunile mici şi depinde în mare măsură de voinţa şi acţiunea marilor puteri.
Coeziunea unităţii. a. Proprietate esenţială a structurilor militare, cuprinzând raporturile de solidaritate şi unitate dintre membrii acestora, relaţii în virtutea cărora funcţionează ca entităţi coerente şi de sine stătătoare. Este rezultanta funcţionării şi interacţiunii (optime sau deficitare) a tuturor fenomenelor şi proceselor de grup. “Spargerea” coeziunii subunităţilor adversarului constituie un domeniu prioritar al acţiunilor psihologice, calitate care leagă împreună părţile componente ale unei structuri şi care furnizează rezistenţă (elasticitate) împotriva acţiunilor distructive şi a dezorganizării.
Coeziunea micşorează vulnerabilitatea structurilor la înfrângere şi faţă de efectele loviturilor adverse. b. Calitate care leagă împreună părţile componente ale unei structuri şi care furnizează rezistenţă (elasticitate) împotriva acţiunilor distructive şi a dezorganizării, micşorând vulnerabilitatea structurilor la înfrângere şi faţă de efectele loviturilor adverse.
Colaborare militară internaţională. Activitate care presupune promovarea şi apărarea intereselor naţionale în relaţiile cu partenerii de dialog pentru edificarea unei arhitecturi de securitate viabile, care să contribuie la întărirea încrederii şi a transparenţei relaţiilor dintre Armata României şi armatele altor ţări.
Colegiul de Apărare NATO (NDC). Instituţie aflată în subordinea Comitetului Militar (creată în 1951 la Paris, transferată în 1966 la Roma), care pregăteşte ofiţeri şi funcţionari civili din ţările membre şi partenere care, ulterior, pot fi numiţi în posturi cheie în structuri NATO sau în administraţia ţărilor lor.
Comanda. a. Ansamblul acţiunilor prin care organul de conducere îşi impune voinţa asupra organelor de execuţie pentru a acţiona în sensul dorit. A comanda semnifică punerea în aplicare a unor decizii, planuri sau programe concepute în prealabil în vederea realizării obiectivului/scopului propus. b.
Autoritatea cu care este investită o persoană privind orientarea, coordonarea şi controlul forţelor şi se defineşte prin comanda generală, comanda operativă şi comanda tactică.
Comanda generală. Autoritatea privind emiterea de ordine pentru subordonaţi, care acoperă toate aspectele operaţiilor şi conducerii.
Comanda operaţională. Autoritate acordată unui comandant de a da misiuni (sarcini) comandanţilor din subordine, de a desfăşura unităţi, a resubordona şi a menţine sau delega controlul operaţional şi/sau cel tactic. Aceasta nu include responsabilităţi logistice sau administrative.
Comanda operativă. Autoritatea cu care este investit un comandant în ceea ce priveşte stabilirea de misiuni şi sarcini, în legătură cu dislocarea şi repartizarea forţelor din subordine şi păstrarea sau delegarea controlului operativ şi/sau tactic, după cum se consideră necesar. Această autoritate nu implică în sine responsabilitatea privind problemele administrative sau de logistică.
Comandă şi control (C2). Capacitate care exprimă autoritatea, responsabilităţile, activităţile desfăşurate şi coordonarea forţelor militare şi totodată punerea în aplicare a ordinelor referitoare la executarea operaţiilor.
Comanda tactică. Autoritate încredinţată unui comandant de a da ordine forţelor din subordinea sa, în scopul executării misiunilor primite de la eşalonul superior. Aceasta se exercită numai asupra forţelor pe care un comandant le are în organică. Comanda tactică este mai restrânsă decât comanda operativă şi include autoritatea de a delega sau păstra controlul tactic.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:13 | Сообщение # 10 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Comanda totală. Autoritate de comandă asupra forţelor subordonate cu care sunt investiţi comandanţii pe baza legimităţii totale de a organiza şi întrebuinţa structurile de comandă şi forţele.
Comandament întrunit. Structură decizională creată pentru conducerea acţiunilor militare desfăşu-rate, în comun, de către cel puţin două categorii de forţe ale armatei.
Comandament logistic al forţelor terestre, navale sau aeriene. Structură de comandă, de concepţie, planificare şi execuţie care răspunde de organizarea, planificarea şi întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de logistică din subordine. Funcţionează la război în subordinea comandamentului operaţional al categoriei de forţe respective.
Comandament militar. Element de structură al unităţii militare (structurii militare), organizat pentru exercitarea actului de comandă şi investit, prin acte normative, cu competenţe specifice în domeniul planificării şi conducerii acţiunilor militare. Acesta exercită actul de comandă asupra tuturor componentelor unităţii (grupării de forţe), desfăşurând activităţi de prevedere (prognoză, planificare, programare), organizare, coordonare şi control. Orice comandament are un comandant care personifică unitatea (gruparea de forţe) din subordine. El are un locţiitor cu o pregătire adecvată care îi permite preluarea, în orice moment, a comenzii totale a unităţii sau grupării de forţe din subordine.
Comandantul şi locţiitorul său au dreptul să dea ordine (dispoziţii) la trupele (forţele) din subordine. Pentru elaborarea deciziilor şi întocmirea planurilor de acţiune şi a ordinelor de aplicare ale acestora comandantul este ajutat de către un stat major, comandat de şeful de stat major al comandamentului. Acesta este şeful nemijlocit al întregului personal din statul major şi nu are dreptul să dea ordine la trupe (forţe) decât prin delegare de competenţă. Statul major este structurat pe trei nivele, astfel: a) Statul major personal sau grupa comandantului, care cuprinde ofiţerii cu acces direct la comandant şi care lucrează sub controlul acestuia, de regulă aceştia sunt: juristul militar, preotul militar, ofiţerul cu relaţiile publice, aghiotantul, inspectorul general (consultant confidenţial al comandantului cu acces direct în toate direcţiile din subordine), secretariat etc. b) Statul major principal sau grupa de coordonare, compartimentat şi organizat pe şase domenii specifice comandamentului şi forţelor din subordine, astfel:
personal (J.1; G.1; S.1) care asigură managementul resurselor umane, activităţi de evaluare şi de sprijin al moralului, a disciplinei militare şi respectării legilor şi regulamentelor, managementul punctu-lui de comandă al comandamentului;
informaţii (J.2; G.2; S.2) asigură culegerea şi prelucrarea informaţiilor militare; protecţia şi siguranţa militară, instruirea forţelor de cercetare;
operaţii şi instrucţie (J.3; G.3; S.3) – asigură instruirea comandamentului şi a forţelor, planificarea şi conducerea întregii game de operaţii militare, de dezvoltare şi modernizare a forţelor din subordine;
logistică (J.4; G.4; S.4) – asigură aprovizionarea tehnico-materială, transporturile milita-re, serviciile şi facilităţile în folosul trupelor şi a comandamentului, contractările, achiziţiile şi mentenanţei;
operaţii militaro-civili (J.5; G.5; S.5) – asigură rezolvarea problemelor privind impactul civililor asupra operaţiilor militare şi invers şi întăreşte cooperarea dintre comandamentele militare şi autorităţile civile locale în zona de operaţii sau raionul de dislocare;
comunicaţii şi informatică (J.6; G.6; S.6) asigură transmisiunile, securitatea informaţiilor şi managementul transmiterii acestora, inclusiv managementul mijloacelor automatizate. c) Statul major special (grupa specială) – este compus din ofiţeri speciali de stat major care reprezintă, de regulă, arme (specialităţi) ce îndeplinesc misiuni de sprijin în folosul forţelor luptătoare, dar şi arme (operaţii) speciale care acţionează împreună cu forţele luptătoare.
Comandament multinaţional. (combinat). Structură decizională creată pentru conducerea acţiunilor militare desfăşurate, în comun, de către forţe aparţinând armatelor a cel puţin două state.
Comandament operaţional, operativ sau tactic. Structură de comandă destinată ca în situaţii de criză sau la război să conducă acţiunile militare preconizate a se desfăşura, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara acestuia, ale forţelor luptătoare de sprijin şi de logistică primite în subordine nemijlocită.
Comandant. Persoană cu autoritate investită sau asumată legal, care exercită actul de comandă asupra personalului structurilor subordonate, precum şi asupra celui aflat temporar în subordine.
Comandant Suprem al Forţelor Armate. Funcţie atribuită şefului statului (preşedinte, rege, împărat, prim-ministru etc.) prin care se asigură, atât controlul civil al societăţii civile asupra forţelor armate cât şi responsabilitate deplină pentru întrebuinţarea acestora în situaţii de criză şi pe timp de război pe baza prevederilor constituţiei ţării şi a hotărârilor luate de organul legislativ naţional. Preşedintele este comandant suprem al Forţelor Armate deoarece armata ţării trebuie să fie instrumentul autorităţii naţionale care determină politica inclusiv în domeniul apărării desfăşurate.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:26 | Сообщение # 11 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Combatant. Persoană care, în timpul unui conflict armat, poate participa la luptă în virtutea normelor dreptului internaţional. Combatanţii se împart în două categorii: combatanţi legali (membrii forţelor armate regulate, ai forţelor de ordine publică militarizată, grăniceri, protecţie civilă, ai corpurilor de voluntari etc.); combatanţi nelegali (persoane care aparţin forţelor armate regulate dar participă la război fără a purta uniformă sau poartă uniformă falsă; spioni; sabotori). Mercenarilor nu li se recunoaşte statutul de combatant.
Combaterea terorismului. Totalitatea acţiunilor care includ antiterorismul (măsuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa actelor de terorism) şi contraterorismul (măsuri luate pentru a împiedica, intimida şi reacţiona la actele de terorism) desfăşurate în scopul combaterii terorismului în toată gama ameninţărilor pe care le implică.
Comisia Europeană. Organ executiv şi de decizie al UE cu atribuţii guvernate în mod distinct de dispoziţiile celor trei tratate comunitare. Are 20 membri. Principiile de bază ale componenţei sunt reprezentativitatea şi proporţionalitatea. Membrii Comisiei Europene sunt recrutaţi din rândul elitei conducătoare a statelor membre în lumina criteriilor capacităţii profesionale şi a garanţiilor de independenţă faţă de statele din care provin. Mandatul membrilor Comisiei este în prezent de cinci ani. Comisia Europeană este structurată în douăzeci şi trei de direcţii generale care au o arie de cuprindere mai vastă decât ministerele. Obiectivul fundamental constă în asigurarea şi funcţionarea pieţei comune. Funcţiile de bază sunt: decizia, controlul, iniţiativa legislativă şi legiferarea, reprezentarea comunităţii în relaţiile internaţionale.
Compatibilitate. Capacitatea a două sau mai multe elemente, sau componente ale unui subsistem, de a exista sau funcţiona în acelaşi sistem sau mediu cu alte subsisteme fără a-şi produce interferenţe reciproce.
Compatibilitate electromagnetică. Abilitatea sistemelor, echipamentelor sau a aparaturii ce utilizează spectrul electromagnetic de a opera în acest mediu fără a suferi degradări inacceptabile sau a provoca asemenea degradări altor sisteme şi echipamente datorate radiaţiei electromagnetice de răspuns.
Compatibilitate logistică. Capabilitatea a două sau mai multor articole(produse, materiale) sau componente de echipament tehnic de a fi utilizate împreună în condiţii specifice, fără nici o interferenţă reciprocă, pentru a satisface cerinţele permanente impuse de operaţiile multinaţionale în cadrul alianţei.
Competenţa militară. Totalitatea capacităţilor cognitive, psihomorale şi psihomotrice prin care agentul acţiunii militare acţionează individual şi/sau în grup, pentru a asigura funcţionalitatea structurii militare din care face parte.
Competenţă profesională (a managementului instrucţiei). Activitate care presupune selecţionarea celor mai competente cadre şi încadrarea acestora pe funcţiile prevăzute în structurile care planifică, organizează şi coordonează instrucţia armatei.
Competitivitatea (principiu al instrucţiei). Dorinţa fiecărui militar de a fi cel mai bun şi de a se compara permanent cu ceilalţi în spiritul concurenţei.
Completare cu efective. Activitate ce se organizează şi se desfăşoară de către unităţi şi organele militare teritoriale, în scopul încadrării funcţiilor conform statelor de organizare la război cu cadre militare în activitate, gradaţi profesionişti, militari în termen, salariaţi civili şi rezervişti.
Complementaritate. Cerinţă a instrucţiei ce presupune transferul cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare “luptătorului universal”, care poate folosi în mod real toate categoriile de armament individual şi tehnica de luptă din înzestrarea subunităţii.
Complet de materiale. Gruparea unor bunuri(piese, scule, agregate, ansamble şi subansamble, instrumente, accesorii etc.) stabilite a fi folosite sau consumate împreună pentru executarea unei anumite activităţi se materializează în truse de instrumente, lăzi cu accesorii şi piese de schimb, maşini, agregate etc.
Complot. Activitate organizată şi desfăşurată în secret de către un grup, îndreptată împotriva unei stări de fapt şi care urmăreşte schimbarea formei de guvernământ, a conducerii unui stat, partid etc. prin forţă. Complotul constituie o infracţiune deosebit de gravă împotriva statului de drept şi a normelor de convieţuire democratică.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:28 | Сообщение # 12 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Componenta de luptă. Parte a unei rachete, proiectil, torpilă sau a oricărei alte muniţii, care conţine încărcătură de exploziv destinată să provoace pagube.
Comportament. Ansamblul reacţiilor adaptative, obiectiv-observabile ale unei persoane ca răspuns la stimulii din ambianţă.
Comunicare. a. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. În situaţiile de criză comunicarea se intensifică în interiorul instituţiei, grupului etc. vizat, precum şi comunicarea cu presa, în vederea gestionării crizei din punct de vedere comunicaţional, ceea ce presupune atenuarea erodării credibilităţii instituţiei şi, implicit, a diminuării capitalului de imagine. Presupune două planuri de acţiune simultană: 1. comunicarea prin care aspectele operaţionale a stăpânirii crizei sunt ţinute sub control; 2. menţinerea capitalului imaginii. b. În sensul cel mai larg, reprezintă procesul de transfer al informaţiei de la un sistem (fizic, biologic, psihosocial) la altul. c. Proces de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia, într-o manieră codificată sau nu, cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării.
Comunicat de presă. Ştire pregătită de o structură de relaţii publice (departament-compartiment, birou) pentru a fi transmisă presei. Instituţiile de presă independente nu au obligaţia să-l publice în situaţia în care consideră că textul nu este suficient de important pentru public.
Comunicaţii. a. Transfer de informaţii cu respectarea unor reguli prestabilite pe baza unui acord. b. Ştiinţa şi practica de transmitere a informaţiilor de orice natură de la o persoană sau loc, la alta sau alt loc, cu excepţia conversaţiei directe neasistate.
Comunitate. Capacitate care asigură în fiecare grupare de forţe (formaţiune militară) utilizarea echipamentului, procedeelor, doctrinelor pe baza unei strategii comune.
Comutare. Procesul de asociere temporară a unor unităţi funcţionale, canale de transmitere sau circuite de telecomunicaţii în scopul de a furniza o facilitate de telecomunicaţii. Exemple de comutare sunt: comutare de circuit, comutare de mesaj şi comutare de pachet.
Concentrare de instrucţie. Activitatea ce se desfăşoară periodic cu rezerviştii forţelor armate în scopul menţinerii şi perfecţionării nivelului de pregătire militară al acestora.
Concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit. Combinarea şi sincronizarea efectelor elementelor de putere pe direcţiile sau în raioanele stabilite, la momentul şi în cantitatea care asigură succesul asupra inamicului.
Concentrarea puterii militare. Fundament al acţiunilor militare (caracteristic modelului strategic al războiului dus de România, care nu se poate baza pe cantitatea forţelor şi mijloacelor de luptă, ci pe calitatea personalului), ce presupune selectarea priorităţilor strategice şi operaţionale în spaţiu şi timp vizând victoria rapidă cu pierderi puţine, prin obţinerea şi exploatarea avantajului asupra inamicului.
Concepţia acţiunii. Document prin care se realizează prefigurarea normativă a acţiunii şi pe baza căruia se întocmeşte planul de acţiune.
Concepţia fundamentală de apărare a ţării. Document programatic politico-militar, referitor la domeniul securităţii naţionale şi apărării armate a ţării, elaborat de conducerea strategică a statului, al cărui conţinut se materializează în planuri de activităţi (măsuri), programe sau planuri de acţiune.
Concepţie întrunită. Totalitatea principiilor şi opţiunilor referitoare la modalităţile de acţiune ale forţelor armate într-o singură idee şi într-un sistem unitar, cu acordul tuturor factorilor de decizie (politic şi militar).
Concepţia operaţiei. Prezentare verbală sau grafică, în linii generale, a prezumţiilor sau intenţiilor unui comandant în legătură cu o operaţie sau succesiuni de operaţii. Concepţia operaţiilor este inclusă, de cele mai multe ori, în planurile de campanie şi în planurile de operaţii.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:33 | Сообщение # 13 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Conducere. a. Actul de comandă prin care se realizează activarea abilităţilor fizice şi psihice ale indivizilor (structurilor) prin intermediul informaţiilor, pentru a asigura planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul neîntrerupt al activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în situaţii de criză şi în timp de război. b. Actul de comandă prin care se asigură organizarea, coordonarea şi îndrumarea neîntreruptă a activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în situaţii de criză şi în timp de război. c. Procesul de influenţare a activităţilor unui grup organizat, în scopul îndeplinirii obiectivelor acestuia.
Conducerea cercetării. Activităţile desfăşurate pentru planificarea, organizarea şi coordonarea acţiunilor de cercetare în vederea procurării de informaţii necesare organizării şi executării unor acţiuni.
Conducerea instrucţiei. Totalitatea acţiunilor întreprinse de comandanţi în vederea aplicării deciziilor, privind planificarea, organizarea, desfăşurarea şi eficienţa instruirii comandamentelor şi trupelor conform standardelor adoptate.
Conducerea mobilizării. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară în timp de pace şi la mobilizare, în cadrul fiecărei unităţi şi organ militar teritorial, pentru coordonarea permanentă, în timp şi spaţiu, a activităţilor de elaborare, perfecţionare, aplicare şi adaptare a planului de mobilizare, astfel încât să se realizeze completarea unităţilor militare cu resurse umane şi materiale.
Conducerea operaţională a sistemelor C4 (comandă, control, comunicaţii şi computere). Conducerea exercitată de către autoritatea care este împuternicită să conducă şi să repartizeze misiuni elementelor operative ale C4 şi să supravegheze îndeplinirea acestora.
Conducerea unică. Principiul conducerii forţelor care asigură exploatarea întregului potenţial al acestora şi obţinerea unei eficacităţi depline, evitarea unei dispersări excesive, folosirea integrală a mijloacelor disponibile, rapiditatea reacţiei, pentru a face posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Conexiune peste frontieră. Resursele fizice de comunicaţii care asigură interconectarea între reţelele ce aparţin unor ţări vecine.
Conferinţă de presă. Întâlnire cu reprezentanţii mass-media în care un purtător de cuvânt, un grup de experţi sau o personalitate marcantă a instituţiei poartă un dialog cu presa în legătură cu un subiect anunţat.
Confidenţialitate. Calitate a datelor/informaţiilor dobândite prin eliminarea posibilităţilor accesului neautorizat la acestea.
Conflict armat. Confruntare politico-militară între state sau în interiorul acestora în care violenţa sau forţa militară constituie o ameninţare sau se face uz de una dintre ele.
Conflict militar. Tip de conflict social în care una din părţile beligerante, cu organizarea militară de care dispune, poate (optează) să dea o ripostă armată.
Conflict internaţional. a. Situaţie extrem de gravă apărută între state ca urmare a disputării unui drept pe care şi-l contestă reciproc şi care riscă să dea naştere la folosirea forţei. b. Neînţelegere între state, ciocnire între interesele lor în privinţa unor probleme care poate genera recurgerea la întrebuinţarea forţei armate. Carta ONU. stipulează reglementarea paşnică a conflictelor şi litigiilor internaţionale ca un principiu de drept internaţional obligatoriu pentru toate statele.
Conflict potenţial. Acţiune militară sau de altă natură care poate avea loc la un moment dat, între doi sau mai mulţi beligeranţi, iar probabilitatea ca aceasta să aibă loc este foarte mare.
Conservabilitate. Aptitudinea unui produs de a-şi menţine un nivel de fiabilitate specificat, în condiţii de depozitare şi transport date şi într-o perioadă de timp prestabilită.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:37 | Сообщение # 14 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Consiliul European. Organism care reuneşte pe şefii de stat şi de guvern ai statelor membre UE, pe miniştrii de externe ai acestora şi pe preşedintele Comisiei Europene. Instituţionalizarea acestui cadru s-a realizat prin Înţelegerea de la Paris din 1974. Reuniunile au loc de două ori pe an, în cadrul cărora se iau decizii referitoare la instituirea de alegeri directe pentru Parlamentul European, pentru instituirea sistemului monetar european (SME) etc. Atribuţiile şi menirea Consiliului European au fost definite prin Tratatul de la Maastricht.
Consolidarea păcii. Acţiune post-conflict întreprinsă pentru a identifica şi sprijini structurile care susţin o reglementare politică a situaţiei pentru a evita revenirea la o stare conflictuală. Include mecanismele de identificare a acelor structuri favorabile consolidării păcii, creării unui climat de încredere şi prosperitate, susţine reconstrucţia economică şi poate necesita implicare militară dar şi civilă.
Constituirea unităţilor. Etapa finală a activităţilor din perioada mobilizării care constă în definitivarea completării şi înzestrării potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare şi luarea în subordine a subunităţilor (compartimentelor) din organică de către comandanţii (şefii) de la toate eşaloanele.
Consultare, comandă şi control (C3) Responsabilităţile şi activităţile autorităţilor politice, militare şi civile într-un cadru politic, incluzând gestiunea crizei, consultare nucleară şi planificarea unor acţiuni de protecţie a populaţiei civile precum şi autoritatea, responsabilităţile şi activităţile comandanţilor militari în direcţionarea şi coordonarea forţelor militare şi în implementarea ordinelor legate de execuţie şi operaţii. (Acroniomul C3 NATO este folosit în mod frecvent pentru a evita confuzia creată pe de-o parte de folosirea la scară generală în literatura liberă la publicare a acronimului C3, şi pe de altă parte, de folosirea termenului comandă, control şi comunicaţii. În NATO, termenul comandă şi control (C2) este în general acceptat să includă comunicaţiile ca o subfuncţie a comenzii şi controlului. Folosirea termenului comandă, control şi comunicaţii trebuie să fie evitată în mod consecvent. Acronimul C3I este folosit sub înţelesul fie de comandă, control şi informaţii ori de comandă, control, comunicaţii şi informatică.
Contact. Situaţia forţelor a doi adversari ce desfăşoară acţiuni militare şi care se află faţă în faţă. Condiţia de realizare a contactului este asigurată fie de distanţa de vedere între adversari, fie de spaţiul acoperit de focul armamentului cu tragere razantă.
Contingent naţional. Forţa naţională cuprinzând una sau mai multe arme (terestre, aeriene sau navale) plasate sub comanda unui şef naţional unic, pusă sub comanda NATO.
Continuări. Moduri probabile de acţiune bazate pe rezultatele posibile ale secvenţelor sau ale cursului unei acţiuni militare.
Continuitatea acţiunilor. Posibilitatea prelungirii acţiunilor forţelor şi mijloacelor fără restricţii impuse de starea timpului, anotimp şi teren, dar şi în condiţiile perturbatoare generate de unele mijloace specializate ale agresorului.
Contra-contramăsuri electronice. Măsuri luate pentru a asigura utilizarea eficientă a radiaţiei spectrului electromagnetic de către forţele aliate, în ciuda utilizării de către inamici a războiului electronic.
Contracarare. Totalitatea măsurilor adoptate şi a acţiunilor desfăşurate de comandamente şi trupe în vederea descoperirii la timp şi zădărnicirii acţiunilor inamicului.
Contramăsuri electronice. Măsuri luate pentru a asigura utilizarea eficientă a spectrului electromagnetic, de către forţele proprii, în condiţiile războiului electronic desemnat de inamic.
Contralovitura. Ripostă ofensivă desfăşurată în spaţiul operativ de către mari unităţi, cu scopul de a nimici gruparea principală de forţe ale inamicului pătruns în fâşia de apărare a unei mari unităţi (grupări) operative (strategice).
Contrapregătire. Acţiune de lovire prin foc masat, executată prin surprindere, cu toate mijloacele la dispoziţie, asupra obiectivelor şi grupărilor principale de forţe ale agresorului pregătite pentru ofensivă.
Contrapropagandă. Un complex de acţiuni planificate şi executate în scopul anihilării sau, cel puţin, diminuării efectelor propagandei adversarului.
|
| |
| |
| Codru | Дата: Vineri, 22.02.2013, 21:40 | Сообщение # 15 |
|
|
Grupa: Administratori
Mesaje: 2039
|
| Contraterorism. Totalitatea mă-surilor luate pentru a împiedica, intimida şi reacţiona la actele de terorism.
Control. a. Autoritate exercitată de un şef asupra unei părţi a activităţilor structurilor subordonate, sau altor structuri care în mod normal nu sunt sub comanda sa. Control poate fi transferat sau delegat, total sau parţial. b. Funcţie a conducerii care evaluează concordanţa dintre activităţile planificate şi cele executate şi stabileşte măsurile de eliminare a deficienţelor constatate. c. Activitatea de cunoaştere a relaţiilor şi a modului de aplicare a actelor normative ce reglementează activitatea domeniului militar. Stabileşte conformitatea între ceea ce s-a hotărât şi ceea ce se realizează în practică, urmărind îndeplinirea sarcinilor, prevenind apariţia unor factori perturbatori, introducând măsurile necesare pentru corectarea acţiunilor în sensul planificat.
Controlul accesului. Un serviciu de securitate care se referă la posibilitatea de a controla accesul entităţilor unui sistem la resursele acestuia, presupunând cunoscută identitatea entităţii care solicită accesul.
Controlul armamentelor. Acţiune care implică orice plan, aranjament sau proces bazat pe acorduri internaţionale şi guvernează oricare dintre aspectele privind numărul, tipurile, caracteristicile şi performanţele sistemelor de armamente, forţa numerică, organizarea, echiparea şi dislocarea forţelor armate, menţinute de părţi în scopul reducerii instabilităţii în mediul militar.
Controlul asupra spaţiului aerian. Obiectiv al Forţelor Aeriene prin îndeplinirea căruia se asigură dominarea situaţiei în mediul aerian, interzicerea folosirii acestuia de către inamic şi securitatea forţelor proprii împotriva loviturilor aeriene.
Controlul civil şi democratic (asupra forţelor armate). Reprezintă controlul societăţii civile, prin organismele sale abilitate, asupra forţelor armate. Acesta se realizează practic prin subordonarea forţelor armate autorităţilor alese în mod democratic (Parlament, Preşedinţie, Guvern), care conduc şi controlează activitatea organismului militar, fiecare din ele având responsabilităţi bine definite în acest context.
Controlul de securitate. Activitate prin care se examinează sistemele de muncă din punctul de vedere al respectării reglementărilor legale în vigoare privind prevenirea accidentelor de muncă, bolilor profesionale şi asigurării securităţii muncii.
Controlul emisiei. Utilizarea selectivă şi controlată a emisiunilor electromagnetice, acustice sau de alt tip pentru optimizarea posibilităţilor de comandă şi control, simultan cu reducerea detecţiei realizate de senzorii inamici, reducerea interferenţelor reciproce între sistemele proprii şi/sau executarea planului de înşelare militară.
Controlul extern. Formă de control care se exercită de către autorităţile constituţionale şi unele componente din societatea civilă asupra armatei şi de către Ministerul Apărării Naţionale asupra unor elemente ale sistemului naţional de apărare.
Control integral. Metodă specifică traficului aerian în cadrul NATO, de ordonare de ansamblu a traficului aerian identificat într-o porţiune a spaţiului aerian, aplicată cu mijloace electronice de către organisme responsabile de această porţiune a spaţiului aerian şi în care-şi exercită autoritatea.
Controlul interceptării/ executării focului. Activităţile desfăşurate de o structură de comandă şi control a unei unităţi de apărare aeriană privind descoperirea unui element ostil, identificarea, interceptarea/combaterea şi distrugerea sa.
Control intern. Totalitatea formelor de control organizate şi desfăşurate în cadrul sistemului militar, cu respectarea nivelurilor ierarhice, domeniilor de responsabilitate, competenţelor şi atribuţiilor fiecărei structuri militare, cuprinzând: controlul general al ministrului apărării naţionale; inspecţia; controlul pe domenii de specialitate; controlul activităţii specifice; controlul curent.
Control operaţional. Autoritate delegată unui comandant de a întrebuinţa forţele din subordine, în scopul executării unor misiuni specifice. Este o stare de autoritate limitată ca funcţie, timp sau spaţiu iar comandantul care este investit cu control operaţional nu poate resubordona acele forţe altor structuri
Control operativ. Autoritatea delegată unui comandant privind darea ordinelor forţelor din subordine, de aşa natură încât să le permită îndeplinirea misiunilor sau sarcinilor specifice care, în mod obişnuit, sunt limitate prin natura lor, ca loc sau în timp. De asemenea, acest comandant este investit cu autoritatea privind dislocarea unităţilor implicate, precum şi cu menţinerea sau delegarea controlului tactic al acestora. Controlul operativ nu include însă autoritatea de a utiliza separat elementele constitutive ale unităţilor care în mod obişnuit nu-i sunt subordonate, de a le resubordona şi nici controlul administrativ sau logistic.
|
| |
| |
|
Principală 
